Franța va introduce în lege abolirea așa-numitelor „drepturi conjugale” – noțiunea conform căreia căsătoria înseamnă o obligație de a avea relații sexuale, relatează BBC.
Un proiect de lege aprobat miercuri în Adunarea Națională adaugă o clauză în codul civil al Franței pentru a clarifica faptul că „comunitatea de conviețuire” nu creează o „obligație de a avea relații sexuale”.
Proiectul de lege face, de asemenea, imposibilă folosirea lipsei relațiilor sexuale ca argument în divorțul bazat pe culpă.
Deși este puțin probabil să aibă un impact major în instanțe, susținătorii proiectului speră că legea va ajuta la descurajarea violului conjugal.
„Permițând persistența unui astfel de drept sau a unei astfel de obligații, ne dăm în mod colectiv aprobarea pentru un sistem de dominație din partea soțului asupra soției”, a declarat susținătoarea proiectului de lege, deputata Marie-Charlotte Garin din Partidul Verzilor.
„Căsătoria nu poate fi o bulă în care consimțământul la sex este considerat definitiv și pe viață”, a adăugat ea.
Legea va elimina o ambiguitate care a persistat în ciuda faptului că nu există nicio mențiune explicită a „obligației conjugale” în niciun text legal.
În prezent, codul civil francez definește îndatoririle căsătoriei ca fiind „respect, fidelitate, sprijin și asistență” și spune că cuplurile se angajează într-o „comunitate de trai”.
Niciodată în texte nu se menționează drepturile „conjugale” – adică sexuale. Originile acestei noțiuni se află în dreptul bisericesc medieval.
Cu toate acestea, judecătorii din procesele de divorț moderne au dat, din când în când, o interpretare largă conceptului de „comunitate de viață” pentru a include relațiile sexuale.
Într-un caz celebru din 2019, o femeie a fost găsită vinovată de respingerea relațiilor sexuale cu soțul ei timp de mai mulți ani, iar acestuia i s-a acordat apoi un divorț „bazat pe vină”, implicând vinovăția ei.
Însă femeia a făcut apel la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care anul trecut a condamnat Franța pentru că a permis refuzul relațiilor sexuale ca motiv pentru un divorț bazat pe culpă.
Acest lucru a fost salutat ca un progres important de către activistele feministe.
Decizia CEDO a făcut, în practică, imposibil ca orice judecător francez să ia o decizie similară în cazul unui divorț, motiv pentru care noua lege este concepută în principal ca o clarificare, fiind puțin probabil ca schimbarea să aibă un impact major asupra instanțelor.
Pentru activiști, noțiunea că soțiile au „datoria” de a fi de acord să aibă relații sexuale cu soții lor este una care persistă în anumite părți ale societății și trebuie confruntată.
Procesul din 2024 în care Gisèle Pelicot, drogată și inconștientă, a fost violată în mod repetat de bărbați invitați de soțul ei, este considerat emblematic. Mai mulți inculpați au declarat că au presupus că femeia și-a dat consimțământul, pe baza a ceea ce le spusese soțul ei.
În Franța, ca în majoritatea celorlalte țări, violul conjugal este acum pedepsit prin lege, în timp ce înainte de 1990 bărbații puteau argumenta că mariajul implica consimțământul la relații conjugale.
Din noiembrie anul trecut, definiția legală a violului în Franța a fost, de asemenea, extinsă pentru a include noțiunea de lipsă de consimțământ.
Anterior, violul era definit ca un act sexual săvârșit cu „violență, constrângere, amenințare sau surpriză”. Acum este orice act în care nu există un consimțământ „informat, specific, anterior și revocabil”. Tăcerea sau absența reacției nu implică consimțământ, potrivit legii.
Editor : M.B.