O specie de moluște din Marea Neagră a decimat ecosisteme acvatice din Elveția, a devastat Marile Lacuri din SUA și a fost descoperită pentru prima dată anul acesta în Irlanda de Nord. Speciile invazive, inclusiv milioanele de scoici Dreissena bugensis care au produs schimbări „uriașe și ireversibile” în Lacul Geneva, reprezintă unul din cei cinci factori principali ai declinului biodiversității la nivel global.
Precum colesterolul care înfundă o arteră, scoicilor D. bugensis, cunoscute și sub denumirea de „midii quagga”, le-a luat doar câțiva ani să se infiltreze în tot sistemul de conducte lung de 5 kilometri de sub Institutul Federal Elvețian de Tehnologie din Lausanne (EPFL).
Până să realizeze cineva ce s-a întâmplat, era deja prea târziu. Moluștele invazive au blocat țevi care alimentau sistemele de răcire din clădirile institutului cu apă rece din lacul Geneva de la o adâncime de 75 de metri. „Este o invazie totală”, a spus managerul de utilități al EPFL, Mathurin Dupanier, pentru The Guardian.
Însă, nu doar aerul condiționat din sălile de clase ale universității s-a stricat din cauza conductelor blocate de scoici. Și centrele de date ale EPFL trebuie răcite, iar experimentele de lungă durată desfășurate aici nu tolerează fluctuațiile de temperatură.
Tot în acest institut se găsește și un Tokamak – o instalație experimentală de fuziune nucleară folosită pentru obținerea energiei curate prin același proces care alimentează și stelele din Univers. Și acest dispozitiv trebuie răcit, altfel se topește.
Pentru Lacul Geneva, este „prea târziu” să mai fie salvat
Midiile quagga se numără printre speciile invazive care se răspândesc cel mai rapid. Ritmul de reproducere este unul uimitor: o singură scoică poate produce până la un milion de ovule, iar unele dintre ele pot trăi chiar și 30 de ani în cele mai adânci părți ale lacurilor.
Scoicile au fost detectate pentru prima dată în Elveția în 2014 și, în doar câțiva ani, s-au răspândit ca un incendiu de pădure. Apa potabilă din Geneva și Lausanne ar putea fi afectată din cauză că sistemele de pompare și filtrare a apei se află în zona colonizată de midiile quagga. Chiar și aeroportul internațional din Geneva a fost afectat de invazia scoicilor.
Lacul Geneva a suferit schimbări profunde. Baza lanțului trofic care hrănește întreg ecosistemul s-a transformat complet: melcii, creveții și midiile native nu se mai găsesc nicăieri, iar scoicile invazive s-au răspândit și la adâncimi foarte mari.
„Este prea târziu pentru acest lac”, a spus Bastiaan Ibelings, profesor de ecologie microbiană de la Universitatea din Geneva. „Este ca o pajiște plină cu quagga acolo jos. Toate locurile sunt ocupate. În loc să vezi nisip, vezi midii quagga.”
În Lacul Geneva, moluștele s-au răspândit până la o adâncime de 250 de metri, acolo unde lumina nu ajunge, este foarte puțin oxigen și nu se găsește aproape nimic, în afară de microbi.
Capacitatea scoicilor D. bugensis de a supraviețui în cele mai grele condiții face ca această specie să se răspândească în lacurile alpine într-un ritm imposibil de controlat.
La început, oamenii nu au observat prezența scoicilor, însă, cu timpul, și-au dat seama că ceva nu este în regulă. Moluștele moarte au umplut plajele din jurul lacului, iar oamenii nu se mai puteau plimba desculți pentru că se tăiau pe tălpi.
În SUA, este nevoie de fonduri de 500 de milioane de dolari pentru combaterea scoicilor invazive
Scoicile D. bugensis își au originile în nordul Mării Negre, cel mai probabil, la gura de scurgere a râului Nipru. În România, au fost descoperite pentru prima dată în Dunăre în anul 2004, răspândindu-se mai apoi până în Germania în râurile Main și Rin.
Scoicile au invadat, însă, Marile Lacuri din SUA încă din 1989 și au devenit acum specia dominantă, reprezentând 99% din biomasa totală a nevertebratelor din unele lacuri.
Midiile quagga au dus la colapsul populației unor specii de pești, iar politicienii americani spun că va fi nevoie de fonduri de 500 de milioane de dolari pentru combate această amenințare.
Mai multe epave de pe fundul Marilor Lacuri, care nu s-au destrămat nici după mai bine de 100 de ani de când s-au scufundat, sunt acum acoperite complet de scoicile invazive.
În Irlanda de Nord, scoicile D. bugensis au fost descoperite pentru prima dată în luna decembrie a acestui an. Ministrul mediului, Andrew Muir, a avertizat că este nevoie de „vigilență și monitorizare sporită”.
În unele zone din Lacul Geneva este o medie de 35.000 de scoici pe metru pătrat
Cea mai mare densitate de scoici quagga se găsește în Lacul Geneva, unde media este de 4.000 de moluște pe metru pătrat. În unele locuri, se ajunge chiar și la 35.000 de scoici pe metru pătrat.
Când cercetătorii au prelevat probe de pe fundul lacului în 2022 au constatat că 98,9% din biomasă era formată din midii quagga. În 2024, procentul a crescut la 100%.
Fiecare scoică poate filtra până la doi litri de apă pe zi, hrănindu-se în special cu fitoplancton – baza lanțului trofic din lacuri. Dacă aceasta dispare, efectul se va simți și în privința numărului de pești din lac.
Odată ce midiile quagga invadează un lac, nu se poate face nimic pentru îndepărtarea lor. Tot ceea ce rămâne de făcut este ca oamenii să își curețe bărcile și echipamentul de pescuit pentru ca scoicile să nu se răspândească și în alte lacuri.
După mii de ani de stabilitate, Lacul Geneva trece acum printr-o perioadă de schimbări uriașe și ireversibile, care a început abia în urmă cu un deceniu. Populația de scoici D. bugensis nu a scăzut nici după mai bine de 30 de ani de când moluștele au colonizat Marile Lacuri din SUA.
Întoarcerea la situația dinaintea invaziei scoicilor „este un basm, din cauza midiilor quagga și a schimbărilor climatice”, a explicat Ibelings. „Nu putem controla niciuna din ele și nu cred că vor dispărea.”
În viitor, s-ar putea ca natura să evolueze, iar unele specii de pește s-ar putea adapta astfel încât să se hrănească cu scoicile D. bugensis, dar ecologii spun că Lacul Geneva nu va mai fi niciodată la fel ca înainte de invazia moluștelor.
Editor : Raul Nețoiu