La sfârșitul săptămânii trecute, lumea pe care o cunoșteam, deja instabilă, s-a schimbat definitiv. Într-o operațiune coordonată, SUA și Israel au lansat cel mai mare atac asupra Iranului. Motivul? Înlăturarea regimului ayatolahilor, un regim teocratic și care și-a construit discursul propagandistic în jurul nevoii de a elimina „regimul sionist”. Totuși, în acest context, apare întrebarea firească, de ce musulmanii din Iran strigă „moarte Americii”, iar cei din cea mai mare majoritate a statelor musulmane au baze militare pe teritoriul lor național și au afaceri de miliarde cu SUA? Digi24.ro a vorbit cu expertul în Orientul Mijlociu dr. Ioana Constantin-Bercean pentru a pune în context evenimentele recente.
Israelul și SUA au lansat, sâmbătă dimineață, un atac comun asupra Iranului. Președintele american Donald Trump a declarat, într-un video publicat pe Truth Social, că obiectivul este protejarea SUA prin „eliminarea ameninţărilor iminente din partea regimului iranian”. În urma atacului, Ali Khamenei a fost ucis, informație întărită, într-o conferință de presă și de premierul Benjamin Netanyahu.
Totodată, informațiile arată că ministrul iranian al Apărării şi comandantul Gardienilor Revoluţiei ar fi fost ucişi în atacuri. Raidurile aeriene asupra Iranului sunt „cele mai ample din istoria forțelor aeriene”, anunță armata israeliană, cu 500 de ținte lovite în Iran.
Peste 200 de oameni au fost uciși acolo, în urma bombardamentelor, anunță Semiluna Roșie din Iran. Între timp, Teheranul a ripostat cu atacuri asupra bazelor americane din zona Golfului Persic.
Rivalitatea dintre Iran și Israel a ajuns la cote nemaivăzute după instituirea Republicii Islamice la Teheran. Ayatolahii declarând public că scopul principal al lor este distrugerea tânărului stat.
Motivele din spatele acestei rivalități pot fi găsite încă departe în isotorie.
Diferența dintre musulmanii suniți și șiiți
Musulmanii sunt împărțiți în două mari categorii, suniți și șiiți. Diferența dintre aceștia este dată de modul în care răspund la întrebarea: „Cine este adevăratul urmaș al lui Mohamed?”
Suniții consideră că urmșul profetului trebuie ales, în persoana unui Calif, în timp ce șiiții consideră că moștenitorul trebuie să fie un succesor direct al lui Mahomed.
Important de punctat este faptul că suniții reprezintă aproximativ 90% din populația musulmană globală, în timp ce șiiții sunt o minoritate, din punct de vedere a populației globale.
Minoritatea este concentrată majoritar în Iran. Din punct de vedere ideologii, aceste lucruri ar putea răspunde la întrebarea inițială: „De ce unii musulmani striga „moarte Americii” iar alții găzduiesc pe teritoriul lor național baze militare și se află în relații economice și diplomatice foarte deschise cu SUA.
Totuși, lucrurile sunt mai complicate decât atât.
Ierusalimul, oraș sfânt și pentru musulmani
Printr-o explicație extrem de simplistă, putem înțelege de ce Iranul dorește dispariția Israelului, din punct de vedere ideologic. Ierusalimul reprezintă „pământul sfânt” și pentru musulmani.
Ierusalimul este considerat al treilea cel mai sfânt oraș din islam, după Mecca și Medina. Acesta adăpostește Moscheea Al-Aqsa, locul de unde Profetul Mohamed s-ar fi înălțat la cer (Isra și Mi’raj).
De asemenea, a fost prima qibla (direcția de rugăciune) înainte ca aceasta să fie mutată la Mecca.
Musulmanii cred că Profetul Mohamed a călătorit noaptea de la Mecca la moscheea Al-Aqsa din Ierusalim, de unde s-a înălțat la cer, loc marcat acum de Domul Stâncii.
De altfel, complexul Al-Aqsa, situat pe Muntele Templului (Haram al-Sharif), este menționat în Coran ca un loc sfânt.
Orientul Mijlociu, unul dintre locurile cu cea mai bogată și complicată istorie
Iranul de astăzi este un moștenitor direct al Persiei, unul dintre cele mai mare imperii dintre câte a cunoscut omenirea. Matematica din ziua de astăzi sau cifrele arabe pe care le folosim se datorează învățaților din acel spațiu.
Totuși, nu putem face o trecere în revistă atât de sumară a evenimentelor din acel spațiu.
Dr Ioana Constantin-Bercean ne ajută să punem în context evenimentele recente pentru a putea înțelege acel spațiu.
