Experții avertizează că strategia prin care Donald Trump a reușit să impună o schimbare de regim în Venezuela ar fi dificil de replicat în Iran, în ciuda dorinței liderului american de a aplica același model și la Teheran. Diferențele istorice, politice și geopolitice dintre cele două state, precum și ostilitatea profundă a Iranului față de Occident, fac improbabil un scenariu similar celui din America de Sud, spun analiștii, citați de The Guardian.
Trump vrea să aplice în Iran „modelul Venezuela”
Mai întâi, CIA localizează liderul unei națiuni bogate în petrol, care provoacă constant Statele Unite, într-un complex puternic păzit din inima capitalei sale, înconjurată de munți.
Apoi, acel lider este înlăturat de la putere printr-o demonstrație letală și imposibil de oprit a forței militare americane.
În final, este instalat un succesor mai maleabil, dispus să acționeze în interesul Washingtonului.
Aceasta a fost rețeta pentru capturarea recentă de către Donald Trump a regimului din Venezuela. Președintele țării, Nicolás Maduro, a fost răpit la Caracas înainte de zori, pe 3 ianuarie.
După ce forțele speciale l-au capturat pe Maduro, vicepreședinta sa, Delcy Rodríguez, a preluat conducerea cu binecuvântarea lui Trump, inaugurând o epocă pro-americană considerată până atunci improbabilă într-o țară sud-americană ai cărei lideri au denunțat mult timp „imperialismul yankee”.
„Îi mulțumesc președintelui Donald Trump pentru disponibilitatea generoasă a guvernului său de a lucra împreună”, a scris Rodríguez pe platforma X, joi, într-unul dintre cele mai evidente gesturi de supunere de la căderea aliatului său.
La trei luni după dispariția lui Maduro, Trump pare dornic să repete modelul de „capturare a regimului” și în Iran, după ce liderul suprem al țării, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis la Teheran într-o operațiune devastatoare Israel–SUA care a vizat baza sa.
„Trebuie să fiu implicat în numirea [succesorului său], la fel ca în cazul Delcy din Venezuela”, a declarat Trump pentru site-ul american Axios în această săptămână.
Într-un interviu pentru New York Times, el a spus: „Ceea ce am făcut în Venezuela cred că este scenariul perfect”.
Un oficial al Departamentului de Stat a declarat pentru Wall Street Journal că strategia lui Trump – „gestionarea” comportamentului unui regim de la distanță, fără a trimite trupe americane pe teren – ar putea fi descrisă drept „decapitează și deleagă”.
Experții spun că Iranul nu poate fi tratat ca Venezuela
Totuși, experții în America de Sud și Orientul Mijlociu au îndoieli serioase că ceea ce pare să fi funcționat până acum la Caracas ar putea funcționa și la 7.000 de mile distanță, la Teheran.
„Transformarea Iranului într-un regim docil, de tip marionetă, este mult mai puțin practică decât în Venezuela, unde [chiar și sub Maduro] … guvernul era deja înclinat să colaboreze cu SUA, partenerul său istoric în domeniul energiei și actorul-cheie din regiune”, a spus Benjamin Gedan, fost director pentru America de Sud în cadrul Consiliului Național de Securitate al Casei Albe și în prezent director al programului pentru America Latină al Stimson Center.
„Ideea că, după Venezuela, SUA ar putea merge prin lume intervenind și instalând o figură de tip Delcy Rodríguez oriunde ancorează portavionul american este o idee cam absurdă”.
Experții în Iran cred că solicitarea lui Trump de a fi implicat în alegerea următorului lider al țării va fi respinsă imediat de oficialii rămași la putere, care o vor considera o ingerință flagrantă în politica internă. Iranul are amintiri amare legate de intervențiile puterilor externe, inclusiv ale Marii Britanii, Rusiei și Statelor Unite.
În mare măsură, revoluția din 1979, care a adus la putere regimul islamic, a fost alimentată de resentimente naționaliste față de ceea ce era perceput drept intervenție străină. Monarhul pro-occidental de atunci, șahul Mohammad Reza Pahlavi, era considerat pe scară largă o marionetă a Statelor Unite.
Antiamericanismul, ilustrat de sloganul revoluționar „Marg bar Amrika” („Moarte Americii”), se află în centrul ideologiei regimului încă de când fondatorul spiritual al revoluției, ayatollahul Ruhollah Khomeini, a numit SUA „marele Satan”. Slogane și muraluri care exprimă ostilitatea față de SUA sunt vizibile peste tot în Teheran și în alte orașe iraniene.
