Peste 250 de magistrați au transmis mesaje lui Nicușor Dan în care au reclamat presiuni, teamă de represalii, decizii arbitrare în CSM

Peste 250 de magistrați din toată țara, au transmis peste 135 de mesaje, într-o săptămână, președintelui Nicușor Dan, potrivit unui raport de sinteză făcut public de Administrația Prezidențială, în contextul tensiunilor publice privind funcționarea sistemului de justiție. Observațiile primite de șeful statului scot la iveală un climat de teamă, lipsă de transparență și suspiciuni privind abandonarea meritocrației în sistemul judiciar.

După primirea acestor observații, Nicușor Dan a anunțat, duminică la Palatul Cotroceni, că va iniția în luna ianuarie un referendum în cadrul corpului magistraților cu întrebarea: „Consiliul Superior al Magistratului acționează în interes public sau acționează în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar?”. „Dacă vor spune în ansamblul lor că CSM acționează în interes public, vom continua discuțiile legislative, dar dacă magistrații, în majoritatea lor, vor spune că CSM nu reprezintă interesul public, ci al breslei, atunci CSM va pleca de urgență”, a afirmat șeful statului.

Magistrații care au transmis observații provin de la 27 de instanțe și 14 parchete din întreaga țară, inclusiv de la Judecătorii, Tribunale, Curți de Apel, DNA, DIICOT și parchete militare. O parte dintre mesaje au fost transmise anonim, din cauza „fricii de consecințe” și a „temerii de represalii”.

În total, președintele Nicușor Dan a primit peste 320 de mesaje din care au fost și peste 180 de emailuri adresate de cetățeni, avocați, polițiști, avertizori în interes public (de integritate), societatea civilă, solicitări de audiență, executori judecătorești, grefieri.

Contextul invitației prezidențiale

Invitația publică adresată de Președintele României magistraților a avut la bază rolul constituțional al șefului statului de garant al Constituției și al bunei funcționări a autorităților publice. Documentul face trimitere explicită la Raportul Comisiei Europene din 2025 privind statul de drept, care arată o deteriorare a percepției publice asupra independenței justiției: doar 44% dintre cetățeni și 51% dintre întreprinderi apreciază independența instanțelor ca fiind „bună sau foarte bună”.

În același timp, 75% dintre respondenții români percep corupția ca fiind larg răspândită, iar 60% afirmă că sunt afectați direct de aceasta în viața de zi cu zi.

Ce nu este raportul

Conform Administrației prezindețiale, raportul de sinteză:

• „nu stabilește vinovății individuale sau colective;
• nu califică fapte ca fiind legale sau ilegale;
• Nu cuprinde judecăți de valoare;
• Nu substituie competențele CSM, IJ, MJ sau ale parchetelor, instanțelor de judecată ori altor autorități de control;
• redă exclusiv observațiile primite, într-o formă centralizată”.

„Raportul redă strict observațiile transmise, într-o formă coerentă și centralizată, urmărind totodată să identifice tipare recurente și vulnerabilități structurale rezultate din observarea coroborată a observațiilor transmise” și care pot afecta independența magistraților și încrederea publică în justiție.

Așadar, „raportul nu își propune evaluarea situațiilor sau soluțiilor individuale și nu interferează cu actul de justiție propriu-zis, ci vizează mecanismele administrative, procedurale, judiciare și/sau legislative care, potrivit unui volum semnificativ de sesizări convergente, ar fi de natură a afecta:

• independența efectivă a judecătorului și a procurorului;
• meritocrația în cariera magistratului;
• funcționarea previzibilă și eficientă a justiției;
• încrederea publică în autoritatea judecătorească”.

„Am folosit un nume fictiv pentru că îmi este frică”

Una dintre concluziile centrale ale raportului este climatul de teamă din interiorul sistemului. Numeroși magistrați au ales anonimatul, invocând riscul unor consecințe profesionale precum cercetări disciplinare, blocarea promovărilor sau pierderea delegărilor.

Un magistrat notează: „Motivul pentru care am folosit un nume fictiv în mesaj este că, recunosc, îmi este frică de consecințele acțiunii mele în interiorul sistemului, în condițiile în care am muncit enorm și am sacrificat multe pentru a ajunge magistrat”.

Sunt invocate exemple recente, precum sesizarea Inspecției Judiciare în cazul judecătorului Beșu la mai puțin de 24 de ore după difuzarea unei investigații jurnalistice sau admiterea cererii de recuzare a judecătoarei Moroșanu, pe baza opiniilor exprimate public.

Un magistrat descrie situația astfel: „Președinții sunt mici dumnezei”, iar „totul funcționează pe principiul recompensă și pedeapsă”.

Magistrații vorbesc despre amenințări cu sancțiuni și o frică instaurată la Curtea de Apel București.

