Sistemul de descurajare nucleară din Europa ar putea suferi schimbări fundamentale în următorii ani. Încrederea în scădere a europenilor în garanțiile de securitate ale SUA îi împinge să caute modalități alternative de a asigura descurajarea nucleară, scrie European Pravda.
Mai presus de toate, este vorba despre „umbrela nucleară” franceză, despre care se discută atât de mult în ultima vreme.
Mai multe țări europene și-au exprimat disponibilitatea de a se alătura proiectului francez, în timp ce altele discută chiar posibilitatea lansării propriilor programe nucleare.
Strategia nucleară actualizată a Franței ar putea permite desfășurarea de arme nucleare franceze pe teritoriul mai multor țări europene. Președintele francez Emmanuel Macron a menționat în mod specific Țările de Jos, Belgia, Grecia și Germania.
Un precedent similar există deja în Europa: arme nucleare americane sunt staționate în Germania, Italia, Țările de Jos, Belgia și Turcia.
O declarație comună a lui Macron și a cancelarului german Friedrich Merz afirmă că noua strategie nucleară franceză nu înlocuiește descurajarea extinsă a SUA, ci o completează și o consolidează.
Citește și
Reacția Chinei după alegerea noului lider suprem iranian. Avertismentul către SUA și Israel
Cu toate acestea, este clar că acest lucru se întâmplă deoarece țările europene nu mai au încredere că descurajarea americană va rămâne în vigoare.
În consecință, Europa revine la ideea autonomiei strategice.
Deși descurajarea nucleară a Franței este numeric mai mică decât cea a Statelor Unite și, prin urmare, nu poate înlocui pe deplin abordarea americană a descurajării în Europa, ea s-ar putea dovedi totuși destul de eficientă.
Franța ar putea crea propriul sistem european de descurajare, care nu ar reproduce sistemul american, ci ar fi construit pe principii oarecum diferite.
În primul rând, acesta s-ar baza pe înțelegerea adversarului că forțele nucleare franceze pot garanta întotdeauna o „a doua lovitură”, adică un atac nuclear de represalii.
Chiar și în cazul unui atac nuclear rus, Franța ar păstra anumite forțe nucleare, în special cele de pe submarine, care ar supraviețui probabil unui prim atac și ar riposta.
În același timp, există riscul ca planurile lui Macron să rămână doar planuri dacă următoarele alegeri prezidențiale franceze vor fi câștigate, de exemplu, de liderul Frontului Național, Marine Le Pen.
O situație în care garanțiile de securitate ale SUA par nesigure, în timp ce costul unui program nuclear nu este excesiv de ridicat, ar putea duce la prăbușirea completă a sistemului de neproliferare nucleară.
În prezent, este foarte dificil de prevăzut dacă, în cazul în care Ucraina va adera la UE, descurajarea nucleară franceză se va extinde și asupra acestei țări. Cu toate acestea, chiar și prezența contingentelor militare franceze și britanice în Ucraina ar constitui un factor suplimentar de descurajare.
Citește și
Programul de descurajare al Marii Britanii
Între timp, problema principală a potențialului nuclear al Regatului Unit este că programul nuclear britanic și capacitatea de descurajare sunt strâns legate de Statele Unite.
În Germania, problema achiziționării de arme nucleare proprii este ridicată doar la un nivel marginal, deși țara ar putea, teoretic, să implementeze propriul program nuclear în mod independent. O situație similară există și în Suedia.
În Polonia, în schimb, tema deținerii de arme nucleare proprii a început să fie discutată la un nivel politic înalt. Cu toate acestea, industria nucleară a Poloniei este subdezvoltată. Ea nu dispune nici măcar de centrale nucleare proprii.
Deocamdată, ceea ce observăm în Polonia sunt intenții de a se alătura misiunii nucleare extinse a Statelor Unite sau Franței pentru a deveni o țară gazdă pentru forțele lor de descurajare.
Un scenariu în care Uniunea Europeană să dezvolte propriul program de arme nucleare pare puțin probabil, cel puțin pe termen scurt și mediu.
Citește și
Editor : Sebastian Eduard