O groapă comună veche de aproximativ 2.800 de ani, descoperită în nordul Serbiei, scoate la iveală una dintre cele mai tulburătoare dovezi de violență organizată din Europa preistorică. Analiza a 77 de schelete arată că majoritatea victimelor erau femei și copii, uciși prin lovituri deliberate la nivelul capului, într-un episod pe care cercetătorii îl descriu drept „brutal, deliberat și eficient”. Descoperirea ar putea oferi indicii esențiale despre apariția violenței strategice în masă în Epoca Fierului timpurie și despre tensiunile generate de migrații și conflicte pentru controlul terenurilor în Bazinul Carpatic, informează Live Science.
Groapa a fost descoperită la situl arheologic Gomolava, situat în apropierea oraşului Hrtkovci, în nordul Serbiei. Aşezarea, fondată iniţial în mileniul al VI-lea î.Hr., pe malul râului Sava, a fost folosită de-a lungul secolelor atât de comunităţi sedentare, cât şi de grupuri mobile. În secolul al IX-lea î.Hr., grupurile semisedentare din Bazinul Carpatic începeau să se consolideze în jurul unor astfel de centre, ceea ce a generat tensiuni legate de utilizarea şi controlul terenurilor.
Potrivit cercetătorilor, Gomolava era situată într-un „punct de tensiune fizic, politic şi conceptual”, iar consecinţele acestor interacţiuni au fost mortale. Studiul a fost publicat pe 23 februarie în revista Nature Human Behaviour.
Femei şi copii, majoritari printre victime
Cercetătorii au analizat o groapă comună de dimensiuni reduse, cu un diametru de aproximativ 2,9 metri şi o adâncime de doar 0,5 metri. În jurul gropii au fost identificate urme de stâlpi, sugerând existenţa unui posibil monument funerar. În interior au fost găsite vase ceramice, accesorii din bronz şi oasele a aproape 100 de animale, inclusiv scheletul complet al unei vaci tinere, depus la baza gropii.
Însă analiza celor 77 de schelete umane a scos la iveală un aspect surprinzător: peste 70% dintre victime erau femei, iar 69% erau copii.
„Predominanţa femeilor şi a persoanelor tinere în groapa comună de la Gomolava este excepţională în preistoria europeană”, au notat autorii studiului.
Arheologii au identificat dovezi extinse de traumatisme letale intenţionate la nivelul capului, provocate prin lovituri de aproape, în special cu obiecte contondente. Poziţionarea rănilor sugerează că atacatorii ar fi putut fi semnificativ mai înalţi decât victimele sau chiar călare.
„În ansamblu, tiparul indică o violenţă severă, brutală, deliberată şi eficientă”, au scris cercetătorii.
Victime provenite din medii diferite
Analizele ADN au arătat că doar câteva dintre cele 77 de persoane aveau legături biologice apropiate, ceea ce sugerează că nu a fost vorba despre un atac asupra unei singure familii extinse. Studiul izotopilor de stronţiu din smalţul dentar, care reflectă originea geografică, a indicat că peste o treime dintre indivizi crescuseră în afara regiunii Gomolava.
„Este clar că avem de-a face cu un grup eterogen de indivizi”, a declarat coordonatoarea studiului, Linda Fibiger, bioarheolog la Universitatea din Edinburgh. Potrivit acesteia, situl Gomolava pare să fi devenit un loc de înmormântare pentru femei şi copii ucişi brutal.
Motivul exact al violenţei în masă rămâne însă neclar.
În secolul al IX-lea î.Hr., numeroase grupuri culturale se deplasau şi se stabileau în Bazinul Carpatic. Afluxul de populaţie, combinat cu tensiunile dintre stilurile de viaţă mobile şi cele sedentare, ar fi putut genera conflicte legate de utilizarea şi proprietatea asupra pământului. Cercetătorii sugerează că aceste tensiuni ar fi putut duce la migraţii forţate, capturarea şi uciderea unor grupuri specifice sau la schimburi de femei şi copii prin căsătorii ori adopţii.
O a doua groapă comună, descoperită la Gomolava în 1954, conţinea în principal schelete de femei, alături de oase de animale şi obiecte metalice şi ceramice din aceeaşi perioadă.
Potrivit autorilor, ambele gropi ar fi putut reprezenta depozite simbolice de bunuri şi persoane considerate valoroase. Femeile şi copiii erau esenţiali pentru supravieţuirea comunităţilor, iar uciderea lor ar fi avut scopul de a destabiliza genealogic grupurile rivale.
„Evenimentul uciderii, ritualul funerar şi monumentul rezultat indică un lanţ de acţiuni menite să rezolve sau să elimine forţat conflictele şi să reechilibreze puterea în interiorul sau între comunităţi”, au concluzionat cercetătorii, vorbind despre „un episod de violenţă în masă şi afirmare a puterii în Europa preistorică”.
Editor : Ș.A.