Cândva o insulă ștearsă intenționat de pe hărțile Japoniei, fiind folosită ca bază militară secretă pentru producerea gazelor toxice în Al Doilea Război Mondial, Okunoshima s-a transformat spectaculos. Printre ruinele fostelor instalații militare, sute de iepuri trăiesc astăzi în libertate, iar insula a devenit una dintre cele mai virale și fotografiate destinații turistice din Japonia.
La prima vedere, nimic nu dezvăluie că Okunoshima este populată de sute de iepuri, relatează The Guardian. Însă așa cum pescărușii urmează feriboturile spre insula grecească Thassos, aici zeci de iepuri apar brusc dintre tufișuri imediat după acostarea navelor, fiind obișnuiți cu prezența oamenilor și cu hrana oferită de ei.
Estimările arată că pe insulă se află în jur de 400 – 500 de iepuri care se adună în zonele unde voluntarii lasă apă și pelete pentru consum, întrucât sursele naturale de hrană sunt insuficiente pentru o populație atât de numeroasă.
Okunoshima este nelocuită, cu excepția personalului unui mic hotel și a vizitatorilor care sosesc pentru câteva ore. În ciuda imaginii idilice, insula se confruntă cu un viitor nesigur, atât pentru ea, cât și pentru animalele care o populează.
Un trecut ascuns: centrul secret al armelor chimice
Între 1929 și 1945, Okunoshima a găzduit una dintre cele mai secrete instalații militare ale Japoniei imperiale. Aici, în clădiri ascunse între copaci și ferite de ochii publicului, muncitori îmbrăcați în echipament de protecție produceau gaz muștar (un gaz de luptă pe bază de iperită), precum și cantități mai mici de gaz lacrimogen și cianură. Atât de strict era secretul, încât insula a fost scoasă complet de pe hărțile oficiale ale țării.
În acea perioadă, aproximativ 200 de iepuri au fost folosiți în experimente pentru testarea gazelor toxice. După capitularea Japoniei, armata a încercat să distrugă toate dovezile, inclusiv iepurii de laborator.
Originea iepurilor de astăzi
Iepurii care trăiesc în prezent pe Okunoshima nu sunt, cel mai probabil, urmașii celor folosiți în experimente. Profesorul Shingo Kaneko, care studiază ADN-ul lor, spune că șansele unei legături directe sunt „foarte mici”, deși nu pot fi excluse complet.
Ceea ce se știe cu siguranță este că o școală elementară din apropiere a eliberat un număr mic de iepuri pe insulă în anii 1970, declanșând o populație care a crescut rapid. Analizele ADN sugerează însă că au existat și introduceri ulterioare, posibil din partea unor persoane care au abandonat iepuri de companie.
Un paradis dependent de oameni
Popularitatea Okunoshimei a explodat odată cu apariția rețelelor sociale. Imaginile cu iepuri prietenoși fugind spre vizitatori au transformat insula într-una dintre cele mai fotografiate destinații din Japonia, atrăgând aproape 200.000 de turiști în 2024.
Totuși, această dependență de turiști ascunde o problemă majoră: iepurii nu își pot asigura singuri hrana. Vegetația naturală este insuficientă, iar animalele depind de peletele și legumele oferite de oameni. Fără un flux constant de vizitatori sau voluntari, populația se confruntă cu riscuri serioase, de la malnutriție la atacuri din partea mistreților și ciorilor.
Pe lângă lipsa resurselor naturale, insula s-a confruntat și cu incidente grave de cruzime. În 2024, un tânăr a fost condamnat cu suspendare pentru abuzarea mai multor iepuri, iar rămășițele a zeci de animale au fost găsite pe insulă într-o perioadă scurtă.
Prădătorii naturali, precum mistreții și ciorile, adaugă o presiune suplimentară. Ei nu doar că fură hrana iepurilor, ci îi atacă uneori, mai ales în zonele neprotejate.
„Un loc al întunericului și al luminii”
În timp ce majoritatea vizitatorilor vin pentru iepuri, doar o mică parte descoperă Muzeul Gazelor Toxice, care documentează activitățile militare din perioada războiului. Aici sunt expuse uniforme, fotografii, documente și dovezi ale producției de arme chimice.
Kazuhito Takashima, administratorul muzeului, spune că 85% dintre turiști nu intră niciodată în clădire: „Majoritatea japonezilor nu știu nimic despre facilitățile de gaze toxice. N-am învățat astfel de lucruri la școală.”
Cu o istorie marcată de secrete militare și o prezentă dominată de imagini adorabile, Okunoshima rămâne un loc al contrastelor. Profesorul Kaneko rezumă sugestiv această dualitate a insulei: „Este un loc al întunericului și al luminii. Legătura cu gazele toxice s-a încheiat acum 80 de ani, dar asta nu înseamnă că insula nu are probleme… sunt doar de alt fel.”
Din păcate, populația de iepuri pare să scadă din nou, semn că echilibrul este fragil, iar viitorul lor depinde în continuare de comportamentul oamenilor și de gestionarea responsabilă a insulei.
Editor : M.I.