La zece ani după sosirea unui milion de migranți, care a marcat începutul erei frontierelor închise și a deschis calea ascensiunii dreptei politice în întreaga Europă, sirienii și afganii care au schimbat fața continentului se întorc acasă. Tendința generală a migrației către Europa este în scădere și probabil va continua să scadă și anul viitor, au declarat pentru The Times oficiali ai agențiilor ONU și ai Frontex, forța de frontieră a UE. Motivele? Închiderea frontierelor de către guverne și răsturnarea dictaturii lui Assad în Siria.
Ruta terestră prin Balcani, folosită adesea de sirieni, a înregistrat o scădere de 43% a numărului de migranți în primele 11 luni ale anului 2025, după o scădere de 78% anul trecut.
Aproape 711.000 de sirieni s-au întors acasă de la căderea lui Assad în decembrie anul trecut, iar cererile de azil depuse de sirieni în UE, Norvegia și Elveția au scăzut de la 16.000 în octombrie anul trecut la 3.500 în septembrie anul acesta.
„Două treimi din scăderea numărului de sosiri din acest an se datorează faptului că sirienii nu mai vin”, a declarat o sursă din cadrul Frontex.
Scăderea preconizată pentru anul viitor ar urma unei scăderi de 25%, până la 167.000 de sosiri clandestine între ianuarie și noiembrie anul acesta, care urmează unei scăderi de 38% în 2024, potrivit Frontex. „Tendința este descendentă – este gestionabilă, dar nu este momentul să lăsăm garda jos”, a declarat Matthew Saltmarsh, purtător de cuvânt al agenției ONU pentru refugiați.
Experții în migrație sugerează că următorul val de migrație către Europa nu va veni din Orientul Mijlociu, ci din Africa de Vest, unde, în Mali și în alte țări, insurgenții jihadiști amenință să preia controlul.
În Mali – unde populația s-a dublat la 24 de milioane de locuitori din 1990 încoace – rebelii au incendiat camioane cu combustibil care se îndreptau spre capitala Bamako, blocând traficul, școlile și spitalele. Prin recrutarea de luptători din familii sărace alungate de pe pământurile lor de seceta cauzată de schimbările climatice, militanții au devenit prea puternici pentru mercenarii ruși aduși de conducătorii militari din Mali pentru a-i combate.
„Este posibil să asistăm la o migrație mai intensă din Mali și din vecina Burkina Faso anul viitor, existând riscul ca violențele să se extindă în Senegal și Coasta de Fildeș. Aceasta este regiunea pe care trebuie să o urmărim”, a declarat un expert în migrație care a dorit să rămână anonim.
În Afganistan, însă, dominația apăsătoare a talibanilor nu a provocat exodul așteptat. Iranul și Pakistanul au repatriat 2,2 milioane de refugiați afgani în acest an și „chiar și UE dezbate dacă să negocieze cu talibanii și să organizeze repatrieri din Europa”, în ciuda represiunii împotriva femeilor și fetelor, a spus expertul.
Nu există nicio îndoială că schimbările climatice vor continua să provoace migrații. Agenția ONU pentru refugiați a raportat că 250 de milioane de oameni au fost forțați să-și părăsească locuințele în ultimul deceniu din cauza inundațiilor, secetei și căldurii extreme.
Însă o serie de acorduri și plăți în numerar aranjate de UE cu țările din vecinătatea blocului se dovedesc a fi eficiente în a ține migranții la distanță. Maroc, Egipt, Tunisia și Turcia au semnat ceea ce Frontex numește „externalizarea gestionării frontierelor” și blochează migranții care părăsesc țărmurile lor către Europa.
Numărul migranților care au plecat din Africa către Insulele Canare a crescut la 47.000 anul trecut, pentru ca apoi să scadă cu 60% în acest an, după ce Mauritania a primit 210 milioane de euro din fondurile UE pentru a opri plecările.
