România îşi poate transforma industria de apărare dintr-un sector subfinanţat şi fragmentat, într-un pilon strategic al securităţii europene. Sunt multe variante de finanţare pe care statul le poate folosi, de la împrumuturi cu dobânzi mici, până la granturi şi fonduri internaţionale. Trebuie curaj şi deschidere ca să putem deveni un actor competitiv pe piaţa europeană şi, de ce nu, cea globală. Horia Răzvan Botiş reprezintă România în organisme NATO şi ne dă mai multe detalii despre un sector care are nevoie de puţină viziune.
Cristina Cileacu: Horia Răzvan Botiș, reprezentant oficial al României la DIANA, la NATO și vicepreședinte al NIAG, bine ați venit la Pașaport diplomatic!
Horia Răzvan Botiș: Bine v-am găsit și mulțumesc frumos pentru invitație!
NATO accelerează tehnologia militară
Cristina Cileacu: O să vreau, înainte de orice, să explicați pentru public ce înseamnă DIANA, la NATO și ce înseamnă NIAG, de asemenea, ca să înțeleagă toată lumea.
Horia Răzvan Botiș: DIANA este acceleratorul de inovare în domeniul apărării. Este o agenție de inovare care dezvoltă tehnologii inovative care se axează pe industria militară. NIAG este un grup industrial din care fac parte reprezentanți ai industriei numiți guvernamental pentru a desfășura studii tehnice de competitivitate pentru structurile din cadrul Alianței Nord-Atlantice, precum Comandamentul Suprem NATO și Grupurile de nivel 2 de sub conferința Direcțiilor Generale de armamente.
Cristina Cileacu: Pe scurt, vorbim de industria de apărare, ca să înțeleagă toată lumea.
Horia Răzvan Botiș: Vorbim despre industria de apărare, despre inovare și despre industria de armament.
România primește bani pentru apărare
Cristina Cileacu: Să începem, bineînțeles, cu România, pentru că sunteți foarte tânăr, sunteți român și aveți o expertiză pe care puțină lume o are în acest domeniu. Ce poate România să facă în privința industriei sale de apărare, având în momentul de față resursele la nivel european pe care le are, dar nu numai la nivel european, pentru că îmi spuneați de niște fonduri pe care le putem lua, de pildă, și cu partenerul transatlantic, mă refer, desigur, la Statele Unite.
Horia Răzvan Botiș: În primul rând, oportunitatea, cum există, există linii de finanțare. A fost o perioadă în care nu au fost alocate fonduri, astfel nu a existat nici interes asupra acestui domeniu. România a înregistrat, spre exemplu, accesarea de fonduri FMF, fonduri pentru coproducție în parteneriat cu Statele Unite, cu companii din Statele Unite, unde România a făcut o absorbție de aproape 1 miliard de dolari. Sunt împrumuturi pe care le vom plăti înapoi. E același mecanism care este folosit pentru SAFE, programul european pentru securitatea europeană. Însă există alte tipuri de proiecte în cadrul Comisiei Europene care sunt proiecte pentru dezvoltarea bazelor industriale. Deci, SAFE răspunde unor necesități actuale pentru achiziția rapidă de echipament și tehnică militară, EDIP-ul, care este care a venit ca urmare a ASAP, deci, schema de ajutor pentru… sau banii alocați pentru fabrica de pulberi din România în parteneriat cu compania nemțească Rheinmetall, da, avem o nouă schemă de granturi pentru dezvoltarea în coproducție în țările care fac parte din comunitatea europeană. Aceste fonduri, care vor depăși 1,3 miliarde de euro, vor putea fi absorbite în România pentru coproducție și transfer de licențe pe teritoriul României, ceea ce înseamnă că vom avea transfer de tehnologie și vom avea producție în țară cu un return of investment, adică cu întoarcerea banilor în țară, prin vânzarea unui produs finit.
Bani UE pentru apărare
Cristina Cileacu: Și cum vom face aceste lucruri, dar mai ales când? Pentru că ne uităm, de pildă, să luăm programul SAFE, programul european. Noi suntem, ca poziție geografică, la granița cu războiul din Ucraina, suntem la Marea Neagră. Asta înseamnă că suntem destul de aproape și de Orientul Mijlociu. Avem foarte multe provocări de securitate. Ce face România ca să folosească inteligent acești bani pe care Uniunea Europeană îi pune la dispoziție?
