Marele Zid Verde al Chinei este un proiect uriaș de inginerie ecologică pentru oprirea extinderii deșerturilor Gobi și Taklamakan din nordul țării. În ultima jumătate de secol, China a plantat peste 66 de miliarde de copaci în apropierea graniței cu Mongolia, Kazahstan și Kârgâzstan și plănuiește să mai planteze alte 34 de miliarde în următorii 25 de ani, ceea ce ar crește suprafața împădurită a Pământului cu 10% față de cea de la sfârșitul anilor ‘70.
Programul perdelelor forestiere de protecție din nordul Chinei este menit să încetinească eroziunea solului și a depunerii de nisip – procese care s-au desfășurat într-un ritm tot mai accelerat începând din anii ‘50, din cauza urbanizării rapide și a extinderii terenurilor agricole.
Aceste schimbări au exacerbat condițiile deja uscate din regiunile aride din China. Furtunile de nisip, care mătură stratul superior de sol și îl înlocuiesc cu și mai mult nisip, s-au întețit, au degradat pământurile și au contribuit la poluarea aerului din orașe.
Regiunile din nordul Chinei erau uscate și înainte de boom-ul urbanizării din anii ‘50, din cauză că munții Himalaya creează o umbră pluviometrică ce blochează precipitațiile aduse de musonii din Asia de Sud și transformă Platoul Tibetan și regiunile de la nord de acesta în zone aride sau chiar deșerturi.
Deșerturile Gobi și Taklamakan ocupă o suprafață totală de aproximativ 1,6 milioane de kilometri pătrați, aproape cât întreg teritoriul Alaskăi. În ciuda eforturilor depuse de chinezi în ultimii 50 de ani, cele două deșerturi continuă să se extindă, potrivit Live Science.
Deșertul Gobi „înghite” aproximativ 1.400 de kilometri pătrați de zone de vegetație în fiecare an. Deșertificarea distruge ecosisteme și terenuri agricole, dar contribuie și la poluarea unor orașe precum Beijing, potrivit Royal Geographical Society.
Guvernul chinez a anunțat anul trecut că a reușit să înconjoare deșertul Taklamakan cu vegetație, ceea ce a ajutat la stabilizarea dunelor de nisip și a crescut suprafața împădurită de la 10% din suprafața totală a Chinei, în 1949, la 25%, în prezent.
Plantarea copacilor va continua în jurul deșertului Taklamakan pentru a menține și extinde pădurea, potrivit reprezentanților guvernului.
Dacă planul Beijingului va fi un succes, Marele Zid Verde va avea o lungime de 4.500 de kilometri până în 2050. „Zidul” este cea mai mare pădure plantată de om din lume, însă nu se știe sigur cât este de eficient la încetinirea deșertificării.
Criticii spun că rata de supraviețuire a copacilor și arbuștilor plantați este prea mică pentru a da rezultate notabile. Una dintre probleme este că zone uriașe din „zid” sunt formate din doar două sau trei specii de plante – în special, plopi și sălcii – astfel că pădurea este vulnerabilă în fața dăunătorilor.
În anul 2000, spre exemplu, 1 miliard de plopi au murit din cauza unui singur agent patogen în provincia Ningxia. Fără intervenția constantă a omului, mulți dintre acești copaci nu ar putea supraviețui întrucât zonele în care au fost plantați nu conțin destulă apă.
Unii experți spun că plantarea copacilor ar putea accelera procesul de deșertificare din cauză scăderii umidității solului și a pânzei freatice.
Marele Zid Verde din China nu ajută nici la sporirea biodiversității pentru că se folosesc foarte puține specii de plante. Totuși, proiectul din China a inspirat Uniunea Africană să inițieze un program asemănător pentru combaterea deșertificării regiunii Sahel.
Marele Zid Verde al Africii ar urma să se întindă pe o distanță de aproape 8.000 de kilometri și include cel puțin 20 de țări participante.
Editor : Raul Nețoiu