În ciuda discursului corporatist ambalat în formule liniștitoare, realitatea cifrelor descrie un tablou sumbru: grupul Renault împinge treptat platforma industrială din România într-un con de umbră, transformând uzina fanion de la Mioveni într-o victimă colaterală a propriilor eșecuri strategice. În doar opt luni din 2026, peste 1.700 de angajați au părăsit uzina Automobile Dacia — 1.000 cu contracte pe durată nedeterminată și alți 700 cu contracte temporare. Pentru prima oară în istoria modernă post-privatizare, numărul total al angajaților a coborât sub pragul psihologic de 9.000, un recul dramatic față de perioada de glorie în care platforma argeșeană asigura traiul a peste 15.000 de salariați. În spatele euphemismului numit „program de plecări voluntare” se ascunde un adevăr pe care conducerea nu-l mai poate masca: „Va trebui să dăm oamenii afară. E atât de simplu”, recunoaște sec Mihai Bordeanu.
Politica dublului standard: Profiturile la Paris, fabricile noi în Turcia și Slovenia
Tratamentul aplicat filialei din România arată tot mai mult ca o dezangajare calculată. În timp ce noile modele Dacia dotate cu propulsie modernă ocolesc deliberat Mioveniul — noul Dacia Striker a fost trimis spre asamblare în Turcia, iar noul Spring electric a fost expediat în Slovenia —, românilor le rămâne să asambleze strict modele cu motoare termice, segment aflat în plin declin pe piețele vest-europene.
Mai mult, conducerea globală a mărcii taie din fașă orice speranță de modernizare a liniei de fabricație. Katrin Adt, CEO-ul global Dacia, a tranșat brutal situația la Paris: nu există niciun proiect nou în pregătire pentru Mioveni, capacitatea este considerată „suficientă”, iar niciunul dintre viitoarele modele 100% electrice ale grupului nu va călca pragul fabricii argeșene. „Marea investiție” trâmbițată pompos de francezi pentru a calma spiritele se reduce, în mod derizoriu, la montarea unor panouri fotovoltaice pe acoperișuri — o măsură de reducere a facturilor, nicidecum o ancoră industrială de viitor.
Eșecul de strategie al francezilor, decontat pe spatele muncitorilor români
Renault decontează astăzi la Mioveni propria lipsă de viziune: blocarea mărcii Dacia în sfera motoarelor convenționale într-un moment în care piața europeană s-a orientat masiv către propulsia electrică. În loc ca managementul francez să-și asume decizia de a favoriza electricele de la marca-mamă Renault și de a văduvi Dacia de platforme electrice produse local în segmentele B și C, retorica oficială pasează întreaga vină pe Guvernul de la București, pe sindicate, pe prețul kilowattului și pe „creșterea salariilor”. Faptul că muncitorul român încearcă să recupereze decalajul de trai față de colegii săi din Vest a devenit, în optica oficialilor Renault, o problemă de „competitivitate”.
Viitorul Mioveniului, sub semnul întrebării: nici măcar Duster și Bigster nu mai sunt garantate
Cea mai cinică lovitură vine însă în planul perspectivelor pe termen lung. Mihai Bordeanu a aruncat bomba: deciziile privind viitoarele generații ale modelelor Duster și Bigster nici măcar nu au fost luate. Practic, Renault refuză să garanteze că asamblarea celor mai de succes SUV-uri din portofoliu va rămâne în România după 2030, folosind lipsa de comenzi drept pârghie de șantaj la adresa autorităților române pentru subvenții și facilități suplimentare.
Refuzând electrificarea la Mioveni, direcționând noile proiecte spre fabricile din afara țării și tăind masiv din forța de muncă locală, grupul Renault pare să traseze un scenariu periculos: o uzină lăsată treptat fără produse de volum adaptate noii ere auto, condamnată la degradare tehnologică și transformată într-o simplă anexă secundară pe harta constructorului francez.