Horia Răzvan Botiș: În primul rând, există o listă de capabilități realizată la nivelul guvernului României, care răspunde unor necesități care țin cont de o gândire globală în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Această listă, care se regăsește și este a fost publicată în mod oficial de către guvernul României, are legătură și cu regulamentul european care privește modul în care se alocă acești bani acolo. Există două categorii de produse sau mai multe produse asupra cărora se pot aloca acești bani. Și România a respectat în totalitate lista de echipamente propuse de către Comisie. Da, pentru accesarea acestor fonduri eu cred că va fi o re-modernizare, o re-tehnologizare a industriei de apărare, în primă etapă prin achiziții rapide, după care va urma mentenanța ,care poate depăși ca ciclu și, ca și cost de întoarcere în țară, tehnica achiziționată, pentru că mentenanța poate avea o valoare mult mai mare ca valoare a produsului în termeni de preț și de cost, și atunci putem utiliza o dată, putem folosi mentenanța pentru produsele respective. Putem utiliza noile linii de finanțare care vor urma să vină pentru dezvoltarea de baze industriale, pentru a dezvolta, de exemplu, materialele consumabile. Deci avem tehnica militară, avem nevoie de muniție și muniția poate fi dezvoltată ca produs final în România și comercializată pe piețele externe atât în Ucraina, cât și în România, pentru a deservi necesitățile naționale.
Industria militară se reconstruiește
Cristina Cileacu: Care ar fi orizontul de timp, în momentul în care România va folosi acești bani din toate programele pe care le-ați enumerat și vom ajunge nu doar să producem și să avem o industrie de apărare solidă și respectată de parteneri, dar și o armată respectată de parteneri, care să poată apăra bine România?
Horia Răzvan Botiș: Cu siguranță ai nevoie de resursă umană. Este nevoie de tehnică militară nouă. Programul SAFE are un termen limită până în 2030, deci cred că va fi momentul tampon la care cu siguranță România va beneficia de tehnica militară prin intermediul programului SAFE. Trebuie să ne gândim puțin și la materia primă și la lanțurile de aprovizionare. Cred că după o achiziție rapidă urmează planificarea coproducției și a producției pe plan local, care necesită timp, necesită autorizații de mediu, necesită construcție, necesită facilități și necesită transfer de tehnologie. Cu siguranță, un transfer de tehnologie va ajuta România să se dezvolte în acest sector. Cu siguranță, tehnologiile inovative de care beneficiază companii inovative, România beneficiază de companii inovative care trebuie să înțeleagă puțin procesul de adaptabilitate la zona duală militară. În momentul în care se va realiza acest lucru, ne va fi mult mai ușor să avem produse finite care reîntorc banii în economie.
Tehnologie românească pentru NATO
Cristina Cileacu: Și pe ce ar putea România, de pildă, să fie inovativă? Vorbeam mai devreme că sunteți reprezentantul României la DIANA, la NATO. Asta înseamnă că știți, sunteți la curent cu tot ce înseamnă inovație, atât civilă, cât și militară, pentru că e un sens dublu, în acest scop la NATO. România, unde ar putea să fie reprezentativă în această direcție?
Horia Răzvan Botiș: România înregistrează și acum o parte de inovare care duce în zona infrastructurilor critice, în zona de printare 3D, în zona de IT. Avem un domeniu foarte bine dezvoltat în zona de IT, atât în București, în Timișoara, în Cluj, în țări care pot livra tehnologie inovativă în domeniul IT, cu aplicabilitate militară, pe comunicații securizate, pe procesare, imagini de date, pe crearea de baze artificiale cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a putea fi utilizate mai departe ca informație pentru procesarea de date în domeniul militar.
Hub militar de inovație, la Marea Neagră
Cristina Cileacu: Spuneam că suntem la Marea Neagră și, desigur, este un o zonă extrem de importantă nu doar pentru România, ci și pentru securitatea europeană și a Vestului în general. Cum putem să ne dezvoltăm aici mai bine? Ceea ce auzim foarte mult în jurul nostru, să fim un hub industrial. Ați dat deja exemple. În egală măsură, pot să vin cu anumite contraexemple, pentru că foarte multe state de pe flancul estic, la rândul lor, vor să fie un astfel de hub.