„Suntem amenințați cu inspecția judiciară, cu sancționarea de către CSM”, „La CAB s-a instaurat frica”, „nu te înscrii la concurs dacă nu ai chemare”, „candidații neagreați sunt descurajați sau eliminați”, „ne spun în ședință că se vor asigura ei că nu avem ce să le facem, că sunt intangibili”, „raportul IJ semnalizează soarta candidatului”, „suntem în teroare”, „ni se oferă direcții clare pe tipuri de dosare”, „ședințe de supunere și denigrare”, „ne spuneau că vor urma pedepse și cercetări”, „totul funcționează pe principiul recompensă și pedeapsă”, „președintele instanței (…) este pus în funcție de (…) membru CSM (…) răspunde bine la comenzi (…)”. conform sintezei publicate de Administrația Prezidențială.

Vulnerabilitățile structurale semnalate

Potrivit raportului, observațiile nu descriu incidente izolate, ci probleme sistemice, între care:

• „Lipsa de transparență ori transparența redusă și inexistența unor criterii obiective în zone sensibile ale carierei magistraților (delegare, detașare, numire în funcții de conducere – interviuri și evaluare proiect, promovare efectivă – evaluare hotărâri și comisii), ceea ce ar permite o selecție informală și de natură a inhiba contestarea;
• Un fenomen de tipul «gatekeeping» prin intermediul interviurilor și rapoartelor în sensul că interviul (ICCJ, funcțiile de conducere) și raportul Inspecției Judiciare sunt descrise ca un veto cu justificare/motivare îndoielnică sau inexistentă și predictibilitate redusă;
• Lipsa unor mecanisme, proceduri și metodologii standardizate de adoptare, publicitate și comunicare a deciziilor administrative, existând un acces limitat la înregistrări, comisii, motivări, documente de schimbare a completelor ori altor acte de administrare internă, inclusiv a acelor de constituire a comisiilor de evaluare, de contestare, de organizare a concursurilor, de elaborare a subiectelor și altele asemenea;
• Riscul unui efect descurajant, de inhibare în exercitarea unor drepturi (de a candida, de a contesta) și asupra libertății de exprimare, prin semnale disciplinare/instituționale sau prin consecințe negative privind cariera;
• Presiunea sistemică generată de volumul de activitate care reduce calitatea și crește vulnerabilitatea la erori, întârzieri și, implicit, generează un nivel de vulnerabilitate pentru magistrații care în anumite situații ar fi în dezacord cu propunerile conducerii, astfel de cazuri având aptitudinea de a atrage declanșarea unor anchete disciplinare;
• Neclaritățile, necorelările sau insuficiențele de ordin legislativ care generează o presiune sistemică suplimentară, inclusiv din perspectiva instrumentelor de asigurare a integrității ori a resurselor umane și logistice. Sunt incluse aici, cu titlu de exemplu, situația prescripției răspunderii penale, ineficiența dovedită a structurilor de parchet competente să cerceteze infracțiuni comise de magistrați, regimul dual de subordonare al poliției judiciare, competența limitată a ofițerilor DGA, experienței și resurselor tehnice ale acestora”.

Delegarea și promovarea, mecanisme contestate

Raportul acordă spațiu amplu mecanismelor de delegare și promovare, descrise de magistrați ca fiind lipsite de caracter concurențial și predictibil. Delegarea, concepută ca măsură temporară, ar fi devenit o etapă informală obligatorie pentru avansarea în carieră.

„Un element problematic al regimului delegării semnalat îl constituie absența unor criterii legale clare de selecție și departajare (cazuri obiective, temeinic justificate, legate exclusiv de necesitatea asigurării bunei funcționări a instanței unde se solicită delegarea). În percepția unor magistrați, legea nu prevede o procedură concurențială, un sistem de punctaj sau obligația motivării comparative a deciziei în ipoteza existenței mai multor cereri pentru același post. Delegarea este tratată, potrivit acestor observații, ca un act strict de oportunitate administrativă, iar refuzul sau neprelungirea acesteia nu beneficiază de căi efective de contestare, deși consecințele asupra carierei judecătorului pot fi semnificative”, spune sursa citată.

În cazul promovării efective, lipsa examenelor scrise anonimizate și ponderea evaluărilor subiective sunt percepute ca o abandonare a meritocrației.

Inspecția Judiciară și CSM, în centrul criticilor

Mulți magistrați percep Inspecția Judiciară nu ca un mecanism de autoreglare, ci ca „un instrument de presiune” și „de reducere la tăcere a magistraților incomozi”. În același timp, este reclamată concentrarea puterii decizionale în secțiile CSM, cu un rol limitat al Plenului.

Un citat relevant redat în raport afirmă: „Independența judecătorului poate fi amenințată nu numai de factori din exterior, ci și de ierarhia judiciară”.

„Inspecția Judiciară are imaginea unui instrument folosit în scopul reducerii la tăcere a celor care nu sunt de acord cu opinia asumată de către CSM.”.

„Realitatea din sistem semnalează imaginea unei inspecții autoritare care inspiră teamă”, spune un magistrat.

Magistrații semnalează că actuala structură de funcționare a CSM concentrează puterea reală de decizie la nivelul secțiilor, în timp ce plenul, deși forul suprem, nu are pârghii efective pentru a corecta decizii arbitrare.

