China s-a mândrit în ultimii zeci de ani cu o creștere economică explozivă și un surplus comercial uriaș, însă, exprimată în dolari, economia țării a rămas de fapt în urmă din cauza deflației și a devalorizării monedei naționale, ceea ce amintește de „deceniile pierdute” ale Japoniei.
Din anumite puncte de vedere, economia Chinei nu a fost niciodată mai puternică decât este acum. Exportatorii săi i-au adus un surplus comercial de 1,2 trilioane de dolari, în timp ce țara a devenit un lider mondial în industrii strategice, precum mașini electrice, panouri solare, construcții navale și roboți umanoizi.
Însă, produsul intern brut al Chinei, ca pondere din economia globală, a cunoscut momentul său de vârf în 2021, atingând procentul de 18,5%. La acea vreme, economia sa reprezenta cam trei sferturi din PIB-ul Statelor Unite.
Mulți economiști au prezis că economia Chinei o va depăși pe cea a Statelor Unite. În ciuda creșterii sale economice, procentul reprezentat de China din economia globală a scăzut la 16,5% în 2025, ajungând acum la mai puțin de două treimi din economia americană, potrivit datelor Fondului Monetar Internațional.
Este o dilemă mare pentru economiști. Beijingul continuă să publice cifre de creștere economică care le depășesc cu mult pe cele din alte țări dezvoltate, inclusiv din SUA.
Combinația „fatală”: deflație și o monedă națională slabă
Problema este că Beijingul se confruntă cu un fenomen mai complex ce îmbină deflația internă, care reduce valoarea bunurilor din economie, și o monedă slabă ce a afectat valoarea relativă a economiei chineze măsurată în dolari.
Cu toate că economia Chinei produce mai multe bunuri decât a făcut-o vreodată, valoarea în dolari a produselor sale a stagnat.
„A afectat puternic ideea conform căreia China ar fi puterea globală în ascensiune”, a spus Mark Williams, economist-șef pentru Asia de la Capital Economics, pentru Wall Street Journal.
Această transformare nu se rezumă doar la sfera economică. Pentru China, influența sa economică este un motiv de mândrie și o unitate de măsură importantă pentru puterea sa geopolitică.
Scăderea puterii de cumpărare a Chinei la nivel global este îngrijorătoare pentru afaceriști pentru că investițiile lor în China produc acum câștiguri în dolari mai mici.
„Toată lumea a vrut să investească în China pentru că exista această percepție că reprezintă o piață în creștere uriașă”, a explicat Williams. „Dar dacă ea nu crește în dolari și dolarii sunt ceea ce câștigi, dacă ești o firmă străină care încearcă să vândă în China, atunci asta subminează cu adevărat acea percepție.”
În perioada 2010-18, gigantul spaniol de retail, Inditex, cel mai mare retailer de îmbrăcăminte din Europa, care deține lanțul de magazine Zara, a deschis în medie un magazin nou în China în fiecare săptămână, ajungând la aproape 600.
Din 2018 și până în 2026, însă, Inditex a redus numărul de magazine din China cu aproximativ 80%. Acum, vânzările de pe continentele americane și chiar și cele din Spania depășesc vânzările din regiunea numită „Asia și restul lumii”.
Urmează „deceniile pierdute” ale Chinei?
Situația economică problematică a Chinei seamănă cu traiectoria economică a Japoniei, care a crescut la aproape trei sferturi din valoarea economiei Statelor Unite în 1995, dar a scăzut de atunci la mai puțin de 15%, din cauza unei monede slabe și a deflației ce a slăbit puterea de cumpărare a țării – o perioadă cunoscută drept „deceniile pierdute”.
Japonia rămâne o țară cu o influență economică importantă, dar nu mai este gigantul global din anii ‘80 și ‘90, atunci când companiile japoneze cutreierau lumea în căutare de „trofee” precum Rockefeller Center și dominau industria auto la nivel mondial.
Nu se știe încă dacă și China va urma aceeași traiectorie ca Japonia, însă economia sa stagnantă, raportată la dolar, reprezintă miezul multor probleme cu care se confruntă acum.
Competiția acerbă de pe piața internă, care duce la scăderea prețurilor și a profiturilor, forțează multe companii chinezești să își vândă produsele în afara țării. Valoarea slabă a yuanului face ca aceste companii să câștige mai mult atunci când își vând produsele în dolari sau euro.
În consecință, exporturile Chinei au explodat și au copleșit producătorii din alte țări, din Germania și până în Indonezia, care nu pot ține pasul cu valul de produse care au inundat piețele străine, ceea ce a dus la relații comerciale mai tensionate.
China a promis că va stimula consumul intern, ceea ce ar putea crește inflația și valoarea economiei raportată la dolar.
Unii economiști au văzut unele semne care arată că ponderea Chinei în economia globală, exprimată în dolari, ar putea crește din nou anul acesta, ceea ce ar reprezenta un moment de cotitură pentru economia Chinei.
Editor : Raul Nețoiu