Impozitul local pe clădirile comerciale și logistice a ajuns să coste marile depozite și magazine de materiale de construcții până la 150.000–200.000 de euro pe an pentru o singură unitate, în funcție de oraș. Potrivit unei analize realizate de o platformă românească de comerț cu materiale de construcții, acest cost fix este transferat, etapizat, în prețul materialelor, ajungând în final în factura constructorilor și a clienților care își ridică o casă sau un bloc.
„Pentru retailul de materiale de construcții, impozitul pe clădiri este un cost structural. Nu îl poți evita, nu îl poți amâna și nu îl poți absorbi la infinit. El intră direct în prețul final al materialelor”, spune Cosmin Răileanu, fondatorul platformei online de comerț cu materiale de construcții.
Un cost mare, raportat la marje mici
Pentru clădirile comerciale și logistice mari, evaluate la zeci de milioane de euro, impozitul anual poate ajunge la 150.000–200.000 de euro pentru o singură unitate, în funcție de oraș și de nivelul de taxare stabilit de autoritățile locale.
Privit prin prisma cifrei de afaceri, acest cost pare marginal, însă raportat însă la marja comercială, impactul devine semnificativ.
În retailul de volum, impozitul pe clădire ajunge să reprezinte între 0,3% și 0,7% din adaosul comercial, apropiindu-se în unele cazuri de 1%.
Într-o industrie cu marje mici și concurență ridicată, aceste costuri nu pot fi absorbite fără efecte asupra prețurilor.
„Atunci când costurile fixe cresc pe întreg lanțul, de la depozitare la retail, ele nu dispar, ci se regăsesc în prețul final. De aceea vorbim despre o presiune structurală asupra prețurilor”, a explicat Cosmin Răileanu.
Un model construit pentru o altă epocă
Modelul clasic de distribuție a materialelor de construcții a fost gândit într-o perioadă în care spațiile comerciale erau mai ieftine, impozitele pe clădiri aveau un impact redus, iar stocurile mari erau considerate un avantaj.
Astăzi, mii de metri pătrați de depozite care nu adaugă valoare materialelor generează costuri constante: impozite, utilități, întreținere, personal și logistică internă. Toate aceste cheltuieli sunt incluse, direct sau indirect, în prețul final.
„Impozitul pe clădiri pune presiune pe un model de business construit pentru o altă epocă. Sunt spații care nu adaugă valoare materialelor, dar adaugă costuri. Când aceste costuri cresc, ele nu pot fi absorbite, ci sunt transferate în preț”, mai spune fondatorul platformei online de comerț cu materiale de construcții.
Pentru consumator, fie că este vorba despre o persoană care își construiește o casă sau despre un dezvoltator, diferența nu se vede în produs, ci în preț. Materialele sunt aceleași, însă drumul lor de la fabrică la șantier este mai lung și mai scump.
În acest context, impozitul pe clădiri accelerează o tendință deja existentă: lanțurile logistice lungi și rigide devin tot mai greu de susținut economic.
O presiune care nu va dispărea
Pe fondul presiunii fiscale și al creșterii costurilor fixe, industria materialelor de construcții va fi forțată să-și regândească structura.
„Nu vorbim despre dispariția magazinelor fizice, ci despre nevoia de a regândi lanțul prin care materialele ajung de la fabrică la șantier, într-o piață care a rămas mult prea tradițională”, a concluzionat Cosmin Răileanu.
Impozitul pe clădiri nu este cauza tuturor scumpirilor, dar este un factor care expune limitele unui sistem costisitor, construit într-o perioadă în care condițiile economice erau diferite.
Iar efectul final continuă să fie resimțit de clientul final, în fiecare factură de materiale de construcții.
Editor : A.D.