În timp ce prețurile contractelor futures bursiere pentru marca de referință de petrol Brent oscilează în jurul valorii de 100 de dolari pe baril, loturile de petrol din Orientul Mijlociu care reușesc să fie exportate din Golful Persic costă mult mai mult.
Sortimente similare din alte regiuni se vând, de asemenea, pe piața tranzacțiilor fizice la prețuri semnificativ mai mari decât la bursă. Dacă transportul maritim în Orientul Mijlociu nu va fi deblocat în curând, cotațiile bursiere se vor alinia la prețurile livrărilor curente, consideră analiștii.
„Întreruperea livrărilor este atât de amplă încât [pe piață] va începe o panică în toată regula, dacă situația nu va fi rezolvată în curând”, a declarat pentru The Wall Street Journal Helge Andre Martinsen de la banca de investiții norvegiană DNB Carnegie.
Dacă petrolul Brent s-a scumpit cu 72% de la începutul anului, iar WTI nord-american – cu 53%, prețul sortimentului Dubai a crescut cu peste 150%, potrivit datelor furnizorului de date OPIS. Pentru un baril din acest petrol, transportat cu câteva tancuri, precum și pentru mărci similare, pompate printr-o conductă mică din Abu Dhabi și expediate din Oman, traderii au plătit în ultimele zile aproximativ 160 de dolari, notează WSJ.
O altă discrepanță de preț apărută ca urmare a închiderii Strâmtorii Ormuz a fost diferența dintre prețurile petrolului Brent și WTI, care a atins un nivel record de 12 dolari pe baril. Prețul mult mai scăzut al WTI se explică prin distanța mare a Statelor Unite atât față de epicentrul conflictului din Orientul Mijlociu, cât și față de Asia, unde petrolul este acum cel mai căutat și unde transportul acestuia este mai lung și mai scump, spun traderii. Un alt motiv îl constituie temerile că SUA ar putea limita exportul de materii prime pentru a le păstra pentru consumul intern.
Miercuri, la jumătatea zilei, Brentul costa 99 de dolari, iar WTI-ul 87,7 dolari pe baril, scăderea față de închiderea de marți depășind 5%. Pe burse se tranzacționează contracte futures cu livrare în luna mai, când, potrivit traderilor, se poate spera deja la o dezescaladare a conflictului.
Dar acest lucru nu afectează operațiunile curente de achiziție a petrolului, având în vedere deficitul enorm al acestuia. Înainte de război, din Golful Persic, prin Strâmtoarea Ormuz, se exportau zilnic aproximativ 15 milioane de barili de țiței și 5 milioane de produse petroliere. Până luni, acest flux s-a redus cu 16 milioane de barili, potrivit estimărilor JPMorgan Chase: o parte din petrol a reușit să fie redirecționată pe rute alternative, cum ar fi conducta din Arabia Saudită către Marea Roșie.
Rafinăriile asiatice caută țiței cu conținut ridicat de sulf pentru a înlocui sortimentele din Orientul Mijlociu, care au devenit extrem de scumpe din cauza deficitului uriaș. Acest lucru duce la creșterea prețurilor la țițeiul din Norvegia, Rusia și Columbia. Livrările sunt redirecționate din Europa către Asia, unde consecințele crizei se resimt cel mai acut.
Goldman Sachs a majorat din nou duminică prognoza privind prețul mediu anual al țițeiului Brent, de data aceasta de la 77 la 85 de dolari pe baril, menționând că livrările prin Strâmtoarea Ormuz în următoarele șase săptămâni sunt estimate la 5% din nivelul obișnuit. „Din punctul de vedere al livrărilor fizice, cel mai mare șoc al ofertei din istoria pieței petroliere are în continuare un caracter preponderent local, ducând la o reducere bruscă a volumelor de petrol transportate și la un deficit în Asia”, au remarcat analiștii băncii.
„Vedem cum Asia se luptă literalmente pentru fiecare baril existent în lume”, spune Amrita Sen, fondatoarea Energy Aspects. În opinia ei, prețurile la Brent vor ajunge în cele din urmă la nivelul petrolului din Orientul Mijlociu, depășind 150 de dolari, dacă Strâmtoarea Ormuz va rămâne închisă. Iar petrolul american WTI va continua să se tranzacționeze cu reduceri enorme, consideră Sen.
Editor : A.R.