Accesibil, bogat în proteine și ușor de inclus în alimentație, tonul la conservă poate conține metilmercur, o substanță neurotoxică ale cărei riscuri sunt asociate în special expunerii excesive și repetate. Psihonutriționistul Gina Tăujan a explicat pentru Digi24.ro cum diferă nivelurile în funcție de specie și cine trebuie să acorde o atenție sporită alegerii produsului.
O alimentație echilibrată nu se construiește în jurul fricii de un ingredient, ci în jurul diversității, frecvenței și alegerilor făcute în mod constant.
Ce beneficii are consumul de ton
„Tonul reprezintă o sursă valoroasă de proteine complete, oferind organismului toți aminoacizii esențiali necesari pentru buna sa funcționare. În funcție de specie și de modul în care este conservat, poate conține acizi grași Omega-3, vitamina B12, vitamina D, seleniu și fosfor. Consumul său poate contribui la menținerea masei musculare, buna funcționare a sistemului nervos și sănătatea cardiovasculară.
În cazul tonului la conservă, este importantă și alegerea produsului: cel în saramură poate avea un conținut mai ridicat de sare, în timp ce tonul conservat în ulei are, de regulă, o valoare calorică mai mare.”, a explicat Gina Tăujan
Tonul conține mercur?
„Tonul poate conține metilmercur, un compus care se acumulează în organismele marine și este transmis de-a lungul lanțului trofic. Substanța provine atât din surse naturale, cât și din activități umane, iar microorganismele din mediul acvatic pot transforma mercurul în această formă.
Peștii de dimensiuni mici acumulează, de regulă, cantități reduse. Concentrația poate crește însă pe măsură ce aceștia sunt consumați de specii mai mari. Din acest motiv, exemplarele longevive, aflate în partea superioară a lanțului trofic, inclusiv anumite specii de ton, pot avea niveluri mai ridicate de metilmercur.
Nu toate speciile de ton conțin aceeași cantitate de mercur
Nivelul de mercur diferă în funcție de specia aleasă. Tonul dungat conține, în general, o cantitate mai redusă decât tonul alb, în timp ce tonul obez se numără printre speciile care pot acumula concentrații mai ridicate. Prin urmare, nivelul de mercur nu este același pentru toate tipurile de ton.”, a adăugat psihonutriționistul
Cât ton este recomandat să consumăm
„Nu există o cantitate de ton potrivită tuturor. Porția și frecvența consumului trebuie stabilite în funcție de greutatea corporală, de specie și celelalte tipuri de pește incluse în alimentație.
Ca reper, la nivel european, aportul săptămânal tolerabil de metilmercur este de 1,3 micrograme pentru fiecare kilogram de greutate corporală. În practică, mesele nu trebuie transformate într-un calcul permanent. O soluție mai simplă este alegerea speciilor cu un conținut redus de mercur și menținerea unei alimentații variate.”, a mai precizat psihonutriționistul Gina Tăujan pentru Digi24.ro
Ce efecte poate avea expunerea excesivă la mercur
„Riscurile sunt asociate în special expunerii repetate și acumulării în organism, nu consumului ocazional al unei conserve de ton. Metilmercurul este o substanță neurotoxică, iar cantitățile excesive pot afecta sistemul nervos central și periferic.
Care sunt principalele simptome
În cazul unei expuneri importante pot apărea tremor, dureri de cap, tulburări de memorie sau de somn, modificări ale sensibilității și probleme de coordonare. Persoanele care consumă frecvent cantități mari de pește cu un nivel ridicat de mercur și observă asemenea manifestări ar trebui să se adreseze unui medic.
Aceste precauții nu înseamnă că tonul trebuie privit cu teamă. Consumul ocazional al unei cantități mai mari nu indică automat o intoxicație, fiind relevantă mai ales expunerea repetată, pe termen lung. Alternarea speciilor și includerea în alimentație a unor pești precum sardinele, somonul, păstrăvul sau heringul reprezintă una dintre cele mai simple măsuri de precauție.”, a adăugat specialistul
Cine ar trebui să acorde o atenție sporită consumului de ton
„Femeile însărcinate, cele care ar putea rămâne însărcinate, mamele care alăptează și copiii mici trebuie să fie mai atenți la specia aleasă și la cantitatea consumată. Sistemul nervos aflat în dezvoltare este mai vulnerabil la efectele metilmercurului.
Sarcina nu presupune însă eliminarea peștelui din alimentație. Acesta furnizează nutrienți importanți atât pentru mamă, cât și pentru dezvoltarea copilului. Este recomandată alegerea predominantă a speciilor cu un nivel scăzut de mercur și alternarea acestora.
În cazul copiilor, porția și tipul de pește trebuie adaptate vârstei. Cantitățile sunt mai mici decât cele destinate unui adult, iar selectarea speciilor cu un conținut redus de mercur devine cu atât mai importantă.”, a conchis sursa Digi24.ro