Horia Răzvan Botiș: Va exista un hub în zona regiunii Mării Negre. Sperăm că va fi în România. Există propuneri de noi acceleratoare în cadrul Acceleratorului de Inovare în domeniul Apărării, care este o agenție inovativă sub Adunarea Generală a Consiliului Nord-Atlantic, deci are o marjă de libertate această agenție și, România are la momentul actual trei centre de testare. Cu siguranță ne uităm să propunem mai multe centre de testare pe diverși piloni, pentru că există 10 piloni la care Acceleratorul de Inovare se uită, aceștia sunt postați public, iar companiile pot, de fiecare dată într-o perioadă de 6 săptămâni, să aplice. Și chiar vă mulțumesc pentru oportunitate, pentru că mă gândesc acum la companii inovative din România care ar avea aplicabilitate în domeniul militar dual, însă au fost descurajați, au o gândire de a nu aplica în cadrul DIANA. Însă, tocmai de aceea, din acest motiv s-a creat Acceleratorul de Inovare în domeniul apărării,pentru ca, companiile care sunt non-tradiționale în acest sector și non-militare să aplice și să vină cu idei inovative, unde companiile mari nu au aceeași mobilitate. Știți că ideile vin, cum să spun eu…
Cristina Cileacu: Lucrând la ele.
Horia Răzvan Botiș: Lucrând la ele.
Cristina Cileacu: Şi vorbind despre ele.
Horia Răzvan Botiș: Absolut.
Start-up-uri românești pentru NATO
Cristina Cileacu: Guvernul României, cum vi se pare că lucrează în momentul de față? Pe lângă acea respectare a listelor făcute dinspre Comisia Europeană pe programul SAFE? Mai departe înțelegem că avem nevoie de inovație? Înțelegem că într-o lume care se mișcă cu atâta viteză și într-o dinamică atât de mare, la rândul nostru putem să și trebuie să fim dinamici?
Horia Răzvan Botiș: Da, răspunsul este da. Și vă dau exemple de ce noi înregistrăm performanță inclusiv în cadrul DIANA. Anul acesta am avut un inovator care a trecut mai departe. Gândiți-vă că nu sunt foarte multe companii finanțate în acest domeniu, pentru că, competiția este extrem de mare. Dar vorbim aici despre spin-off-uri din IT, dinspre universități foarte mari, care au pompare și flux de miliarde într-un anumit produs și înregistrăm noi ca și țară, în cadrul Acceleratorului de Inovare am plecat de la opt depuneri în primul an, 68 în următorul an și 120 în acest an.
Cristina Cileacu: Sunt proiecte aprobate?
Horia Răzvan Botiș: Sunt depuneri de proiecte, iar anul acesta avem o companie care a trecut mai departe. Trebuie să ne uităm la DIANA ca la orice apel de proiecte, unde, pe baza unor criterii de selecție, da, mergem mai departe. Dar dacă unul dintre criteriile de selecție nu este îndeplinit, proiectul cade. Și atunci am avut situații în care alte companii au ajuns în faza trei de evaluare, însă au fost descalificate pe niște criterii stabilite în cadrul Comitetului Director, unde pe bună dreptate, nu aveau unele dintre ele, aplicabilitate militară. Trebuie să înțelegem faptul că dacă dezvoltăm o dronă, acea dronă o preluăm și o ducem într-un mediu de război, s-ar putea să nu funcționeze. Ea funcționează acum într-un mediu ok, dar momentul în care sunt anumite nu știu, bruiaje sau sisteme de bruiaj, ea nu mai funcționează. Și atunci acel cel mai important lucru sunt este criptarea comunicațiilor și modul în care acestea pot fi utilizate în mediul real de luptă.
România și reconstrucția Ucrainei
Cristina Cileacu: Pentru că vorbiți de tipul acesta de război, vorbim de război electronic, vorbim de drone foarte ieftine. Vedem, dacă ne uităm atât în Ucraina, cât și în Orientul Mijlociu, că războaiele în momentul de față costă, dacă vreți, sau sunt câștigate, sau se poartă cu echipamente mult mai ieftine decât cele pe care le știam din anii precedenți. Poate fi o oportunitate pentru România să își dezvolte această latură a industriei militare, care este încă în dezvoltare?
Horia Răzvan Botiș: Absolut că poate. România poate deveni un hub regional pentru reconstrucția viitoare a Ucrainei. E încă o oportunitate la care să ne uităm. România poate să vină cu tehnologii inovative în zona de printare, cu inserție metalică, printare cu tehnologii noi, care pot fi utilizate, pot fi utilizate în Ucraina pentru printarea chiar în teatrele de operații, companii care pot veni cu soluție de tip deploy, adică de a duce direct produsul pe linia frontului și a-l testa în mediul real. Să știți că nivelul de absorbție acum în DIANA este de 6 luni, în Ucraina vorbim despre două săptămâni. Adică o adaptare a nevoilor se face la fața locului.