Statele UE sunt, de asemenea, pregătite să convină asupra modalităților de accelerare a repatrierilor în 2026 către țări de origine „sigure”, printre care Bangladesh, Columbia, Egipt, Kosovo, Maroc și Tunisia.
Un punct slab este Libia, punctul de plecare pentru 90% din cei 63.000 de migranți care au ajuns în Europa traversând Mediterana centrală în acest an, în ciuda anilor de finanțare din partea UE pentru paza de coastă care operează în jumătatea vestică a țării divizate.
Cei 22.000 de bengalezi care au intrat în UE în acest an sunt cel mai mare grup național dintre cei sosiți, iar majoritatea dintre ei au plecat din Libia. „Ei cumpără un pachet care include zboruri către Egipt sau Benghazi în Libia, schimbând adesea în Emiratele Arabe Unite sau în alte hub-uri din Orientul Mijlociu, și pot ajunge în Europa în câteva zile”, a spus sursa Frontex. „Zborurile între Dubai și Benghazi par să crească, astfel încât această rută este probabil să se extindă.”
Libia găzduiește, de asemenea, aproximativ 311.000 de refugiați sudanezi care au fugit de războiul civil, unde miliția Rapid Support Forces (RSF) a fost acuzată de ucideri în masă. Dacă refugiații sudanezi aleg o destinație europeană pentru a emigra, aceasta este adesea Regatul Unit, dar o sursă a ONU a declarat că mulți dintre sudanezii din Libia rămân pe loc.
„Observațiile actuale sugerează că mulți cetățeni sudanezi din Libia urmăresc cu atenție evoluțiile din țara lor de origine și ar putea lua în considerare întoarcerea atunci când condițiile se vor îmbunătăți”, a declarat sursa ONU. „În timp ce tendințele migratorii din trecut au inclus deplasări către destinații din afara Mediteranei, datele actuale indică faptul că traversările din Libia către Europa rămân foarte limitate.”
Sursa Frontex nu era convinsă. „Analiștii cred că conflictul nu se va termina curând și, apoi, cine ar vrea să se întoarcă acasă după ce a făcut RSF? Marea majoritate a sudanezilor din Libia nu își poate permite încă să călătorească în Europa. Dar ar putea fi printre primii trei în topul sosirilor până în 2027”, au spus ei.
În timp ce bărcile cu migranți continuă să părăsească vestul Libiei cu destinația Italia, călătoriile către Creta din estul Libiei au crescut cu 260% în primele 11 luni ale anului. Analiștii susțin că Khalifa Haftar, lordul războiului care controlează estul Libiei, nu a făcut prea multe pentru a opri acest lucru, pentru a presa UE să furnizeze fonduri și nave de patrulare.
Este aceeași tactică folosită de președintele autocrat Saied din Tunisia, care a permis traversări în masă către Italia, apoi a blocat fluxul după ce i s-au oferit milioane de euro în ajutor din partea UE în 2023.
Următoarea provocare pentru diplomații europeni este Algeria, care a devenit un nou punct de plecare pentru migranții din Africa în acest an, mii de oameni navigând către Insulele Baleare după ce au constatat că alte căi le erau blocate.
Ceea ce face Algeria importantă este granița sa sudică cu Mali. Dacă fluxurile de migranți din Mali se intensifică, Algeria oferă o rută terestră directă către Marea Mediterană.
Va coopera Algeria cu Europa și va bloca traversările, așa cum a făcut vecina sa Tunisia? Acest lucru ar putea depinde de sprijinul internațional pe care îl va primi în negocierile cu Marocul privind revendicările asupra regiunii disputate Sahara Occidentală, a afirmat un expert. „Modul în care Algeria se simte tratată pe plan internațional în 2026 ar putea determina cât de serios va lua controlul frontierelor sale cu Mali”, a spus el.
Citește și:
Uniunea Europeană modifică legile migrației pentru a încerca să țină în frâu extrema dreaptă
Editor : B.E.