Un nou studiu pune sub semnul întrebării data la care Vincent van Gogh a pictat celebra „Noapte înstelată”. Astronomii sud-coreeni susțin că poziția Lunii, a planetei Venus și a stelelor din tablou corespunde cerului din dimineața zilei de 22 iulie 1889, cu o lună mai târziu decât se credea. Concluziile cercetării sunt însă contestate de Muzeul Van Gogh din Amsterdam, care invocă dovezi că pictura a fost realizată în iunie.
Multă vreme s-a presupus că „Noapte înstelată”, celebra pictură a lui Vincent van Gogh, era produsul imaginației sale extraordinare. Însă o nouă investigație științifică sugerează că tabloul ar putea reprezenta cerul real, așa cum arăta acesta înainte de răsăritul soarelui, scrie The Guardian.
Cercetătorii susțin că pozițiile corpurilor cerești reprezentate în celebra pictură corespund configurației cerului pe care artistul olandez ar fi putut să o observe în jurul datei de 22 iulie 1889, cu o lună mai târziu decât data atribuită în mod obișnuit realizării tabloului.
În acea perioadă, Van Gogh se afla internat voluntar într-un sanatoriu din Saint-Rémy-de-Provence, după ce se confruntase cu probleme grave de sănătate mintală.
Datarea tabloului în luna iunie se bazează pe o scrisoare trimisă de Van Gogh fratelui său Theo, în jurul datei de 18 iunie, în care menționa „un nou studiu al unui cer înstelat”, dar și pe faptul că artistul a suferit o criză psihică în iulie, despre care se consideră că l-ar fi împiedicat să picteze timp de mai multe săptămâni.
Autorii noului studiu susțin însă că ipoteza potrivit căreia cerul din tablou ar fi fost imaginat se bazează și pe presupunerea că dispunerea corpurilor cerești din pictură nu corespundea cerului vizibil în sudul Franței în luna iunie.
Dacă data realizării tabloului ar fi mutată în iulie, explică cercetătorii, Luna, planeta Venus și un roi de stele numit Hiadele, reprezentate în „Noapte înstelată”, ar fi putut fi observate de Van Gogh de la fereastra sanatoriului. În acest caz, pictura ar reprezenta mai degrabă o versiune exagerată artistic a realității decât o creație pur imaginară.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii sud-coreeni au identificat o culme situată la sud-vest de sanatoriu și au comparat o schiță mai veche realizată de Van Gogh cu peisajul real. Schița a arătat că artistul reprezentase o porțiune surprinzător de îngustă a peisajului.
Echipa a folosit un program informatic de astronomie pentru a reconstitui cerul dinaintea răsăritului soarelui pentru fiecare zi din lunile iunie și iulie 1889.
În pictură, Luna apare deasupra planetei Venus, astfel că cercetătorii au căutat diminețile în care această configurație era vizibilă, iar ambele corpuri cerești se încadrau în câmpul vizual îngust identificat anterior.
Doar trei date îndeplineau aceste condiții, iar 22 iulie s-a dovedit a fi cea mai apropiată corespondență, cu o semilună subțire, Venus și roiul de stele Hiadele dispuse într-o configurație asemănătoare celei din tablou.
„Pentru a transforma această întrebare într-o problemă științifică, ce necesită date cantitative, a trebuit să măsurăm gradul de asemănare dintre configurațiile stelare din pictură și cerul real, folosind geometria formelor și statistica”, a explicat Kim.
Studiul a fost publicat în revista științifică Scientific Reports. Cercetătorii recunosc însă că rezultatele nu sunt definitive, Kim precizând că Van Gogh ar fi putut combina configurații ale cerului observate în zile diferite.
Muzeul Van Gogh contestă concluziile studiului
Muzeul Van Gogh din Amsterdam, care nu a participat la cercetare, a transmis că specialiștii săi au stabilit deja că artistul a pictat „Noapte înstelată” în iunie 1889.
Potrivit muzeului, tabloul a fost realizat pe o rolă de pânză pe care pictorul o primise la începutul lunii iunie. În plus, la 2 iulie, Van Gogh i-a trimis fratelui său Theo un desen realizat după pictură.
Reprezentanții muzeului au subliniat și faptul că artistul a suferit o criză psihică severă în jurul datei de 22 iulie, care l-a împiedicat să picteze timp de peste o lună.
„Van Gogh nu era preocupat de reproducerea exactă a realității”, a declarat un purtător de cuvânt al muzeului. „Prin urmare, pozițiile corpurilor cerești reprezentate nu pot constitui o bază sigură pentru datarea lucrării.”
Nici Donald Olson, profesor emerit de fizică și astronomie la Universitatea de Stat din Texas, nu este convins de concluziile studiului, deoarece pozițiile planetei Venus și ale roiului de stele Hiadele din pictură nu corespund pozițiilor calculate astronomic.
El a contestat și ipoteza privind câmpul vizual îngust folosit de cercetători. „Câmpul vizual îngust presupus de autori, esențial pentru teoria lor potrivit căreia stelele din roiul Hiadele ocupă cea mai mare parte a pânzei, este incompatibil cu unghiul de vedere mult mai larg necesar pentru a cuprinde dealurile rotunjite și stâncile din «Noapte înstelată»”, a explicat Olson.
Astfel, deși noua cercetare propune o posibilă explicație astronomică pentru cerul reprezentat în una dintre cele mai cunoscute picturi din lume, data realizării tabloului rămâne un subiect de dezbatere între cercetători și istoricii de artă.
Editor : M.I.