Între 10 și 12 noiembrie, Parlamentul României a lucrat cu doi experți ai Națiunilor Unite, veniți de la New York și din Singapore, pe o singură temă: inteligența artificială. În februarie, îmi încheiam textul de pe această platformă cu o întrebare: în fața valului AI, învățăm să înotăm sau ne lăsăm purtați de el? Aceste trei zile au fost un prim răspuns.
Nu a fost o conferință despre viitor. A fost o formare aplicată, despre prezent: ce este această tehnologie, ce poate și ce nu poate face, cum o folosesc deja alte parlamente și ce riscuri aduce pentru date, pentru securitate și pentru informația pe care se sprijină o democrație. Este primul program de acest fel din Parlamentul României.
De ce are nevoie Parlamentul de un asemenea program?
Pentru că nu putem reglementa eficient o tehnologie pe care nu o înțelegem. Am spus-o public și o repet acum, după ce am văzut ce înseamnă trei zile de lucru aplicat.
Un parlament votează legi despre date, despre muncă, despre educație, despre securitate. Inteligența artificială le atinge deja pe toate. Cine scrie regulile trebuie să cunoască tehnologia direct, nu doar din titluri. Altfel, regulile vin fie prea târziu, fie pe lângă problemă. Iar înțelegerea nu se votează. Se construiește.
Cum ajunge ONU într-o sală din Parlament?
Programul a pornit acum aproximativ șase luni, din discuțiile pe care le-am avut cu leadership-ul ONU la New York și la Geneva. Acolo se vorbește mult despre regulile globale ale inteligenței artificiale. Mie mi s-a părut la fel de importantă o întrebare mai apropiată de casă: cum ajunge această expertiză la cei care vor transforma acele reguli în legi naționale?
Răspunsul a venit prin Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), care a adus la București doi dintre specialiștii săi. Aleida Ferreyra coordonează la nivel global domeniul instituțiilor și proceselor democratice în era digitală. Jayant Narayan conduce zona de digital, AI și inovare a Centrului Global al UNDP pentru Tehnologie, Inovare și Dezvoltare Durabilă din Singapore. Au venit cu ceea ce nu se găsește în niciun tutorial: experiența altor parlamente care au trecut deja prin întrebările noastre.
De la acele discuții și până la prima sesiune a fost nevoie de luni de pregătire, alături de echipa UNDP și de structurile de specialitate ale Camerei Deputaților și ale Senatului.
Un om născut în 1940
De ce atâta grabă? Gândiți-vă la un om născut în 1940, care a trăit până în 2020. În cei 80 de ani ai lui, munca s-a schimbat atât de mult, încât, potrivit cercetării coordonate de economistul David Autor de la MIT, aproximativ 60% dintre americanii care lucrau în 2018 o făceau în meserii care, în 1940, nici nu aveau un nume.
Omul acela a avut o viață întreagă ca să se adapteze. Noi nu avem. Inteligența artificială comprimă în câțiva ani schimbări care altădată se întindeau pe generații. Iar instituțiile sunt construite pentru stabilitate, nu pentru viteză. Este o calitate, până în ziua în care devine întârziere.
Ce am văzut în sală
Prima zi a fost a parlamentarilor. Următoarele două au fost ale oamenilor pe care publicul îi vede rar: cei care documentează, analizează și pregătesc textele pe care noi le votăm. O lege este la fel de bună ca munca din spatele ei, așa că programul nu putea să se oprească la cei care o votează.
Am văzut cum folosesc alte parlamente inteligența artificială în activitatea lor de zi cu zi. Am discutat deschis despre protecția datelor, despre dezinformare și despre securitatea cibernetică. Iar în ultima zi, teoria a lăsat locul practicii: participanții au testat instrumente AI pentru documentare, pentru analiza informațiilor și pentru pregătirea documentelor.
Interesul a fost ridicat, iar implicarea, activă, de la prima până la ultima sesiune. Pentru mine, acesta este semnul cel mai clar că nevoia era reală.
Ce nu se vede: „shadow AI”
Există și o parte a poveștii care nu apare în nicio fotografie. Se numește „shadow AI”: folosirea instrumentelor de inteligență artificială în afara oricăror reguli și mecanisme instituționale de supraveghere. De cele mai multe ori nu vine din rea-voință, ci din grabă: un termen strâns, un document lung, un instrument la îndemână.
Un studiu Microsoft și LinkedIn din 2024, realizat pe aproximativ 31.000 de angajați din 31 de țări, arăta că 78% dintre cei care folosesc AI la muncă își aduc propriile instrumente. Ar fi naiv să credem că instituțiile publice, de oriunde ar fi ele, sunt ocolite de fenomen.
Riscurile sunt concrete: date care ajung unde nu trebuie, informații sensibile introduse în sisteme pe care nimeni nu le-a verificat. Interdicția nu rezolvă problema, pentru că nu poți interzice ceea ce nu vezi. Soluția este cea mai puțin spectaculoasă dintre toate: reguli clare și oameni pregătiți.
Prețul și premiul
Inteligența artificială are un preț. Cel mai ușor de măsurat este energia: potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, cererea de electricitate a centrelor de date a crescut cu 17% în 2025, în timp ce cererea globală de electricitate a crescut cu 3%.
Are și un premiu. O estimare PwC, prezentată în program de experții UNDP, arată că inteligența artificială ar putea adăuga până la 15.700 de miliarde de dolari economiei globale în 2030.
Cine plătește prețul și cine ia premiul nu se decide de la sine. Se decide prin politici publice, adică exact prin ceea ce produce un parlament.
Ce urmează?
Trei zile nu transformă o instituție. Îi dau însă un limbaj comun și o listă de lucruri de făcut.
Primul: proceduri și moduri de lucru clare, pentru ca inteligența artificială să fie folosită în Parlament etic, sigur și transparent.
Al doilea: o comisie parlamentară dedicată inteligenței artificiale, pe care am propus-o oficial în mai multe rânduri în ultimul an. Avem nevoie de un loc în care efectele acestei tehnologii asupra legislației, a economiei, a pieței muncii și a drepturilor cetățenilor să fie analizate constant, nu din când în când.
Le mulțumesc Aleidei Ferreyra și lui Jayant Narayan, echipei UNDP, reprezentanților ONU și colegilor din Camera Deputaților și din Senat care au făcut posibil acest program. Fără ei, ar fi rămas o idee bună dintr-o discuție.
În februarie întrebam dacă învățăm să înotăm. Acum pot răspunde: am intrat în apă.
Lumea de mâine se pregătește de azi.