Eforturile de a convinge cetățenii europeni să renunțe la autoturismele proprii în favoarea transportului durabil sunt, în mare parte, insuficiente. Aceasta este concluzia dură a unui nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeană (ECA), care arată că veriga slabă a mobilității verzi se află chiar la nivel local.
1. Finanțări masive, rezultate modeste la nivel local
Deși Uniunea Europeană a pus la dispoziție aproximativ 60 de miliarde de euro pentru perioada 2014-2027, auditorii atrag atenția că banii nu sunt întotdeauna utilizați eficient pentru a răspunde nevoilor reale ale navetiștilor.
Începând cu anul 2024, Planurile de mobilitate urbană durabilă (PMUD) au devenit obligatorii în 431 de orașe europene, însă analiza ECA a scos la iveală lacune majore care le reduc impactul:
- Izolarea administrativă: Multe planuri se opresc la granița simbolică a orașului, ignorând fluxurile masive de navetiști care vin din suburbii.
- Lipsa corelării cu urbanismul: Mobilitatea nu este integrată cu amenajarea teritoriului (locuințe, locuri de muncă, zone verzi).
- Incertitudinea financiară: Majoritatea planurilor evaluate nu indică clar sursele de finanțare pentru investițiile propuse.
2. Mașina rămâne „regină” chiar și la orele de vârf
Un test de mobilitate efectuat de auditori a demonstrat de ce navetiștii ezită să renunțe la volan. Analizând distanța parcursă în 45 de minute din zonele suburbane, concluzia a fost clară: autoturismele pot acoperi zone mult mai extinse decât transportul public, chiar și în condiții de trafic intens.
„Mulți cetățeni utilizează mașina zilnic pentru că nu au alternative atractive. Deși politica UE s-a consolidat, eforturile locale sunt vitale pentru a reduce ambuteiajele și a curăța aerul”, a declarat Carlo Alberto Manfredi Selvaggi, membrul Curții responsabil de audit.
3. Focus greșit: Doar promovare, fără descurajare
Raportul subliniază un dezechilibru strategic. Autoritățile locale s-au concentrat pe măsuri de promovare a transportului public (vehicule noi, tarife accesibile), dar au evitat măsurile nepopulare de descurajare a utilizării mașinii, precum:
- Restricționarea accesului în anumite zone urbane.
- Stimulente financiare pentru reducerea deplasărilor auto.
- Politici mai stricte de parcare.
4. Investiții care se opresc „în câmp”
Deși proiectele finanțate (metrou, tramvai, centre multimodale) și-au atins în general obiectivele tehnice, coordonarea slabă între localitățile învecinate a dus la situații absurde:
- Parcări „park-and-ride” rămase aproape goale pentru că nu au fost conectate logic la traseele navetiștilor.
- Piste de biciclete moderne care se opresc brusc la ieșirea din oraș, devenind inutile pentru cei care vin din suburbii.
Concluzie: Nevoia de viziune metropolitană
Pentru ca investițiile europene să nu fie irosite, Curtea de Conturi Europeană recomandă statelor membre să forțeze o cooperare reală între orașe și comunele limitrofe. Fără o viziune care să depășească limitele administrative, mașina personală va rămâne singura opțiune viabilă pentru milioane de europeni, indiferent de câte miliarde de euro vor fi investite în noi linii de tramvai izolate.