Rolul determinant al Inspecției Judiciare în carieră și disciplină, dublat de controlul limitat și de transparența redusă, ar favoriza conformismul și ar inhiba exprimarea critică, generând percepția că evoluția profesională depinde mai degrabă de relația cu ierarhia decât de criterii obiective. În acest context, independența justiției riscă să fie afectată nu prin ingerințe externe, ci prin mecanisme interne administrative.

„În concluzie, competența Plenului CSM este una esențială pentru funcționarea instituțională a sistemului judiciar, dar insuficientă pentru a asigura un echilibru real al puterii în interiorul acestuia. Fără o regândire a raportului dintre plen și secții și fără mecanisme suplimentare de transparență și control, actuala distribuție a atribuțiilor continuă să alimenteze tensiuni, să afecteze încrederea internă și să fragilizeze standardul independenței judiciare”, mai arată sinteza raportului.

Prescripția, corupția și avertizorii de integritate

Raportul reia criticile privind efectele deciziilor CCR și ale lipsei de intervenție legislativă, care au dus la încetarea a numeroase dosare penale prin prescripție.

De asemenea, magistrații cer extinderea competențelor Direcției Generale Anticorupție și clarificarea protecției avertizorilor în interes public, în condițiile în care, potrivit unor interpretări ale CSM, Legea nr. 361/2022 nu ar fi aplicată instanțelor.

Propunerile magistraților

• „Descentralizarea puterii decizionale prin întărirea rolului colegiilor de conducere inclusiv din perspectiva unei reprezentativități efective a acestora corelat cu reducerea polilor de putere concentrați în jurul președinților de instanțe (prin alegerea directă de către judecători a restului membrilor colegiului de conducere); corelativ, asigurarea reprezentativității efective în alegerea membrilor CSM;
• Limitarea strictă a delegărilor și detașărilor, însoțite de proceduri competitive, criterii și motivări transparente, publice și predictibile;
• Proceduri competitive și transparente pentru accederea la toate funcțiile de conducere, inclusiv la funcțiile de vicepreședinți de instanțe și președinți de secții;
• Revenirea la probe obiective și meritocratice în cazul promovărilor magistraților, inclusiv la ICCJ, iar în cazul menținerii și a probei cu interviul, scăderea semnificativă a ponderii acesteia, corelativ cu introducerea unui mecanism public și standardizat de evaluare la nivel național și asigurarea publicității componenței și activității concrete (actele, interviurile) a comisiilor de organizare, examinare, evaluare, de contestații și de testare psihologică; aceleași mențiuni sunt aplicabile mutatis mutandis și probei evaluării hotărârilor judecătorești, respectiv actelor procurorilor;
• Reformarea Inspecției Judiciare, inclusiv prin stabilirea unor proceduri transparente, meritocratice și predictibile de numire a inspectorilor și de derulare a cercetărilor disciplinare, precum și prin instituirea unui sistem efectiv de răspundere a inspectorilor, inclusiv prin raportare la finalitatea acțiunilor disciplinare exercitate;
• Asigurarea unui management eficient al resursei umane în mod corelat pentru tot parcursul profesional al magistratului – intrare în profesie, evoluție, pensionare;
• Asigurarea unui management logistic eficient;
• Asigurarea unui cadru normativ, instituțional și logistic, de cercetare și judecare a infracțiunilor de corupție în rândul magistraților, mecanismul actual fiind considerat nefuncțional;
• Clarificarea și asigurarea efectivă a rolului avertizorului în interes public;
• Clarificarea și stabilizarea cadrului normativ penal corelată cu asigurarea continuității completelor de judecată din secțiile penale și cu mecanisme eficiente apte să prevină prescripția răspunderii penale;
• Valorificarea resursei umane și tehnice a DGA prin extinderea competențelor ofițerilor acesteia, precum și clarificarea regimului poliției judiciare, ambele pentru a veni în sprijinul operaționalizării și eficientizării activității de urmărire penală; 
• Restrângerea categoriilor de personal de specialitate asimilat magistraților;
• Recalibrarea competențelor instanțelor în vederea asigurării degrevării celor suprasolicitate, inclusiv prin măsuri care vizează regimul taxelor judiciare de timbru, introducerea unor noi proceduri administrativ-jurisdicționale în anumite domenii ori recalibrarea numărului căilor de atac în anumite domenii.

Ce urmează

Documentul se încheie cu mențiunea că Președintele României urmează să inițieze un dialog instituțional structurat cu autoritățile competente, să solicite evaluări tehnice și juridice și, după caz, să sprijine demersuri de adaptare a cadrului legislativ.

Raportul nu oferă soluții imediate, dar conturează imaginea unui sistem judiciar perceput din interior ca fiind dominat de frică, conformism și decizie netransparentă, o percepție care, avertizează sursa menționată, riscă să afecteze grav încrederea publică în justiție.

Editor : Ana Petrescu