Când indonezienii au construit hoteluri și cluburi pe plajele din Bali pentru a atrage turiști, muncitorii au găsit rămășițe umane îngropate în nisip. Între 80.000 și 100.000 de persoane au fost ucise doar pe această insulă în timpul masacrelor din Indonezia din 1965-66, care s-au soldat cu cel puțin o jumătate de milion de victime. Multe dintre cadavre au fost aruncate în gropi comune săpate pe plajele care, la acea vreme, erau încă neatinse de industria turismului, însă care, acum, sunt pline de turiști străini.
Pe o singură porțiune a coastei pline de palmieri din Bali, construcția unei stațiuni turistice în anii ‘90 a scos la iveală destule oase de om cât să umple o jumătate de camionetă, potrivit unui preot hindus care a fost chemat să „alunge fantomele”.
Câteva case mai departe, pe un teren unde avea să fie ridicat cel mai în vogă local de noapte de pe insulă, două cranii ieșeau din pământ și păreau că se holbează la muncitorii înspăimântați.
Cu doar câțiva ani în urmă, „pe țărmurile paradisului”, așa cum a fost descris cel mai nou club de pe plajele din zonă, rămășițe umane au fost descoperite în locul unde aveau să fie construite o piscină și o structură din bambus.
Acum 60 de ani, în Indonezia a avut loc unul dintre cele mai sângeroase masacre ale secolului al XX-lea și, totodată, unul dintre cele mai puțin cunoscute.
Soldați îmbrăcați în negru, vecini răzbunători și rude cărora li s-a ordonat să ucidă sau care au devenit țintele detașamentelor de execuție au participat la înjunghieri, tăieri, strangulări și împușcături.
Dintre toate insulele din Indonezia, Bali, care a devenit între timp una dintre cele mai populare destinații turistice din lume, a suferit cele mai mari pierderi umane ca procent din totalul populației locale. Aproximativ 5% din populația insulei a fost masacrată.
„Sunt multe oase în Bali pe care ne dorim să le uităm”, a spus preotul hindus Wayan Badra.
Dezvoltarea turismului în masă în Bali – parte din strategia de resuscitare a economiei Indoneziei devastate de masacrele din 1965-66
Masacrele din 1965 și 1966 au fost date uitării nu doar în afara țării, dar chiar și în Indonezia și cu atât mai mult în Bali, unde orice referire la crimele îngrozitoare de acum 60 de ani ar strica atmosfera de vacanță.
Dezvoltarea turismului în masă pe insula Bali a făcut parte dintr-o strategie deliberată a dictaturii lui Suharto, care a venit la putere în 1966, pentru resuscitarea economiei devastate de crimele în masă încurajate și comise chiar de către armata țării.
„Eu nu sunt anti-turism, dar în același timp trebuie să recunoaștem că turismul a îngropat istoria noastră, trauma noastră”, a spus Ngurah Termana, al cărui bunic a fost ucis în masacrele din Indonezia. „Nu vorbim despre crime pentru că turismul se bazează pe faptul că Bali ar fi un loc pentru armonie, pace și yoga.”
Motivul oficial pentru comiterea masacrelor a fost faptul că forțele comuniste din țară ar fi încercat să declanșeze o lovitură de stat pe data de 30 septembrie 1965, prin răpirea și uciderea a șase generali din armata Indoneziei, cu toate că nu s-a stabilit niciodată clar că atacul ar fi făcut parte dintr-un complot mai amplu pus la cale de Partidul Comunist Indonezian (PKI).
După luni de zile de haos și crime în masă, generalul Suharto a ajuns să conducă Indonezia în mod autoritar pentru următorii 32 de ani. Guvernul său a fost susținut de americani și alte țări din Occident care se temeau ca Indonezia să nu ajungă în mâinile comuniștilor – înainte de masacre, PKI era al treilea cel mai mare partid comunist din lume.
Indonezia este condusă acum de Prabowo Subianto, un fost general care a fost cândva sancționat de SUA pentru încălcarea drepturilor omului și care a fost ginerele lui Suharto. În luna noiembrie, Suharto a fost descris drept un „erou național” de către actualul președinte.
„Balimezilor le este teamă să vorbească despre asta”, a spus Agung Putu Atmaja, un fost procuror ieșit la pensie, despre masacrele din Indonezia. „Și mie îmi este teamă.”
Editor : Raul Nețoiu