Ucraina, lecție pentru industria de apărare
Cristina Cileacu: Și putem concura, de pildă, cu o țară precum Ucraina, care vedem că, nevoită fiind să-și dezvolte această industrie și să se adapteze la condițiile de front care sunt zilnice acolo, a ajuns la un nivel, cred că greu de recuperat de alte state.
Horia Răzvan Botiș: Absolut. Și cred că ar trebui să fim în colaborare cu Ucraina pe ceea ce înseamnă „past experience și best practices”, cele mai bune practici și experiență similară și să învățăm de la ei cum s-au adaptat în fiecare moment la provocările care au existat pe linia frontului. Și e foarte important ca produsul să fie testat în mediul real de luptă. Poate fi un produs foarte bun, poate fi foarte eficient din punct de vedere al costului, dar dacă nu, nu funcționează, pune în pericol viața soldatului care utilizează acel produs.
Apărarea, nevoia de contracte multianuale
Cristina Cileacu: În cazul României, avem această lipsă de încredere în ceea ce ne privește. Avem tendința să ne punem mereu să ne comparăm în dezavantajul nostru cu alte state. Dacă ar fi să descrieți industria de apărare curentă a României, cum stăm din punctul de vedere al experților? În primul rând pentru că resursa umană rămâne în continuare cea mai importantă. Și, în al doilea rând, în ceea ce privește posibilitățile de dezvoltare. Cât de reale sunt?
Horia Răzvan Botiș: Suntem martori la faptul că România era al șaptelea exportator de tehnică militară, în anii 90 și deservea o armată mult mai mare la acel la acel moment, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Evident că acele numere au scăzut și nu mai există acel nivel mare de export și că unele clădiri din cadrul companiilor care la momentul respectiv deserveau o piață mult mai mare s-au degradat. Încă o dată, ar trebui să existe parteneriate public-private. Ar trebui încurajate companiile mari sau companii românești mari, care să vină să investească în acest sector și să nu mai existe această frică de a lucra, nici a băncilor, pentru că, companiile din industria de apărare nu pot să meargă să ia credit pentru dezvoltarea de capacități de producție. Este ceva cu care se luptă foarte mulți operatori economici: nu pot lua credit pentru a dezvolta capacități noi de producție, pentru că dacă produsul respectiv este de utilitate militară, nu mai discutăm aici despre muniție letală, nu pot fi obținute linii de credit și este o problem foarte mare. Gândiți-vă că nimeni nu-și permite să lucreze cu bani de investiții din propriul profit, au nevoie de linii de credit, au nevoie de contracte multianuale, au nevoie de suport și au nevoie, poate, pentru a absoarbe generațiile tinere în industria de apărare, unul – de a deschide această mentalitate că se poate lucra în industria de apărare și nu este un lucru rău, pentru că lucrăm pentru descurajare.
Cristina Cileacu: Este o altă industrie, până la urmă.
Horia Răzvan Botiș: Este o altă industrie ca oricare altă industrie și poate avea beneficii economice mari, pentru o țară care are o industrie de apărare dezvoltată. O bază industrială în domeniul apărării, prefer să o numesc, o bază industrială, decât o industrie de apărare, pentru că, ca și industria de apărare, ar trebui să includem și producția, coproducția cu alte state cu care avem parteneriate strategice.
Tinerii încă evită industria de apărare
Cristina Cileacu: Și politicul din România înțelege acest aspect pe care tocmai l-ați explicat, din nou din experiența dumneavoastră. Subliniez că sunteți foarte tânăr, dar în egală măsură aveți și foarte multă experiență.
