În 2026 s-ar putea cristaliza o schimbare profundă în securitatea europeană. Țările din Europa Centrală și de Est se află acum într-un punct de cotitură: unele văd Rusia ca pe o amenințare existențială care cere consolidarea apărării, în timp ce altele încă ezită între priorități diferite și îndoieli despre riscurile reale ale Rusiei.
Un bloc nordic-est european în ascensiune
State precum Polonia, țările baltice, Finlanda și Suedia au început să formeze o coaliție de actori care privesc Moscova nu doar ca pe o problemă regională, ci ca pe o amenințare directă la adresa securității lor naționale. Aceste țări investesc în capabilități de apărare, modernizează forțele armate și construiesc structuri de reziliență pentru a răspunde amenințărilor hibride și convenționale.
Diferențele interne în Europa Centrală și de Est
În restul regiunii CEE, percepțiile diferă semnificativ. În timp ce unele guverne au intensificat cheltuielile pentru apărare și susțin un parteneriat strâns cu NATO și UE, altele — din motive economice sau politice interne — ezită să aloce resurse majore pentru apărare. Această divergență afectează coeziunea strategică în fața Rusiei.
De exemplu, unele țări se concentrează mai mult pe provocările economice interne, politici fiscale sau agenda socială, în timp ce altele accentuează riscurile militare exterioare și adoptă o abordare mai dură față de amenințările Rusiei.
Contextul amenințărilor rusești
Rusia continuă să mențină un aparat militar semnificativ, iar liderii din Europa de Est consideră că aceasta nu doar rămâne activ în conflictul din Ucraina, ci ar putea extinde presiunea asupra țărilor vecine în viitor. Această perspectivă este alimentată de istoricul de agresiune al Kremlinului și de incidentele hibride — cum ar fi operarea drone-urilor, amenințările cibernetice și alte forme de destabilizare.
În plus, unele capitale europene occidentale sunt percepute ca mai puțin concentrate pe amenințările rusești imediate, preferând să pună accent pe alte probleme globale — ceea ce crește sentimentul că Europa Centrală și de Est trebuie să se bazeze mai mult pe propriile structuri de apărare, se arată într-o analiză a presei din Polonia.
Ce ar putea însemna „anul zero”
În 2026, dacă divergențele dintre perspectivele țărilor CEE persistă, Europa ar putea asista la o redefinire a responsabilităților de securitate pe continent. Țările din flancul estic ar putea accelera integrarea militară și cooperarea între ele, consolidând alianțe mai puternice în afara marilor puteri tradiționale ale UE sau NATO.
Pe de altă parte, fără o unitate strategică consolidată la nivelul întregii Uniuni Europene și al NATO, abordările fragmentate ar putea slăbi răspunsul regional la o Rusie persistentă ca factor de insecuritate.
Editor : A.R.