Atacurile Statelor Unite asupra Iranului, care au aruncat regiunea în haos, au stârnit revoltă și panică deopotrivă în rândul veteranilor americani care au luptat în Irak și Afganistan. Cei care au făcut declarații pentru Politico recunosc brutalitatea regimului represiv iranian, însă susțin că nu-și doresc un alt război în Orientul Mijlociu.
Veterani din armata americană au afirmat că sunt sceptici în privința obiectivelor președintelui Donald Trump în Iran și în privința numărului de soldați care vor fi sacrificați în acest demers. Ei s-au declarat furioși că Congresul a respins eforturile de a opri acest război și critică o administrație care a redus constant sistemele de sprijin pentru veterani.
„Există senzația că guvernul ne folosește ca pe niște pioni. Vor să ne trimită la război, dar nu vor să plătească pentru rezultatele acestuia”, a spus Brandon Waithe, un fost sergent major al Forțelor Aeriene care a luptat în Irak și Afganistan.
Mai mult decât orice, veteranii au spus că sunt îngrijorați de faptul că SUA nu a învățat din greșelile militare din trecut.
În 2001, SUA a lansat o campanie militară pe scară largă în Irak și Afganistan, menită să elimine amenințările teroriste după atacurile din 11 septembrie, războaie care s-au prelungit timp de decenii. Peste 7.000 de soldați au murit, unii din cauza armelor finanțate de Iran și a grupurilor insurgente.
Trupele s-au retras din Afganistan în 2021, iar talibanii au preluat controlul la scurt timp după aceea.
În urma sa, SUA au lăsat în urmă ani de „război civil, morți în masă și terorism metastazat”, a spus Phil Klay, un veteran al Corpului de Marină al SUA care a servit armata în Irak.
„Diplomația, mai importantă decât letalitatea bombastică”
Soldații de după 11 septembrie au declarat că încă se luptă cu ceea ce consideră a fi inutilitatea eforturilor lor în acele războaie. Potrivit lui Jason Dempsey, un fost ofițer de infanterie care a fost detașat atât în Irak, cât și în Afganistan, această generație de veterani este mai prudentă în ceea ce privește forța militară în comparație cu soldații din perioada războiului din Vietnam.
„Există un sentiment mult mai puternic de melancolie și dezamăgire față de această ultimă iterație a ceea ce facem acum”, a spus Dempsey.
Maggie Seymour, care a servit în Marina Militară în Irak, Afganistan și Kuweit între 2007 și 2016, a declarat că reacția ei imediată când avioanele de vânătoare americane au atacat Iranul a fost: „Glumești, nu-i așa?”
„Oameni sunt uciși. Fii, fiice, frați, tați, toată lista, ei nu se mai întorc acasă. Și întrebarea foarte legitimă e: Pentru ce?”, a adăugat Keegan Evans, care a fost pilot de elicopter în Corpul Pușcașilor Marini în Irak.
„Ai servit în Irak, vrei ca țara noastră să fi învățat o serie de lecții despre forța militară”, a mai spus Klay.
Din perspectiva lor, schimbarea de regim susținută de SUA rareori are succes, și cu siguranță nu prin intermediul atacurilor aeriene. Diplomația, susțin veteranii, contează mai mult decât letalitatea „bombastică”.
Victoriile tactice imediate nu garantează succesul într-un război de lungă durată, iar operațiunile militare trebuie să aibă un plan pe termen lung, consideră ei.
„Acest lucru face ca planificarea războiului din Irak să pară o strategie grandioasă”, a spus Chris Purdy, un inginer de luptă al armatei care a fost detașat în Irak în 2011.
SUA „s-au aruncat în acțiune ca o gașcă de copii de cinci ani care joacă fotbal”, a spus și Evans.
„Această operațiune (n.r. din Iran) se desfășoară fără a se gândi, ceea ce se poate spune că am făcut în numeroase războaie. S-ar putea cita numeroase exemple care nu au funcționat”, a mai spus Seymour.
Pentru unii veterani, amintirea care dă de gândit este „cât de prost concepute și executate au fost ordinele în acei 20 de ani de război”, a spus Dempsey.
„Și astăzi, să vezi că SUA „dublează miza” în cel mai rău dintre aceste războaie, este „extrem de deprimant”, adaugă acesta.
„Ne-am înrolat (în 2001) pentru că am crezut că facem un lucru minunat, extraordinar”, a spus Jackie Schneider, veteran al Forțelor Aeriene care a servit în Coreea de Sud și Japonia.
„Iar rezultatele sunt complicate și neclare. Am realizat vreodată ceea ce ne-am propus?”. Este o întrebare la care veteranii nu au un răspuns și asta este „devastator pentru această generație”, a spus ea.
Departamentul Apărării nu a răspuns solicitărilor de comentarii.
Un mandat marcat de acțiuni militare
Până în prezent, al doilea mandat al lui Trump a fost marcat de o succesiune rapidă de acțiuni militare. În iunie anul trecut, el a bombardat instalațiile nucleare iraniene. Iar în ianuarie, a decapitat guvernul venezuelean prin arestarea rapidă a președintelui Nicolas Maduro.
Dar când vine vorba de Iran, finalul jocului lui Trump nu este clar. Administrația sa a invocat argumente diverse pentru a ataca Iranul: schimbarea regimului, capacitățile nucleare sau programul secret de rachete balistice al Teheranului.
Între timp, duminică, Abbas Araghchi, ministrul de externe al Iranului, a respins cererea lui Trump de capitulare, declarând că Iranul „va continua să lupte pentru binele poporului nostru”.
Până în prezent, peste 1.000 de persoane au fost ucise în Iran. Șapte soldați americani au murit în luptă, iar veteranii se tem că numărul victimelor va continua să crească.
„Să-ți riști viața? Să fii grav rănit sau ucis, un prieten sau un membru al familiei să fie grav rănit sau ucis pentru un motiv pe care președintele nici măcar nu-l poate articula?, se întreabă Dempsey.
„Oamenii vor întreba: Viața mea va fi folosită pentru capriciile unui singur om?”, a continuat el.
În ultimele zile, Cynthia Kao, o fostă rezervistă a Forțelor Aeriene ale SUA care a servit în Afganistan, a primit zeci de telefoane din partea rețelei sale de veterani. Anxietatea este palpabilă, a spus ea. Câțiva rezerviști i-au spus că se tem că vor fi tratați ca „carne de tun”.
„Nu mi-e frică să mor pentru țara mea. Mi-e frică să mor pentru cineva care are propriile sale interese”, este ceva ce Kao a auzit de la colegii ei.
Editor : C.L.B.