Premierul britanic Keir Starmer este lăudat de aliații săi pentru poziția adoptată în criza cu Iranul, după ce a refuzat să permită Statelor Unite să folosească bazele militare britanice pentru primele atacuri. Decizia l-a pus în conflict cu Donald Trump, dar i-a adus sprijin în rândul opiniei publice din Marea Britanie și în interiorul Partidului Laburist, unde unii spun că momentul ar putea deveni definitoriu pentru cariera sa politică, potrivit The Guardian.
„Nu a existat un premier britanic care să îi spună nu unui președinte american”
Refuzul de a se supune președintelui american i-a adus sprijin public – și i-a lăsat pe Badenoch și Farage în urmă. Nu se întâmplă des ca aliații lui Keir Starmer să creadă că îi depășește politic pe Nigel Farage, liderul partidului de dreapta Reform UK, și Kemi Badenoch, una dintre figurile importante ale Partidului Conservator – însă în privința Iranului consideră că se află de partea corectă a istoriei și a opiniei publice.
„Ar putea fi momentul care îl definește”, a spus Emily Thornberry, președinta comisiei pentru afaceri externe din Parlamentul britanic, care a fost printre primii politicieni ce au afirmat că loviturile ordonate de Donald Trump asupra Iranului sunt ilegale.
„Nu a existat un prim-ministru britanic care să îi spună nu unui președinte american de la războiul din Vietnam. Este un lucru important.”
După dezastrele prelungite din Irak și Afganistan, perspectiva ca Marea Britanie să ajute Statele Unite să faciliteze schimbarea regimului într-o altă țară străină este profund nepopulară în rândul publicului.
Starmer a încercat să adopte o poziție de mijloc: a refuzat inițial să permită Statelor Unite să folosească bazele britanice pentru primele lovituri, dar ulterior a acordat permisiunea ca acestea să fie utilizate pentru acțiuni defensive menite să distrugă rachetele iraniene. Decizia i-a atras furia lui Trump, dar i-a adus sprijin public în Marea Britanie și a fost salutată de mulți membri ai Partidului Laburist, care cred că acționează mai mult potrivit propriilor instincte politice.
Un parlamentar laburist a spus că decizia lui Starmer de a deveni, după câteva zile, și mai critic față de loviturile americane asupra Iranului i-a făcut să simtă că „îl recunosc pe adevăratul Starmer – mai apropiat de Robin Cook decât de Tony Blair” în astfel de chestiuni.
Critici din partea opoziției conservatoare și a Reform UK
În schimb, Farage și Badenoch s-au grăbit să spună că Starmer nu face suficient pentru a sprijini loviturile comune ale SUA și Israelului. Liderul Reform UK a declarat la începutul conflictului: „Ar trebui să facem tot ce putem pentru a sprijini operațiunea.”
Pe măsură ce prețurile la combustibil au crescut și opinia publică s-a întors împotriva războiului în ultima săptămână, ambii și-au ajustat pozițiile.
Un sondaj YouGov arată că șase din zece britanici se opun acțiunii militare.
Badenoch neagă acum că ar fi dorit ca Marea Britanie să intre în război și spune că a vrut doar ca britanicii să ajute la neutralizarea rachetelor iraniene. Între timp, Farage a organizat un eveniment la o benzinărie, promițând o reducere de 25 de pence pe litru la combustibil și afirmând: „Dacă nici măcar Ciprul nu îl putem apăra, atunci să nu ne implicăm într-un alt război străin.”
Un important politician conservator a declarat: „Am părut confuzi, iar mesajele au fost dezastruoase. Dar mulți dintre noi din dreapta chiar credem că Starmer a greșit complet când nu l-a sprijinit pe Trump de la început, așa că ar trebui să ne menținem poziția, indiferent ce spune opinia publică.”
Temeri privind relația cu Statele Unite: „Sunt cel mai apropiat prieten al nostru”
Andrew Mitchell, un veteran conservator și fost adjunct al ministrului de externe, a spus că refuzul cererii lui Trump a fost „o greșeală foarte mare” și că, pe termen lung, se va dovedi că Starmer nu a acționat în interesul național al Marii Britanii.
„Statele Unite sunt cel mai apropiat aliat și prieten al nostru, iar când președintele ne-a cerut ajutorul pentru utilizarea bazelor comune – practic pentru realimentare – răspunsul ar fi trebuit să fie da”, a spus el.
„Este stânjenitor, sincer, că Starmer a spus nu pe baza unor sfaturi juridice discutabile, demonstrând că este mai degrabă avocat decât lider politic.”
