La trei săptămâni de la începerea războiului SUA-Israel împotriva Iranului, conflictul a ajuns într-o fază confuză, marcată de mesaje contradictorii și incertitudine, comentariile publice ale lui Donald Trump fiind adesea aparent în contradicție cu realitatea de pe teren, notează BBC.
Războiul este „practic încheiat”, a declarat liderul SUA, dar noi forțe terestre americane – inclusiv o unitate expediționară a Marinei – se îndreaptă spre regiune. Războiul „se apropie de final”, dar bombardamentele și atacurile cu rachete ale SUA și Israelului asupra țintelor iraniene continuă neabătut.
Deschiderea Strâmtorii Ormuz, punctul geografic cheie prin care trece 20% din exporturile mondiale de petrol, este o „manevră militară simplă”, dar, deocamdată, doar navele aprobate de Iran tranzitează aceste ape. Armata iraniană „a dispărut”, dar dronele și rachetele continuă să lovească ținte din regiune, iar aceste ținte s-au extins până la baza comună SUA-Marea Britanie din Diego Garcia.
Într-o postare de sâmbătă seara pe Truth Social, cel de-al 47-lea președinte american a amenințat cu o escaladare, avertizând că, dacă Iranul nu „deschide complet, fără amenințări” Strâmtoarea Ormuz în 48 de ore, armata SUA va începe să vizeze centralele electrice iraniene, „începând cu cea mai mare”.
Cu o zi înainte, însă, el își folosise contul de pe rețeaua socială pentru a publica o listă cu obiectivele militare americane în războiul cu Iranul, despre care a afirmat că SUA erau „foarte aproape” de a le îndeplini.
Punctele respective, care constituiau cea mai detaliată declarație a sa pe această temă de la începutul războiului, includeau slăbirea sau distrugerea armatei iraniene, a infrastructurii sale de apărare și a programului său de arme nucleare, precum și protejarea aliaților americani din regiune.
Nu a fost inclus obiectivul de a asigura securitatea Strâmtorii Ormuz, despre care Trump a afirmat că ar trebui să fie responsabilitatea altor țări care depind mai mult de exporturile de petrol din Golf. Liderul de la Casa Albă a subliniat în repetate rânduri că SUA sunt un exportator net de energie și nu depind de petrolul din Orientul Mijlociu – deși o astfel de perspectivă ignoră caracterul global al pieței combustibililor fosili, unde fluctuațiile de preț au un impact direct asupra prețului la pompele de benzină din SUA.
Nici postarea lui Trump de pe Truth Social nu a făcut apel la o schimbare de regim în Iran. Au dispărut orice referiri la aprobarea viitorului lider al țării sau la „capitularea necondiționată”, pe care Trump le-a susținut cu insistență în primele zile ale războiului.
În ultima prezentare a obiectivelor sale, este posibil ca SUA să-și încheie operațiunea cu actuala conducere antiamericană a Iranului la putere, cu exporturile de petrol ale țării încă în desfășurare și cu capacitatea acesteia de a exercita un anumit control asupra Strâmtorii Ormuz intactă.
Dacă aceasta este o soluție neatractivă pentru un război despre care președintele și consilierii săi au afirmat că a început odată cu Revoluția din Iran din 1979 și pe care ei îl vor încheia, există o cale alternativă care implică forțele terestre americane aflate în prezent în drum spre regiunea Orientului Mijlociu.
Cu puțin peste o săptămână în urmă, mass-media americană a raportat că o unitate expediționară a Marinei, cu aproximativ 2.500 de soldați de luptă și nave și aeronave de sprijin, a fost trimisă din Japonia în Orientul Mijlociu, unde ar trebui să ajungă în zilele următoare. O altă forță a Marinei de dimensiuni similare a părăsit recent baza sa din California, sosirea sa fiind așteptată la mijlocul lunii aprilie.
Analiștii militari au sugerat că SUA ar putea avea în plan cucerirea insulei Kharg, o fâșie de pământ de 3 km² care găzduiește principalul terminal de export de petrol al Iranului. O astfel de acțiune ar putea, în teorie, să întrerupă livrările de petrol ale țării, privând-o de veniturile atât de necesare și forțând-o să facă concesii mai mari americanilor în schimbul încetării ostilităților.
Vineri, Trump a declarat că nu va trimite trupe terestre în Iran, dar a adăugat: „Dacă aș face-o, cu siguranță nu v-aș spune”. Se pare că transparența nu este intenția sa.
Amenințarea unei astfel de acțiuni a determinat presa de stat iraniană să anunțe sâmbătă că orice atac asupra insulei Kharg ar determina Iranul să provoace „instabilitate” în Marea Roșie, un alt punct-cheie de tranzit maritim la nivel mondial, și să „incendieze” instalațiile energetice din întreaga regiune.
Avertismentul Iranului subliniază pericolele care ar însoți o escaladare din partea SUA, care ar expune și mai mult forțele militare americane la represalii iraniene.
La începutul acestei săptămâni, mass-media americană a relatat că administrația Trump se pregătea să solicite Congresului o finanțare de urgență în valoare de 200 de miliarde de dolari pentru operațiunea militară în curs din Iran. O astfel de solicitare ar sugera că, departe de a-și reduce activitatea, Casa Albă se pregătește pentru o luptă lungă și costisitoare.
Reacția inițială a Congresului, inclusiv a aliaților republicani ai lui Trump, a fost, în cel mai bun caz, prudentă.
„Vorbim despre trupe pe teren. Vorbim despre acest tip de operațiune de lungă durată”, a declarat Chip Roy, congresman republican din Texas. „Au de oferit mult mai multe informații și de dat mult mai multe explicații cu privire la modul în care vom finanța acest demers și care este misiunea de îndeplinit.”
Așa-numita „ceață a războiului” nu doar că încețoșează gândirea planificatorilor militari, ci afectează și percepția politicienilor și a publicului.
Se pare că războiul cu Iranul se află într-un moment de cotitură. Dar direcția pe care o va lua de aici înainte rămâne un mister.
Citește și:
Editor : A.M.G.