Cu doar câteva luni în urmă, susținătorii lui Donald Trump încă visau la transformarea Europei după modelul MAGA și la ideea internaționalei populiste a lui Steve Bannon, fostul consilier al președintelui american, care ar fi unit toți insurgenții de extremă dreapta ai continentului european sub tutela Statelor Unite. Acum, însă, atacurile împotriva suveranității Danemarcei asupra Groenlandei, raidul militar din Venezuela și lansarea unui nou război de proporții în Orientul Mijlociu i-au forțat pe potențialii aliați din Europa ai lui Trump să îi critice acțiunile agresive și să se distanțeze de mișcarea sa.
În cazul copreședintelui partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), Tino Chrupalla, lumea s-ar fi așteptat ca el să își declare sprijinul pentru tot ceea ce face Trump. AfD împărtășește același dispreț pentru imigranți, cultura „woke” și Uniunea Europeană cu tabăra MAGA.
Dar, după ce Trump a declanșat războiul din Iran, Chrupalla a oferit un interviu în care i-a acuzat pe americani că au comis „crime de război”, în special în atacurile asupra școlii de fete și a infrastructurii civile din Iran.
Chrupalla l-a criticat pe Trump și după ce a amenințat că va anexa Groenlanda, acuzând Casa Albă că apelează la „metode din Vestul Sălbatic”. „Donald Trump a început ca președinte al păcii. El va sfârși ca președinte al războiului”, a spus Chrupalla la începutul lunii martie.
AfD nu este un partid oarecare. El s-a aflat în fruntea eforturilor internaționale ale lui Trump de a-și găsi o bază ideologică în cea mai mare democrație din Europa, scrie Foreign Policy.
Donald Trump își sabotează singur strategia MAGA pentru Europa
Vicepreședintele american J.D. Vance a ținut neapărat să se întâlnească cu un alt lider al partidului AfD, Alice Weidel, la începutul anului trecut, după ce a criticat dur UE în discursul susținut în cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen. Elon Musk a spus despre AfD că este „cea mai bună speranță pentru Germania”.
Dar ceea ce Bannon și susținătorii lui au uitat să ia în calcul a fost variabila care prezenta cel mai mare risc de a sabota întreg planul MAGA pentru Europa: însuși președintele Trump.
Într-un discurs din luna ianuarie, Jordan Bardella, liderul partidului de extremă dreapta din Franța, Adunarea Națională, l-a criticat pe Trump pentru amenințările privind Groenlanda și atacul contra Venezuelei, spunând că SUA „s-au întors la ambiții imperiale” și la o lume în care „legea celui mai puternic primează în fața respectului pentru regulile internaționale”.
Premierul Italiei, Giorgia Meloni, care a fost lăudată de tabăra MAGA drept o potențială parteneră a Americii lui Trump, a catalogat atacul Statelor Unite asupra școlii de fete din Iran drept un „masacru” și a denunțat campania de bombardamente americano-israeliane ca fiind „în afara sferei legii internaționale”.
Cu toate că a lăudat inițial declanșarea războiului din Iran, Nigel Farage, un lider de extremă dreapta din Marea Britanie și un vechi fan al lui Trump, a declarat între timp că ar fi mai bine ca țara sa să nu se implice în acest conflict.
Premierul ungar Viktor Orban a evitat să îl critice direct pe Trump, fără să își exprime susținerea pentru acțiunile Statelor Unite în Iran. Un oficial al partidului de extremă dreapta Liga din Italia, condus de Matteo Salvini, care l-a lăudat cândva pe Trump că este împotriva intervenționismului, a spus de curând că „noi preferăm mereu calea diplomatică”.
Toți acești politicieni înțeleg ceva ce lui Trump i-a scăpat: susținerea războaielor declanșate de SUA reprezintă o cale sigură de a pierde votul europenilor.
Situația extremei drepte din Europa seamănă cu dilema cu care s-a confruntat extrema stângă în timpul Războiului Rece
Actualii populiști erau dornici să profite de atenția pe care tabăra MAGA le-o acorda, atât timp cât puteau să scoată în evidență presupusa doctrină anti-imperialistă a președintelui SUA.
Totul s-a năruit, însă, odată cu atitudinea sa agresivă față de Danemarca, retorica lui războinică și tendința de a apela la forța militară pentru a-și îndeplini obiectivele.
În mod ironic, situația extremei drepte din Europa seamănă cu dilema în care s-a regăsit extrema stângă în timpul Războiului Rece. Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, ideologia de tip sovietic era văzută într-o lumină mult mai pozitivă în multe țări din Europa.
Atitudinea autoritară a Moscovei și gestionarea incompetentă a economiei Uniunii Sovietice au subminat treptat imaginea sa în Europa. Nimic, însă, nu i-a afectat imaginea mai mult decât înăbușirea violentă a revoltelor populare din Germania de Est, Polonia, Ungaria și Cehoslovacia.
Aventurile militare ale unui președinte american care a promis cândva că va încheia seria de „războaie nesfârșite” au acum un efect similar. Dreapta populistă din Europa și-a dat seama că poate să își urmeze agenda sa anti-imigrație și anti-Bruxelles fără să i se supună lui Trump.
Sondaje recente au arătat că profunda nepopularitate a președintelui SUA în rândul europenilor se extinde și în tabăra extremei drepte. O alianță cu MAGA ar fi fost probabil sortită eșecului chiar și dacă Trump nu devenea un adept al militarismului.
Editor : Raul Nețoiu