Jalnicele mele poezii: Înainte de a deveni un mare romancier, Mircea Cărtărescu a scris împotriva comunismului.
Este titlul recenziei lui Haas, care consideră că „un premiu Nobel pentru Mircea Cărtărescu ar fi trebuit acordat de mult, având în vedere romanele și povestirile sale din ultimele trei decenii”.
Recenzia lui Haas este prilejuită de apariția în limba germană a volumului de poezie „Du trägst meine Samstage, ich deinen Oktober“ („Îmi porți sâmbetele, eu îți port octombrie“), apărut la editura vieneză Zsolnay.
Călătoria de la poezie la literatură a lui Cărtărescu
Vorbim de o selecție alcătuită cu sprijinul autorului, într-o traducere pentru care Haas are doar cuvinte de laudă – Ernest Wichner, traducătorul de cursă lungă al lui Cărtărescu în germană.
Haas pornește de la un fapt care este posibil ca publicului germanofon să-i fie străin, anume că, înainte să treacă pe literatură, Cărtărescu a scris exclusiv poezie.
„O poezie, pe care”, scrie Haas, „în România comunistă, a reușit cu greu să o publice” și, de asemenea, o poezie care „anticipează multe dintre elementele prozei sale halucinantee, desprinse parcă din vis”.
Occidentul care „i-a deschis ochii”
„Această schimbare de epocă a făcut însă ca poezia sa să amuțească aproape cu totul, în timp ce universul său epic, de proporții gigantice, a prins aripi – spre marele câștig al literaturii universale”, scrie Haas, care reține încă un amănunt edificator pentru ceea ce avea să devină scriitorul Mircea Cărtărescu: căderea regimului comunist, din care-și extrăgea acea „revoltă codificată” i-a deschis ochii, iar tânărul poet constata că asta-l va împiedica să mai scrie „la fel de bine”.
„Nu mă veți scoate din acest univers“ strigă tânărul poet în prima sa carte, din 1980, un vers pe care Haas îl trece la dovezi de curaj într-un regim prea puțin prietenos cu asemenea tupeu.
Recenzia urmărește apoi drumul de la acel volum de debut până la poezia anilor ’80.
Georgicele. Vergiliu de la sat
Criticul reține ciclul „Georgicelor“ – o ironie mușcătoare față de idila rurală, într-un registru care amintește de un Vergiliu redus la tăcere de stat.
Cărtărescu, în lectura lui Haas, rămâne, însă, mare pentru epopeea „Levantul”, apărută în 1990, rămasă, încă, netradusă în germană.
Scriitorul, azi profesor universitar emerit, mai scrie ocazional versuri, dar știe, notează criticul, că vitalitatea acelor ani, 1980 – 1990, nu mai poate fi recuperată.
Cărtărescu, în vârstă de 70 de ani, este de ani buni numinalizat printre posibilii laureați ai Nobelului.