Viitorul uzinei Dacia de la Mioveni stă sub semnul incertitudinii economice. Mihai Bordeanu, Country Head Romania, recunoaște că „calibrarea” forței de muncă va continua, fiind direct dependentă de o piață europeană care nu dă semne de revigorare. Deși oficial se vorbește despre „plecări voluntare”, realitatea indică o reorganizare forțată de costurile explozive cu energia și scăderea cererii la export.
În ciuda optimismului afișat privind noile modele (Duster 4×4 automat și Bigster), conducerea Dacia nu ascunde faptul că structura de personal de la Mioveni este sub presiune. Anul 2026 a debutat „fără glorie” pe marile piețe europene, unde ajung 9 din 10 mașini produse în România, ceea ce forțează uzina să monitorizeze atent volumul de muncă.
Restructurări sub eticheta „Plecări Voluntare”
Mihai Bordeanu a confirmat că programul de plecări voluntare – o metodă prin care companiile reduc numărul de angajați fără a recurge la concedieri colective zgomotoase – va rămâne un instrument utilizat frecvent. Deși pentru 2026 cifra vehiculată este mai mică decât cele 500 de persoane plecate anul trecut, mesajul pentru viitor este unul de austeritate.
„Vor exista, probabil, fluctuații de personal în următorii ani”, a declarat Bordeanu, lăsând să se înțeleagă că schema de personal va fi mereu „ajustată” în jos dacă vânzările în vestul Europei nu cresc. Această „calibrare la activitatea necesară” este, în esență, o admitere a faptului că posturile de la Mioveni nu mai sunt sigure pe termen lung, depinzând de un context geopolitic și economic instabil.
„Triada” care sugrumă uzina: Salarii, Metal și explozia prețului la Energie
Șeful Dacia a fost tranșant în ceea ce privește pierderea competitivității României. Dacă creșterea salariilor era un fenomen așteptat și asumat, adevărata lovitură vine din zona costurilor de producție:
- Energia: Bordeanu vorbește despre o „explozie exponențială” a prețurilor, o problemă pe care o consideră „o rană de durată” pentru care guvernul nu oferă un tratament.
- Forța de muncă: Alinierea salariilor românești la media europeană pune presiune pe marjele de profit, făcând ca fiecare angajat să devină un „cost” tot mai greu de susținut în absența unei productivități record.
- Lipsa predictibilității: Fără un plan clar din partea statului până în 2030, uzina riscă să piardă bătălia costurilor în fața altor unități de producție ale grupului Renault din regiuni mai ieftine (precum Maroc).
Apel către Guvern: „Așteptăm rețeta de la medic”
Pentru a evita transformarea „ajustărilor mici” de personal în concedieri masive, Dacia solicită intervenția urgentă a statului. Bordeanu compară subvențiile de tip Rabla cu un „medicament dovedit” fără de care piața internă s-ar prăbuși.
În viziunea sa, dacă guvernanții nu vor asigura măsuri de impulsionare a creșterii economice, uzina va fi obligată să continue „ajustările” de personal. Altfel spus, stabilitatea celor câteva mii de angajați de la Mioveni depinde acum de capacitatea politicienilor de a reduce prețul energiei și de a menține programele de stimulare a consumului.