Un submarin nuclear scufundat în epoca Războiului Rece eliberează materiale radioactive în apele adânci și întunecate de pe fundul Mării Norvegiei, potrivit unui studiu citat de Science Alert.
Nava sovietică K-278 Komsomoleț s-a scufundat după un incendiu la bord, în aprilie 1989. Nu numai că era alimentată de un reactor nuclear, ci avea la bord și două torpile nucleare.
Acum, rezultatele unui studiu dedicat condus de radioecologul marin Justin Gwynn de la Autoritatea Norvegiană pentru Radiații și Securitate Nucleară din cadrul Centrului Fram arată că submarinul se degradează continuu, dar nu a provocat încă efecte devastatoare.
Torpilele rămân sigilate, dar reactorul se degradează, eliberând periodic în apă nori vizibili de material radioactiv, raportează Gwynn și colegii săi într-un nou articol.
„Eliberările din reactor au loc de peste 30 de ani”, scriu cercetătorii, dar „există puține dovezi ale acumulării de radionuclizi în mediul apropiat din jurul submarinului, deoarece radionuclizii eliberați par a fi diluați rapid în apa de mare din jur”, arată el.
Scufundarea navei Komsomoleț a dus la moartea majorității membrilor echipajului și a lăsat un pericol radioactiv pe termen lung la adâncimea de 1.680 de metri, pe fundul Mării Norvegiei.
Monitorizarea continuă a epavei încă din anii 1990 a indicat scurgeri radioactive intermitente. Investigațiile inițiale au arătat că submarinul a fost avariat semnificativ, coca a fost crăpată, iar apa de mare a intrat în contact cu torpilele nucleare.
În 1994 s-au întreprins lucrări majore pentru sigilarea compartimentului torpilelor și nu au existat dovezi ale scurgerilor de plutoniu de calitate militară în mediul înconjurător.
Cu toate acestea, investigațiile anuale efectuate de guvernul norvegian au relevat izotopi radioactivi de cesiu în apa din jurul submarinului.
În 2019, oamenii de știință au efectuat un studiu major, folosind un vehicul operat de la distanță (ROV) numit Ægir 6000 pentru a preleva probe de apă și de viață marină din jurul epavei Komsomoleț și pentru a evalua daunele aduse navei în sine.
La momentul respectiv, era clar că submarinul avea scurgeri. Acum, Gwynn și colegii săi au terminat analiza datelor colectate și au cuantificat scurgerea, sursa acesteia și efectele acesteia asupra ecosistemului de pe fundul mării.
Echipa a descoperit că scurgerea nu este constantă, ci apare în explozii sporadice din locații specifice de-a lungul corpului navei, inclusiv o conductă de ventilație și zona din jurul compartimentului reactorului.
Probele din norii radioactivi eliberați de submarinul scufundat au relevat niveluri de izotopi de stronțiu, cesiu, uraniu și plutoniu. Cercetătorii raportează că în apropierea navei, nivelurile de stronțiu și cesiu sunt „de 400.000 și, respectiv, 800.000 de ori mai mari decât nivelurile tipice ale acestor radionuclizi în Marea Norvegiei”.
Nivelurile și raporturile ridicate de uraniu și plutoniu, spun cercetătorii, indică, de asemenea, că combustibilul nuclear din interiorul reactorului se corodează activ.
Cu toate acestea, la doar câțiva metri de submarin, contaminarea radioactivă scade brusc, sugerând că acești izotopi se disipează rapid.
În plus, probele de bureți, corali și anemone care trăiesc și cresc pe epavă prezintă niveluri ușor ridicate de cesiu radioactiv – dar nu prezintă semne evidente de mutații sau alte daune. Sedimentul din jur prezintă, de asemenea, puține semne de contaminare.
Între timp, lucrările de sigilare a compartimentului torpilelor rămân intacte.
Este o descoperire tulburătoare. Sugerează că daunele reale provocate de epavă au fost până acum minime, deși știm foarte puține despre viața marină la aceste adâncimi.
Totuși, un submarin defect aflat pe fundul mării se va degrada și mai mult în timp, așa că viitorul epavei Komsomoleț rămâne oarecum îngrijorător.
Editor : M.B.