Insistența lui Trump de a fi consultat pare cu atât mai improbabilă cu cât cele două țări nu mai au relații diplomatice de 46 de ani – spre deosebire de Venezuela, unde legăturile au existat până în 2019. Relațiile dintre SUA și Iran au fost rupte de administrația Carter în 1980, după ce revoluționarii au ocupat ambasada americană din Teheran și au luat ostatici 52 de diplomați americani.
Alex Vatanka, șeful programului pentru Iran la Middle East Institute din Washington DC, a numit tentativa lui Trump de a se implica în alegerea liderului Iranului „dincolo de delir” și a pus la îndoială existența unui plan funcțional pentru a impune un scenariu de tip Venezuela.
„Schimbarea regimului ar fi fost mult mai ușoară decât convertirea islamiștilor șiiți militanți existenți la mișcarea Maga, ceea ce practic cere el”, a spus Vatanka.
El a adăugat că influența externă este posibilă, având în vedere că unele persoane din „ceea ce a mai rămas din cercul apropiat al lui Khamenei” ar putea colabora cu servicii de informații străine. „Dar tot ai nevoie de un plan”, a spus el.
„Trebuie să decizi cu cine din interiorul regimului poți lucra. Apoi – împreună cu acel grup – fie îi convingi pe ceilalți care se luptă acum să îi coopteze, fie îi ajuți pe americani să îi elimine.
În felul acesta, cineva poate ajunge liderul suprem și să facă ceea ce face Rodríguez în Venezuela… Dar nu am văzut nimic care să-mi sugereze că acest nivel de gândire a intrat în ceea ce fac SUA acum. S-ar putea să decidă să se retragă, spunând: «L-am ucis pe Khamenei, nu mai există arme nucleare, lansatoarele de rachete au fost distruse».
Este un război deschis, iar într-o asemenea situație devine și mai dificil pentru oricine rămâne în regim să sugereze că ar fi dispus să colaboreze cu SUA… Ar fi ucis înainte să apuce să se dea jos din pat a doua zi”.
Naysan Rafati, analist senior pentru Iran la think tank-ul International Crisis Group, a spus că SUA și unii dintre liderii regimului ar putea avea un interes comun pentru continuitate, dar a avertizat că acest lucru riscă să înstrăineze majoritatea populației iraniene, încă furioasă după reprimarea sângeroasă a protestelor recente, soldată cu mii de morți.
„Chiar dacă sistemul are o bază ideologică în scădere, acei susținători probabil simt că acesta este momentul decisiv dacă nu se unesc. Așa că am putea vedea o strângere a rândurilor”, a spus el.
„Rezultatul ideal pentru Washington ar fi o schimbare în interiorul continuității – găsirea unui partener care să poată coagula rapid o masă critică a sistemului iranian în termeni acceptabili pentru SUA”.
„Dar această ambiție se confruntă cu două provocări: găsirea unui număr suficient de voci din interiorul regimului care să accepte schimbarea și, în același timp, riscul de a lăsa mulți iranieni dezamăgiți de menținerea sistemului”, a adăugat Rafati.
Gardienii Revoluției, cheia viitoarei puteri în Iran
Experții cred că decizia reală privind următorul lider al Iranului se află în mâinile puternicilor Gardieni ai Revoluției, care controlează politica militară a țării, dar și mari segmente ale economiei.
Specialiștii în America de Sud consideră că dorința aparentă a lui Trump de a repeta „modelul Delcy” reflectă încurajarea sa după ceea ce Washingtonul vede drept o preluare reușită a rămășițelor regimului autoritar al lui Maduro.
„Nu ai avut pierderi de avioane, nu ai avut militari americani uciși, ai obținut un guvern care îi fusese prezentat ca fiind ireconciliabil ostil și care acum este foarte cooperant. Ai o țară cu resurse naturale imense care [în viziunea lui Trump] sunt acum din nou disponibile pentru Statele Unite”, a spus Gedan.
Dar fostul consilier al Casei Albe a adăugat că, dincolo de faptul că Iranul este mult mai departe și mult mai bine înarmat decât Venezuela, este încă prea devreme pentru a spune dacă strategia lui Trump a funcționat măcar în America de Sud.
„Peste un an, dacă marina americană nu va mai sta în continuare în Caraibe, venezuelenii ar putea începe, treptat, să simtă că au din nou un spațiu de manevră și o anumită autonomie”, a prezis Gedan.
Conflictul din Orientul Mijlociu ar putea chiar să îi ajute pe succesorii lui Maduro, care încearcă să supraviețuiască politic lui Trump și să își prelungească cei 27 de ani de guvernare.
„Planul lor nu este să fie pentru totdeauna un regim marionetă”, a spus Gedan. „Planul lor este să spere că SUA își vor muta atenția în altă parte.”
Editor : Ș.A.