Atacurile comune ale SUA și Israelului asupra Iranului, care au dus la moartea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, împreună cu atacurile de represalii ale Teheranului asupra Israelului și țărilor arabe vecine au aruncat, din nou, Orientul Mijlociu în război. Președintele american Donald Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu au declarat că obiectivul lor este să provoace o schimbare favorabilă de regim în Iran. Însă implicațiile acestui lucru pentru Iran și regiune nu trebuie subestimate. Deși uciderea lui Khamenei reprezintă o lovitură semnificativă pentru regimul islamic, aceasta nu este insurmontabilă. Mulți lideri iranieni au fost uciși în trecut, inclusiv Qassem Soleimani, arhitectul securității regionale a Teheranului, care a fost asasinat de SUA în ianuarie 2020. Însă aceștia au fost înlocuiți relativ ușor, iar regimul islamic a rezistat, arată The Conversation într-o analiză.
Este puțin probabil ca eliminarea lui Khamenei să însemne sfârșitul regimului islamic pe termen scurt. El a anticipat această eventualitate și, potrivit unor informații, săptămâna trecută a aranjat o linie de succesiune pentru conducerea sa și pentru cea a înalților lideri militari, de securitate și politici, în cazul în care aceștia ar fi „martirizați”.
Cu toate acestea, Khamenei era atât un lider politic, cât și spiritual. El avea adepți nu numai printre șiiții devotați din Iran, ci și printre mulți musulmani din întreaga regiune. Asasinarea sa îi va determina pe unii dintre ei să caute răzbunare, ceea ce ar putea declanșa o val de acțiuni violente extremiste în regiune și nu numai.
Un regim construit pentru supraviețuire
În conformitate cu o prevedere constituțională a Republicii Islamice, Adunarea Experților – organismul responsabil cu numirea și demiterea liderului suprem – se va reuni acum și va numi un lider interimar sau pe termen lung, fie din rândurile proprii, fie din afara acestora.
Există trei candidați probabili pentru a-i succeda:
- Gholam-Hossein Mohseni-Eje’i, șeful sistemului judiciar
- Ali Asghar Hejazi, șeful de cabinet al lui Khamenei
- Hassan Khomeini, nepotul fondatorului Republicii Islamice, ayatollahul Rohullah Khomeini
Regimul are toate motivele să facă tot ce trebuie pentru a-și asigura supraviețuirea. Există numeroși executanți și apărători ai regimului, conduși de Garda Revoluționară Islamică (IRGC) și grupul paramilitar Basij subordonat acesteia, în toată țara, pentru a suprima orice revoltă internă și a lupta pentru supraviețuirea regimului.
Soarta lor este strâns legată de regim. La fel și o serie de administratori și birocrați din guvernul iranian, precum și simpatizanții regimului dintre iranienii obișnuiți. Ei sunt motivați de un amestec de șiiism și naționalism feroce să rămână loiali regimului.
Trump și Netanyahu au făcut apel la poporul iranian – dintre care aproximativ 60% au sub 30 de ani – să răstoarne regimul odată ce operațiunile SUA-Israel l-au paralizat. Mulți sunt profund nemulțumiți de impunerile teocratice ale regimului și de situația economică gravă și au ieșit în stradă în proteste la sfârșitul anului 2025 și începutul anului 2026. Regimul a reacționat dur, ucigând mii de oameni.
Ar putea avea loc o revoltă publică acum? Până în prezent, aparatul coercitiv și administrativ al statului pare să susțină ferm regimul. Fără apariția unor fisuri serioase în rândul acestor figuri – în special IRGC – se poate prevedea că regimul va supraviețui acestei crize, arată The Conversation.
Criză economică globală
Regimul a fost, de asemenea, capabil să răspundă foarte rapid la agresiunea externă. Acesta a ripostat deja împotriva Israelului și a bazelor militare americane din Golful Persic, folosind rachete balistice avansate cu rază scurtă și lungă de acțiune și drone.
Deși multe dintre proiectile au fost respinse, unele și-au atins țintele, provocând pagube grave.
IRGC a început, de asemenea, să blocheze Strâmtoarea Hormuz – strâmta cale navigabilă strategică care leagă Golful Persic de Golful Oman și Oceanul Indian. Aproximativ 20% din petrolul mondial și 25% din gazul lichefiat circulă zilnic prin această strâmtoare.
Statele Unite s-au angajat să mențină strâmtoarea deschisă, dar IRGC este în măsură să blocheze traficul. Acest lucru ar putea avea implicații grave asupra aprovizionării globale cu energie și asupra economiei în general.
Ambele părți implicate în acest conflict au încălcat toate limitele stabilite anterior. Acum se află într-un război deschis, care cuprinde întreaga regiune.
Un război prelungit pare probabil
Dacă Washingtonul și Ierusalimul au pretins că atacurile lor nu vor duce la un război regional, s-au înșelat. Acest lucru se întâmplă deja, arată analiștii de politică externă citați de The Conversation.
Multe țări care au acorduri de cooperare strânsă cu Iranul, inclusiv China și Rusia, au condamnat acțiunile SUA și Israelului. Secretarul general al Națiunilor Unite, António Guterres, a solicitat de asemenea în mod urgent o dezescaladare și o revenire la negocierile diplomatice, la fel ca mulți alții.
Dar șansele ca acest lucru să se întâmple sunt foarte mici. SUA și Iranul se aflau în mijlocul unei a doua runde de negocieri privind programul nuclear al Teheranului când au avut loc atacurile. Ministrul de Externe al Omanului, care a mediat între cele două părți, a declarat public cu doar câteva zile în urmă că „pacea era la îndemână”.
Dar acest lucru nu a fost suficient pentru a-i convinge pe Trump și Netanyahu să permită continuarea negocierilor. Ei au considerat că acesta era momentul potrivit pentru a lovi Republica Islamică, nu doar pentru a distruge programul său nuclear, ci și capacitatea sa militară, după ce Israelul a slăbit unele dintre afiliatele regionale ale Teheranului, precum Hamas și Hezbollah, și și-a extins influența în Liban și Siria în ultimii doi ani și jumătate.
Deși este dificil să se prevadă cu certitudine unde va duce acest război, scena este pregătită pentru un conflict de lungă durată. Acesta s-ar putea să nu dureze zile, ci mai degrabă săptămâni. Statele Unite și Israelul nu vor nimic mai puțin decât o schimbare de regim, iar regimul este hotărât să supraviețuiască.
Prin acest război, conducerea Trump transmite adversarilor săi – în special Chinei – că SUA rămâne puterea globală preeminentă, în timp ce Netanyahu încearcă să consolideze poziția Israelului ca actor regional dominant. Este de compătimit poporul iranian, regiunea și lumea care trebuie să suporte consecințele unui alt război de alegere în Orientul Mijlociu pentru câștiguri geopolitice într-o lume deja profund tulburată, se mai arată în analiza The Conversation.
Editor : C.A.