Politicienii din Occident se concentrează mai mult pe imigranții care intră în țările lor decât pe proprii lor cetățeni care emigrează în alte țări, ceea ce înseamnă că, de multe ori, numărul lor este greu de estimat. Cifrele înregistrate în ultimii ani, însă, arată că numărul persoanelor care au părăsit țări precum Marea Britanie, Canada, Germania sau Australia a crescut semnificativ față de perioada dinaintea pandemiei de COVID-19, potrivit unei analize The Economist.
După ce și-a dat demisia din funcția de prim-ministru al Noii Zeelande, Jacinda Ardern a acceptat un job la Universitatea Harvard din SUA. Decizia ei de a trăi în străinătate a produs o reacție puternică din partea neozeelandezilor, care erau deja îngrijorați de nivelul ridicat al emigrării – un trend care afectează Occidentul tot mai mult.
Datele colectate din 31 de țări din Occident (lista nu include Statele Unite, unde datele privind emigrația rămân incerte) arată că aproximativ 4 milioane de persoane au părăsit aceste state în 2024, cu 20% mai multe decât înainte de pandemie. Nu au fost puși la socoteală turiștii și cei care fac călătorii scurte de afaceri.
Numărul de emigranți greci a scăzut față de mijlocul anilor 2010 datorită revenirii spectaculoase a economiei Greciei, după o lungă perioadă de criză. Însă, în restul cazurilor studiate, trendul emigrării este unul ascendent.
În primul trimestru al anului 2025, plecările din Canada au fost cu 34% mai numeroase decât cu șase ani în urmă, iar în Noua Zeelandă creșterea a fost de 29%. În Suedia, procentul a fost de 60%, în timp ce biroul de statistică din Italia a observat o „explozie a emigrărilor”. Islanda a raportat cel mai mare nivel de emigrări înregistrat vreodată în această țară.
Numărul occidentalilor care trăiesc în alte țări decât cele în care s-au născut a crescut cu 2 milioane
Institutul Brookings estimează că până la 3 milioane de oameni au părăsit America în 2025 – cu 1 milion mai mulți decât în 2021. Pentru prima oară în istorie, au fost mai mulți lucrători americani din domeniul tehnologiei care s-au mutat în Europa decât experți europeni care au plecat în America.
Explozia plecărilor este, parțial, o consecință a inversării tendinței din anii 2022 și 2023, atunci când țările occidentale au primit un număr mare de imigranți. Mulți dintre ei nu intenționau să rămână acolo pentru totdeauna: studenții termină facultatea, angajații cu contracte sau proiecte pe termen scurt pleacă acasă.
Deportările în masă declanșate de administrația Trump ar putea duce la plecarea a 1 milion de oameni din SUA în 2026, potrivit datelor Institutului Brookings, în plus față de cei aproximativ 2 milioane care sunt de așteptat să părăsească țara.
Numărul de expați americani a crescut cu 11% din 2019 și până în 2024. Datele din Noua Zeelandă, unde numărul de emigranți a crescut cu 74% în aceeași perioadă, arată că persoanele cu cel puțin o diplomă de licență au de cel puțin două ori mai multe șanse să emigreze între 20 și 30 de ani decât persoanele care nu au terminat o facultate.
Unii expați din Occident trăiesc în locuri precum Dubai, însă războiul care afectează acum țările din Golful Persic s-ar putea să schimbe acest trend. Chiar și înainte de izbucnirea conflictului, numărul occidentalilor care trăiesc în alte țări decât cele în care s-au născut a crescut cu 2 milioane.
America a atras în jur de 40% dintre toți acești imigranți: mulți europeni s-au mutat în SUA odată cu boom-ul din sectorul AI.
Cei trei factori care explică ascensiunea economiei expaților
Trei factori explică ascensiunea economiei expaților. În primul rând, pandemia a normalizat munca la distanță. Multinaționalele americane din sectoare precum management și consultanță tehnică au angajat cu 36% mai mulți oameni care trăiesc în țări străine decât în 2019.
Al doilea factor îl reprezintă taxele. În ultimii ani, multe guverne occidentale au implementat politici de tip „Robin Hood”, care vizează averile celor bogați. În Marea Britanie, cei mai bogați 1% dintre locuitori plătesc un impozit pe venit de aproximativ 40%, în timp ce în SUA rata generală de impozitare, care include taxe federale, statale și locale, precum și impozitul pe profit, se apropie de maximul istoric.
Pentru oamenii care nu se așteaptă să aibă venituri mari pentru mult timp, ideea de a se muta temporar într-un loc cu impozite mai mici este tot mai atractivă.
Cel de-al treilea factor este cel politic. Mulți americani înstăriți care trăiesc, spre exemplu, în Hampstead, în nordul Londrei, nu îl plac pe Trump. Mulți britanici care s-au mutat la Dubai urăsc „Britania socialistă a lui Keir Starmer”. Canadienii conservatori, care trec acum prin al 11-lea lor an sub conducerea liberalilor de centru-dreapta, caută alte țări unde să trăiască.
„Declinul democratic tinde să crească rata emigrărilor”
Toate aceste mișcări scot în evidență o percepție tot mai răspândită în rândul societății occidentale: ceva nu funcționează cum trebuie în țările lor pe plan politic.
Sondajele arată o încredere tot mai scăzută în democrație. Un studiu publicat anul trecut de Assaf Razin de la Universitatea din Tel Aviv a arătat că există dovezi convingătoare conform cărora „declinul democratic tinde să crească rata emigrărilor”.
În ultimul deceniu, numărul americanilor care trăiesc în Germania a crescut cu peste 60%. La rândul lor, germanii i-au înlocuit pe mulți dintre neozeelandezii care au părăsit țara insulară – numărul imigranților germani de aici a crescut cu 50% față de mijlocul anilor 2000.
O țară care pierde un expat nu înseamnă neapărat că îl pierde pentru totdeauna. În Noua Zeelandă, în jur de 40% dintre emigranții născuți acolo se întorc după un timp.
Expații care se întorc în țările lor de origine aduc cu ei fonduri, idei, contacte și aptitudini noi, iar cei care nu se întorc ajung să facă parte dintr-o diasporă interconectată la nivel global.
Editor : Raul Nețoiu