Deși majoritatea publicului se opune războiului, sondajele arată că votanții conservatori sunt aproape egal împărțiți. Alegătorii Reform sunt mai predispuși decât susținătorii altor partide să sprijine războiul cu Iranul, dar există și o aripă izolaționistă pe dreapta radicală, atrasă de mesajul lui Rupert Lowe – fost deputat Reform devenit independent – potrivit căruia „nu este lupta noastră”.
Riscurile de a părea „prea pro-război” și „prea pro-Trump” par să fi determinat partidele de dreapta să își tempereze mesajele inițiale.
Totuși, Alan Mendoza, principalul consilier al Reform pe probleme globale și director executiv al think-tank-ului Henry Jackson Society, a spus că partidul crede în continuare că Starmer a greșit când a refuzat cererea lui Trump și a susținut că Farage a fost consecvent.
„El ar fi spus da atunci când America a pus întrebarea în prima zi. Și, desigur, ar fi asigurat mai întâi apărarea bazelor britanice”, a spus Mendoza, adăugând că nimeni în Marea Britanie nu sugera sau susținea participarea la bombardamente ofensive sau la o invazie terestră.
El a pus la îndoială și modul în care sondajele măsoară sprijinul pentru acțiunea militară împotriva Iranului și a sugerat că întrebările formulate în termeni de interes strategic pentru Marea Britanie ar genera răspunsuri mai favorabile.
Guvernul britanic susține că strategia este corectă
În interiorul Downing Street există însă convingerea că strategia adoptată este cea corectă, sondajele interne arătând sprijin pentru abordarea lui Starmer.
Un oficial de rang înalt din Downing Street a spus: „Faptul că Andrea Jenkyns nu exclude trimiterea de trupe la sol este exact poziția greșită.”
Poziția laburiștilor ajută și la explicarea eventualelor efecte asupra costului vieții.
„Este o chestiune complexă cum atribuie oamenii vina, dar putem spune că tocmai de aceea nu credem că ar trebui să ne implicăm în Orientul Mijlociu”, a spus el.
Alți parlamentari laburiști de rang înalt s-au întrebat dacă Starmer ar fi luat aceeași decizie de a bloca utilizarea bazelor britanice de către SUA dacă Peter Mandelson ar fi fost încă ambasador la Washington și dacă aliatul său Morgan McSweeney ar fi rămas șef de cabinet.
„Trump 2.0 nu guvernează la fel cum a făcut campanie”
Ben Judah, fost consilier al lui David Lammy când acesta era ministru de externe, a spus că partidele de dreapta au intrat în dificultate pentru că „au decis din prima zi să joace cartea veche a relației speciale și să îl atace pe prim-ministru”.
El a adăugat că liderii lor au crezut că subiectul va fi unul de scurtă durată, „gen Venezuela, o poveste de o noapte”, dar s-a transformat într-un eveniment de săptămâni întregi care perturbă economia mondială și îi preocupă pe alegători, inclusiv la pompă.
Judah a spus că pentru conservatori problema vine și din faptul că partidul „și-a pierdut mușchiul de politică externă acum că este în opoziție”, iar Farage „are o problemă cu America”.
„Trump 2.0 nu guvernează la fel cum a făcut campanie”, a spus Judah.
„A făcut campanie pe o platformă izolaționistă și a promis literalmente pace mondială.”
El a arătat că Reform încearcă să treacă de la vechiul izolaționism Ukip la o poziție mai neoconservatoare și pro-americană.
„Acea tradiție neoconservatoare funcționează când America se comportă într-un mod convenabil pentru politicianul tău sau când pare că economia americană prosperă. Acum însă a devenit o problemă pentru el.”
Îngrijorări privind impactul pe termen lung
Totuși, nu toți membrii cabinetului britanic cred că strategia actuală se va dovedi a fi corectă. Revista Spectator a transmis faptul că, într-o ședință a consiliului de securitate națională, Ed Miliband, Rachel Reeves și Yvette Cooper au susținut blocarea utilizării bazelor britanice de către SUA, dar cel puțin un ministru se teme că efectele pe termen lung asupra relației transatlantice vor fi dezastruoase pentru poziția și securitatea Marii Britanii.
Thornberry este însă convinsă că relația se va reface.
„Vom fi mereu apropiați de America. Sunt cel mai apropiat aliat al nostru. Dar există momente când poți să nu fii de acord. Am trecut peste Vietnam și vom trece și peste asta. Și nu este ca și cum nu am fost conduși de ei în decizii destul de dezastruoase în trecutul apropiat”.
„Oamenii – mai ales bărbații – devin foarte entuziasmați de războaie la început. Dar, pe măsură ce încep să se gândească la consecințe și la impactul asupra vieții de zi cu zi, războiul începe să își piardă popularitatea. Nu trebuie să fi trăit prea mult ca să știi cum evoluează războaiele din Orientul Mijlociu”, a adăugat Thornberry.
Editor : Ș.A.