Întrebată în ce măsură actualele regimuri autoritare formează un bloc comparabil cu cel comunist din secolul trecut, Applebaum a spus că „marea diferență” este tocmai lipsa unei baze ideologice comune.
„Dacă ne uităm la China comunistă, Rusia naționalistă, Iranul teocratic, țări precum Zimbabwe sau Venezuela, vedem state cu estetici, geografii și istorii diferite. Nu au neapărat un lider comun și nici interese identice. Nu sunt cu adevărat o alianță și nu se apără automat unele pe altele”, a explicat ea.
Potrivit lui Applebaum, aceste regimuri cooperează mai degrabă oportunist, atunci când acest lucru le servește intereselor. Ceea ce le apropie este interesul comun al liderilor sau al partidelor aflate la putere de a-și menține controlul și de a conserva un anumit tip de societate.
Autoarea a subliniat că toate aceste state au trăsături comune: sunt conduse de un singur om, de un singur partid sau de oligarhii, încearcă să guverneze fără opoziție reală, controlează spațiul informațional și nu au justiție independentă ori stat de drept autentic.
„Nu au rule of law, ci rule by law”, a spus Applebaum, explicând că, în astfel de sisteme, legea nu este subordonată unei constituții și unor principii, ci voinței liderului politic, putând fi schimbată în funcție de interesele acestuia.
Un alt element definitoriu al autocrațiilor contemporane, a adăugat ea, este legătura strânsă dintre puterea politică și averea personală. Spre deosebire de dictaturile secolului XX, regimurile actuale sunt conduse aproape exclusiv de miliardari sau de oameni foarte bogați, interesați simultan de putere și de acumularea de avere.
Applebaum a arătat că aceste elite folosesc aceleași mecanisme financiare opace, companii paravan, proprietăți deținute anonim, paradisuri fiscale pentru a-și ascunde averile, atât de propriile societăți, cât și de autoritățile fiscale. Ea a invocat în acest sens dezvăluirile din „Panama Papers” și „Pandora Papers”, care au arătat cum lideri autoritari, dar și persoane din state democratice, își ascund banii în aceleași jurisdicții.
În opinia sa, aceste fluxuri de „bani negri” reprezintă o componentă esențială a modului în care funcționează regimurile autoritare, deoarece resursele astfel ascunse sunt reinvestite atât în propriile state, cât și în democrații, inclusiv pentru influențarea vieții politice.
Jurnalista a mai avertizat că autocrațiile înțeleg foarte bine forța de atracție a valorilor democrației liberale – separația puterilor, libertatea de exprimare, drepturile și opoziția legitimă – motiv pentru care încearcă sistematic să le submineze.
Rusia și războiul din Ucraina
„Rusia a înțeles că trebuie să slăbească ideile și idealismul democrației peste tot”, a spus Applebaum, adăugând că regimurile autoritare susțin partide și mișcări antidemocratice atât în propriile țări, cât și în state democratice, deoarece succesul unei democrații reprezintă implicit o critică la adresa lor.
Ea a dat ca exemplu Ucraina, afirmând că președintele rus Vladimir Putin a perceput dezvoltarea unei democrații funcționale la Kiev nu doar ca pe o problemă geopolitică, ci și ca pe o amenințare ideologică, întrucât ar fi putut inspira și societatea rusă.
Anne Applebaum a subliniat și că modelul Războiului Rece nu mai poate explica fidel lumea de astăzi. Dacă atunci diviziunile păreau clare, între democrații și dictaturi separate simbolic de Zidul Berlinului, în prezent granițele sunt mult mai neclare.
„Nu există linii clare. Nu ești în siguranță doar pentru că te afli de o parte a zidului”, a spus ea, argumentând că tendințele autocratice pot apărea oriunde, inclusiv în democrații, după cum și în interiorul dictaturilor există mișcări democratice puternice, așa cum s-a văzut în Iran, Rusia sau Hong Kong.
În concluzie, Applebaum a susținut că disputa actuală nu se poartă între două blocuri rigid delimitate, ca în secolul trecut, ci în interiorul fiecărei societăți, în jurul unei întrebări fundamentale: „ce fel de societate vrem să construim”.