Pierderea în greutate nu are același traseu pentru toată lumea, iar specialiștii spun că voința joacă un rol mult mai mic decât credem. Genele, hormonii și mediul alimentar pot transforma slăbitul într-o luptă inegală, chiar și pentru cei motivați și disciplinați.
De ani de zile, discursul public despre obezitate se lovește de aceleași prejudecăți: „dacă ar avea mai multă voință, ar slăbi.” „totul ține de autocontrol.” „e simplu: mănânci mai puțin”. Acest tip de comentarii, întâlnite mereu la articole despre diete și tratamente pentru slăbit, ignoră însă un adevăr esențial: relația dintre corp, greutate și comportament alimentar este mult mai complexă decât pare, scrie BBC.
Un studiu publicat în publicația medicală „The Lancet”, realizat în Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă și Statele Unite, arată că opt din zece persoane cred că obezitatea poate fi prevenită exclusiv prin stil de viață. Însă specialiștii care lucrează zilnic cu pacienți obezi spun că această percepție este profund înșelătoare.
Mii de gene influențează greutatea corporală
Bini Suresh, dietetician cu două decenii de experiență, vede în cabinetul ei exact opusul clișeului popular. „Am pacienți extrem de motivați, bine informați, disciplinați, care totuși se chinuie să slăbească”, spune ea.
„Cuvintele «voință» și «autocontrol» sunt greșite. Ni s-a spus decenii întregi că trebuie doar să mănânci mai puțin și să te miști mai mult. Dar obezitatea este mult mai complexă”, adaugă și dr. Kim Boyd, director medical la WeightWatchers.
Complexitatea aceasta devine evidentă în momentul în care intră în discuție factorii genetici. Profesoara Sadaf Farooqi, endocrinolog și expert internațional în obezitate, explică faptul că genele influențează direct modul în care percepem foamea și sațietatea.
Anumite gene modifică felul în care creierul procesează semnalele primite de la stomac. Varianta genei MC4R, prezentă la aproximativ 20% din populația globală, reduce senzația de sațietate și stimulează supraalimentația.
„Alte gene afectează metabolismul, cât de repede ardem energia”, spune prof. Farooqi. „Unii oameni pot câștiga mai multă greutate mâncând exact cât mănâncă alții. Alții ard mai puține calorii chiar și atunci când fac efort fizic.”
Se estimează că mii de gene influențează greutatea corporală, însă cercetătorii au detalii clare doar despre 30 – 40 dintre ele, concluzia fiind că nu toți pornim de la aceeași predispoziție biologică.
Efectul yo-yo și „punctul de setare”
Explicația genetică este completată de așa-numita teorie a punctului de setare (set point). Potrivit acesteia, fiecare organism are o greutate pe care creierul o consideră „normală”.
Medicul specialist în chirurgie bariatrică Andrew Jenkinson, autor al volumului „de ce mâncăm prea mult”, spune că acest punct este influențat de gene, dar și de factori externi precum stresul, mediul alimentar sau calitatea somnului.
„Greutatea funcționează ca un termostat”, explică el. „Dacă slăbești sub punctul pe care creierul îl consideră potrivit, corpul reacționează ca și cum ar fi înfometat: crește foamea și încetinește metabolismul”. Acesta este mecanismul care duce la efectul yo-yo, atât de des întâlnit în curele de slăbire.
Hormonul leptină, produs de celulele adipoase, ar trebui să semnaleze creierului câtă energie are corpul în rezervă. Însă în mediul alimentar modern, bogat în zaharuri și carbohidrați rafinați, leptina și insulina ajung să se „încurce” una pe alta, iar creierul nu mai citește corect nivelul real al grăsimii stocate. Rezultatul duce la apetit intens, semnale puternice de foame și o încetinire metabolică reală.
Dar există și vești bune. Specialiștii subliniază că punctul de setare nu este definitiv. Se poate ajusta treptat, prin:
- rutină de somn mai bună;
- reducerea stresului;
- alimentație echilibrată și consistente pe termen lung;
- mediu alimentar mai sănătos;
- activitate fizică regulată.
- Dar aceste schimbări necesită timp, luni sau chiar ani, pentru ca organismul să accepte o nouă „normalitate”.
Stigmatul obezității: o problemă ignorată
În paralel cu explicațiile medicale, persistă stigmatul social, adesea amplificat chiar de politicile de sănătate publică. Măsuri precum interzicerea reclamelor la junk food înainte de ora 21:00 pot ajuta, dar nu rezolvă un fenomen complex, care afectează un sfert din populația adultă a Marii Britanii, de exemplu, și, o proporție în creștere a populației din România.
Specialiștii subliniază același mesaj: faptul că pentru mulți oameni lupta cu kilogramele nu este o bătălie cu propria voință, ci o confruntare cu propria biologie și o combinație de mediu și factori psihologici. Obezitatea nu este o greșeală personală și nici o consecință directă a lipsei de autocontrol, iar în locul criticii, este nevoie de empatie, educație și o abordare medicală informată, mai explică specialiștii.
Editor : M.I.