„Trebuie să ne uităm în istorie. Iranul din secolul XX a fost unul dintre actorii foarte importanți ai lumii musulmane. A fostul unul dintre statele care a colaborat cu țările din Occident. De altfel una dintre conferintele din cel de-al Doilea Război Mondial a fost la Teheran (n.red. este vorba despre conferința din 1943 unde s-au întâlnit „Cei trei mari”).
Pentru a înțelege ce se întâplă astăzi trebuie să conștientizăm că este o problemă istorică, a traumelor istorice.
De ce urăște Iranul SUA
Iranul a trăit trauma D’Arcy care a fost un acord petrolier istoric semnat pe 28 mai 1901 între omul de afaceri britanic William Knox D’Arcy și Mozaffar ad-Din Shah Qajarșahul Persiei (Iranul de azi). Acest contract a oferit drepturi exclusive de prospecțiune, exploatare și comercializare a petrolului, gazelor naturale, asfaltului și ozokeritei pe o suprafață de 1.242.000 km² (aproximativ trei sferturi din teritoriul Persiei), cu excepția celor cinci provincii din nord, pentru o perioadă de 60 de ani.
Trebuie să nu uităm și de momemntul răsturnarii șahului, tatăl șahului fugit în exil a fost schimbat printr-o intervenție britanică și americană.
După aceasta, premierul ales democratic a fost înlăturat printr-o lovitură de stat. Toate aceste lucruri s-au întâmplat prin strânsa cooperare a forțelor din Occident.
Prin instaurarea domniei șahului, o parte a iranienilor a văzut-o, ca o ingerință și o suprascriere a identiății persane, o occidentilazare forțată.
În acea perioadă, important de spus, diferența dintre aristocrație și populația de rând a fost uriașă.
Important de punctat este și faptul că au fost trupe americane pe teritoriul iranian, acest lucru este ținut minte în societatea colectivă. Este în memoria ADN-ului iranian.
Un moment de transformare radicală a Iranului a fost instaurarea Republicii Islamice. Atunci iranienii au decis că a fost pentru prima dată când și-au decis singuri soarta.
După Conferința din Guadelupa, Orientul Mijlociu a cunoscut o cu toată altă filă din istorie.
Putem spune că în 1980, Iranul si Emiratele Arabe s-au urcat în acelasi lift. De atunci, Iranul s-a dus în subsol, iar Emiratele s-au dus în sus.
Trebuie să înțelegem că Iranul are toate resursele și umane și economice ca să fie cel puțin în G20.
Iranul a ales, însă, această cale a izolării strategice, pentru a putea să-și conserve regimul.
De ce unele state au relații cu SUA, iar Iranul strigă „moarte Americii”
După ce Orientul Mijlociu a fost sub mandat britanic sau francez, a urmat o delimitare forțată a teritoriului din acea regiune.
După acest moment, marea majoritate a statelor din Golf au ales calea pragmatică și s-au deschis către Occident. Această deschidere, însă, n-a fost pentru că îmbrățisează viziunea statelor europene, a fost una de nevoie.
Securitatea acestor state este garantată acum de către Statele Unite, lucru ușor de remarcat prin numeroasele baze pe care SUA le au în acea regiune.
Vorbim despre țări care nu au propriu zis o armată sau au forțe militare limitată. Important de punctat este și faptul că în anii 1980-1970 Orientul Mijlociu se afla după o serie de războaie sângeroase și acele state au avut nevoie de garanții de securitate. Să nu uităm că până la intervenția armată din 2003, Irak semăna foarte mult cu Iranul de astăzi.
Iranul a ales „occidentoza”
Iranul folosește în propaganda domestică un termen care se traduce ca „occidentoză”, prin care încearcă să încadreze lumea occidentală într-o zonă a răului, a elementului care poate reprezenta o amenințare existențială la valorile și identitatea proprie.
Celelate state din regiune, chiar dacă au ales calea pragmatică, nu renunță la elementele care sunt parte integrantă din identitatea lor.
Gândirea pragmatică nu exclude un aume sentiment de reținere sau chiar o gândire în subsidiar care, în anumite momente, poate să ducă la o asumare sau chiar revigorare a lumii arabe.
Chiar dacă acum vedem declarații ale oficialilor din regiune prin care se transmite că aceste state se aliniază cu politica SUA, trebuie să nu uităm că o bună parte din populație se uită cu admirație către rezistența persană.
Pentru a înțelege și mai bine, important de adus aminte este și faptul că în momentul 1979, în timpul revoluțieie islamice, bună parte din populația sunită a luat cu asalt moscheea din Meca, într-o formă de nemulțumire față de prezența accentuată a Occidentului în zonă, a declarat dr. Ioana Constantin-Bercean.
Desfășurarea evenimentelor din Orientul Mijlociu poate fi urmărită în timp real AICI.