Donald Trump a declarat că a cerut aliaților din NATO ajutor pentru securizarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz doar pentru a vedea cum reacționează aceștia. Președintele american a insistat că Statele Unite nu au nevoie de sprijinul nimănui pentru a redeschide ruta maritimă esențială pentru transportul global de petrol, în contextul în care fluctuațiile de preț continuă să împingă în sus costul combustibililor, scrie Forbes.
Înaintea unei reuniuni a Consiliului Centrului Kennedy, desfășurată luni după-amiază, Trump a spus că „numeroase țări mi-au spus că sunt pe drum” pentru a contribui la securizarea strâmtorii, dar a refuzat să ofere detalii despre statele care ar urma să participe.
Totuși, nu este clar ce alte națiuni ar putea face parte din această coaliție. Liderii Spaniei și Germaniei au declarat că țările lor nu vor participa, premierul britanic Keir Starmer a spus că „nu vede un rol pentru NATO în această chestiune”, iar șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a afirmat că „nu există apetit” în cadrul blocului pentru trimiterea de noi nave în regiune.
În cadrul aceleiași reuniuni, Trump a insistat că a cerut ajutorul aliaților doar pentru a „vedea cum reacționează”, subliniind că „suntem cea mai puternică națiune din lume, avem de departe cea mai puternică armată din lume”.
Vorbind cu jurnaliștii la bordul Air Force One duminică seară, Trump a spus că a „cerut” ca aproximativ șapte țări să trimită nave de război pentru a ajuta la redeschiderea strâmtorii pentru transportul comercial.
Contractele futures pentru petrolul Brent, referința globală, au urcat până la 105,9 dolari pe baril, înainte de a coborî la 100,43 dolari luni după-amiază.
Fluctuațiile de preț vin pe fondul amenințărilor continue ale Iranului la adresa infrastructurii petroliere din Orientul Mijlociu și a eforturilor sale de a impune o blocadă asupra Strâmtorii Ormuz, rută prin care este transportat aproximativ 20% din petrolul mondial.
„Unele sunt țări pe care le-am ajutat foarte, foarte mulți ani”, a spus Trump luni după-amiază.
„Le-am protejat de surse externe teribile, iar ele nu au fost foarte entuziaste. Iar nivelul de entuziasm contează pentru mine.”
Întrebat exact ce state vor contribui la securizarea Strâmtorii Ormuz, președintele a spus că secretarul de stat Marco Rubio va anunța mai târziu detalii suplimentare.
El a menționat că președintele Franței, Emmanuel Macron, ar putea fi unul dintre susținători, apreciind entuziasmul acestuia la „opt din zece”.
„Cred că va ajuta, vă voi anunța”, le-a spus Trump jurnaliștilor luni.
Mai devreme, duminică, președintele argumentase că, spre deosebire de SUA, care se bazează în principal pe producția internă de petrol, aceste țări depind de petrolul din Orientul Mijlociu și „ar trebui să ne ajute să îl protejăm”.
Trump a susținut chiar că există argumente ca Statele Unite „nici măcar să nu fie” în apropierea strâmtorii, „pentru că nu avem nevoie de ea, avem mult petrol”.
Președintele nu a precizat ce țări a contactat, dar a declarat: „China, de exemplu, își ia aproximativ 90% din petrol prin Strâmtoarea Ormuz și ar fi bine ca și alte țări să patruleze acolo alături de noi.”
Totuși, Trump a refuzat să spună dacă Beijingul a acceptat propunerea sa.
Într-un interviu acordat publicației Financial Times duminică, liderul american a spus că ar putea amâna întâlnirea planificată cu președintele chinez Xi Jinping, programată pentru această lună, până când va afla poziția Chinei privind trimiterea de nave militare.
În pofida blocadei impuse altor nave, relatări din presă arată că Iranul ar fi transportat peste 10 milioane de barili de petrol către China prin această rută maritimă.
În interviul acordat Financial Times, Trump și-a reiterat argumentul potrivit căruia „este firesc ca cei care beneficiază de Strâmtoare să ajute la asigurarea faptului că acolo nu se întâmplă nimic rău”.
Președintele a avertizat apoi că „dacă nu există un răspuns sau dacă răspunsul este negativ, cred că va fi foarte rău pentru viitorul NATO”.
Trump și-a reluat criticile la adresa alianței, afirmând: „Spun de mult timp că NATO este o stradă cu sens unic”.
Liderul american a criticat și guvernul britanic, spunând: „Regatul Unit ar putea fi considerat aliatul numărul unu, cel mai vechi aliat și așa mai departe, iar când le-am cerut să vină, nu au vrut să vină.”
În pofida solicitărilor lui Trump, niciun stat nu s-a angajat public să trimită nave militare pentru a proteja transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz.
Premierul Japoniei, Sanae Takaichi, a declarat în Parlament că nu a „luat absolut nicio decizie privind trimiterea de nave de escortă” și că guvernul analizează „ce se poate face în cadrul legal”.
Ministrul german de externe, Johann Wadephul, a declarat că nu vede un rol pentru NATO în această chestiune.
„Nu văd că NATO a luat vreo decizie în această direcție sau că ar putea prelua responsabilitatea pentru Strâmtoarea Ormuz”, a spus acesta.
Cancelarul german Friedrich Merz a afirmat, luni, că SUA și Israel nu au consultat Germania înainte de declanșarea războiului, la 28 februarie.
„Nu avem mandatul necesar din partea Națiunilor Unite, a Uniunii Europene sau a NATO, cerut de Legea fundamentală”, a spus Merz.
„A fost clar încă de la început că acest război nu este o chestiune pentru NATO.”
După o reuniune a miniștrilor de externe ai UE, Kaja Kallas a declarat că blocul european are „o dorință clară de a consolida” mica sa forță navală din Orientul Mijlociu, dar a precizat că „deocamdată nu există apetit pentru schimbarea mandatului operațiunii”.
La rândul său, premierul britanic Keir Starmer a spus că Regatul Unit nu va fi atras într-un „război mai amplu” și că orice plan de redeschidere a strâmtorii trebuie să implice „cât mai mulți parteneri posibil”.
Liderul britanic a recunoscut, de asemenea, că redeschiderea acestei rute maritime înguste va fi „dificilă”.
În conferința zilnică de presă, Ministerul chinez de Externe a evitat să răspundă direct la solicitarea lui Trump și la amenințarea de a amâna vizita la Beijing, afirmând doar că „diplomația la nivel de șefi de stat joacă un rol indispensabil în orientarea strategică a relațiilor dintre China și SUA”.
Editor : Ș.A.