Horia Răzvan Botiș: Mulțumesc frumos de apreciere. Cred că lucrurile s-au schimbat. Lucrurile acum încep să se schimbe. Oamenii încep să înțeleagă. Există într-adevăr o încurajare în acest domeniu. Există companii care au început să lucreze pe orizontală pentru industria de apărare și vedem că se înregistrează progrese de la an la an. Vorbim aici despre inițiativa în cadrul fondurilor europene pentru fabrica de pulberi, în parteneriat cu Rheinmetall. Vorbim despre fondurile accesate pentru coproducția cu Statele Unite, pentru muniția de 120 de milimetri. Deci există și se înregistrează progrese nu doar în zona companiilor de stat, cât și în zona companiilor private. Vedem că în România sunt companii care au dezvoltat sau dezvoltă companii 4x 4 blindate, la Moreni, este o asociere într-o companie privată și o companie de stat. Vedem că există în cadrul companii de stat de la Brașov o inițiativă de a dezvolta drone cu un partener american. Deci începe industria să se revitalizeze, dar ai nevoie de resursă umană și resursa umană… e foarte greu să iei tineri să îi aduci înspre zona industriei de apărare pentru că nu au beneficii. În domeniul IT s-au alocat beneficii începând cu anul 2004, dacă s-ar acorda beneficii pentru tinerii până în 35 de ani care vin înspre industria de apărare, cred că am fi martorii unor idei inovative noi, fie că merg în zona companiilor de stat, fie că merg în zona mediului privat.
Apărarea crește economia pe orizontală
Cristina Cileacu: Cum arată viitorul României în din punctul acesta de vedere? Pentru că ne uităm acum, suntem la un început, exact cum ați spus, pare că ne dezghețăm, nu știm cât timp va dura până când o să ajungem la un platou care să ne satisfacă pe toți. Dar cum arată viitorul României din punctul acesta de vedere, reluând ideea geografiei, unde ne situăm pe harta lumii?
Horia Răzvan Botiș: Sunt încrezător, pentru că observăm faptul că există finanțare. Finanțarea ne va permite să facem aceste achiziții rapide, după care va urma etapa procesului de mentenanță. Unde există bani pe piață, există și tendința oamenilor asupra a merge înspre acel domeniu. Observăm cum s-au dezvoltat anumite regiuni în România pe zona de IT, datorită influxul fluxului de capital care a venit înspre România. Același flux va veni acum și spre zona industriei de apărare. Văd foarte multe companii din zone care sunt non tradiționale, care vor să intre în acest domeniu. Și gândiți-vă că industria de apărare, vorbim aici despre discuri de frână pentru automobile militare până la injecție de plastic. Deci, cu siguranță că pe orizontală se dezvoltă economia, ceea ce înseamnă că vor exista și politici mai bune și lumea va începe să înțeleagă ce înseamnă o dezvoltare a bazelor industriale în industria de apărare.
SUA vrea o Europă puternică
Cristina Cileacu: Ne uităm la o provocare pe care a lansat-o înspre partenerii europeni, de data aceasta președintele Macron, referitor la extinderea umbrelei nucleare franceze pentru alte state din Europa. Și, desigur, ne punem întrebarea dacă România ar trebui sau nu să intre sub această protecție franceză nucleară. Ce spune un expert în domeniul industriei de apărare?
Horia Răzvan Botiș: Acum avem parteneriatul strategic cu Statele Unite și cred, sunt de părere personală, că Statele Unite au nevoie de un partener puternic în Europa. Nu au nevoie de un camarad pe care îl care în spate, ci au nevoie de cineva care să meargă în dreapta lor și să fie pregătiți împreună pentru ceea ce va urma să se întâmple, dacă urmează să se întâmple. Pentru a avea o descurajare, cred că orice inițiativă este binevenită atât timp cât deservește acordurile deja semnate și dacă analiza este oportună la nivelul decizional, pentru că nu am acces la informațiile de astfel de nivel, pot să emit o părere tehnică, cred că un partener puternic în Europa deservește ceea ce și-ar dori și Statele Unite: un partener puternic în Europa, pentru a se putea axa pe alte provocări globale.
Avantajele competiționale românești
Cristina Cileacu: Din afara Europei. Care ar fi avantajele competiționale ale României în Europa? Și mă refer mai degrabă la Europa Centrală și de Est, pentru că aici suntem noi, tocmai pentru că această competiție în industria apărării este foarte mare la nivel global.
Horia Răzvan Botiș: Nivelul de salarizare în România este puțin mai mic decât ceea ce găsim în vestul Europei și atunci costul pe produs finit poate fi mai mic. Asta înseamnă că ești mai competitiv pe piață, putând să realizezi aceeași calitate la același produs, cu un preț mai mic, care te poate pune în piață și ai un avantaj în fața unei companii care își desfășoară activitatea în vestul Europei, unde taxele sunt mai mari, nivelul de salarizare este mai mare și nivelul de expertiză cred că este similar.
Cristina Cileacu: Horia Răzvan Botiș, vă mulțumesc foarte mult pentru acest dialog.
Horia Răzvan Botiș: Vă mulțumesc și eu.