Autoritățile locale oferă o reducere de 10% contribuabililor care își achită anticipat impozitele, însă facilitatea este condiționată de respectarea unui termen strict. Potrivit reglementărilor fiscale, bonificația se acordă doar pentru plata integrală a taxelor locale până la 31 martie 2026, inclusiv.
Plata impozitelor locale înainte de termen nu este o obligație administrativă, ci o oportunitate reală de economisire pentru români.
Până când se aplică reducerea de 10% la plata impozitelor locale
Românii pot beneficia de o bonificație de 10% dacă își achită integral impozitele locale până la 31 martie 2026, inclusiv. Facilitatea fiscală nu se aplică automat oricărei plăți, ci este condiționată de stingerea completă a obligațiilor aferente întregului an. Contribuabilii care achită doar parțial sumele datorate nu sunt eligibili pentru această reducere.
De asemenea, plata în două tranșe – prima până la 31 martie și a doua până la 30 septembrie – exclude acordarea bonificației. Astfel, reducerea este rezervată exclusiv celor care optează pentru plata anticipată integrală a impozitelor locale.
Cât pot economisi românii dacă achită taxele la timp
Pentru a înțelege concret cum se aplică reducerea, luăm exemplul unui contribuabil care datorează un impozit anual de 1.000 de lei pentru locuință. Dacă suma este achitată integral până la 31 martie, se aplică bonificația de 10%, iar totalul de plată scade la 900 de lei. Astfel, contribuabilul economisește 100 de lei. În schimb, dacă impozitul este plătit în două tranșe – jumătate până la finalul lunii martie și restul până la 30 septembrie – reducerea nu se mai acordă, iar suma totală de plată rămâne 1.000 de lei.
Ce se întâmplă dacă termenul de plată este depășit
După expirarea datei de 31 martie, obligațiile fiscale pot fi achitate în continuare, însă fără aplicarea bonificației. În situația în care nici termenele legale de plată nu sunt respectate, contribuabilii pot fi supuși unor majorări de întârziere, calculate conform legislației în vigoare.
Când se aplică penalități pentru neplata impozitelor
Dobânzi și penalități de întârziere
Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale se datorează dobânzi și penalități de întârziere. Confrom Codului de Procedură Fiscală (Art. 176 C. proc. fiscală), penalitățile de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Nivelul penalității de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere.
- Exemplu: Pentru un impozit de 1.000 de lei neachitat la termen, penalitatea zilnică este de 0,1 lei (0,01% din 1.000 lei).
Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.
Stingerea creanțelor fiscale prin executare silită
În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
Executarea silită începe prin comunicarea somației
Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul sau nu se notifică organul fiscal cu privire la intenția de a demara procedura de mediere, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.
În scopul efectuării executării silite, executorii fiscali pot:
- să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte unde acesta își păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum și să analizeze evidența contabilă a debitorului în scopul identificării terților care datorează sau dețin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
- să solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului;
- să aplice sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal; să constate contravenții și să aplice sancțiuni potrivit legii.
Executarea silită prin poprire
Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv în situația în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Ce taxe și impozite locale plătesc românii
Conform Art.454 din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, impozitele si taxele locale sunt:
- impozitul pe teren si taxa pe teren;
- impozitul pe mijloacele de transport;
- taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor;
- taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate;
- impozitul pe spectacole;
- taxele speciale;
- alte taxe locale.
Reducerea de 10% se aplică pentru principalele taxe locale precum: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloace de transport.
Când se plătește impozit pe clădiri
Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea cladire. Suma se plătește catre bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spațiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.
Plata impozitului cu reducere de 10%
Impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipație a impozitului/taxei pe clădiri, datorat/e pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
În ce situații se plătește impozit pe teren
Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual. Suma se stabilește luând în calcul suprafața terenului, rangul localității în care este amplasat terenul, zona și categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
Impozitul pe teren se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
Impozitul pe mijloacele de transport
Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual. (Suma se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau înregistrat în România.)
Impozitul pe mijloacele de transport se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoană își are domiciliul. În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreagă durata a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.
Impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoană care deține dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la dată de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
Plata impozitului
În cazul dobândirii unui mijloc de transport, proprietarul acestuia are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii și datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării mijlocului de transport.
Impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Pentru plata cu anticipație a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificație de până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Editor : C.S.