A fi părinte și a gestiona situații de criză cu ostatici par, la prima vedere, două lucruri fără legătură. Totuși, Nicky Perfect, fost ofițer al Poliției Metropolitane din Londra și negociatoare în cazuri de luare de ostatici timp de un deceniu, spune că tehnicile învățate în situații extreme pot fi utile și acasă.
Cu peste 30 de ani de experiență în poliție, ea explică faptul că momentele tensionate dintre părinți și copii pot semăna cu situațiile de criză, în care calmul și comunicarea sunt esențiale. Într-un interviu acordat unui podcast BBC de parenting, Nicky Perfect a prezentat trei tehnici care îi pot ajuta pe părinți să rămână echilibrați și să evite conflictele.
Oferă-i copilului o „alegere fără alegere”
Copiii testează frecvent limitele părinților și, de multe ori, vor să facă exact opusul a ceea ce li se cere. În astfel de situații, în loc să îți impui autoritatea cu replica „pentru că așa am spus eu”, Nicky recomandă folosirea tehnicii numite „alegerea fără alegere”.
Aceasta presupune reformularea situației astfel încât să menții o singură opțiune reală, dar să îi oferi copilului senzația că are control și influență.
De exemplu, în loc să-l întrebi dacă vrea să-și pună haina, îl poți întreba dacă preferă să o îmbrace în casă sau afară. Astfel, copilul se simte ascultat, respectat și implicat, chiar dacă rezultatul este același.
Un alt exemplu este atunci când copilul refuză să mănânce legume: îi poți oferi de ales între broccoli și varză de Bruxelles. Metoda nu funcționează de fiecare dată, dar poate reduce rezistența imediată.
Așteaptă 90 de secunde înainte să răspunzi
Atunci când este vorba despre subiecte sensibile, Nicky recomandă să aștepți 90 de secunde înainte de a răspunde, pentru a evita reacțiile emoționale.
Ea își amintește sfatul unui agent FBI care i-a spus odată: „Treaba ta în viață nu este să schimbi oamenii, pentru că nu poți. Singurul lucru pe care îl poți alege este cum reacționezi”. Este important să ne amintim acest lucru chiar și atunci când emoțiile amenință să copleșească partea rațională a creierului, susține Nicky.
„Răspunsul poate fi simplu: Știi ce? Sunt foarte emoționată acum. Am nevoie de puțin timp să mă gândesc”, spune ea. „Sau poate nu spui nimic și asculți ce are de spus.”
Ca părinte, ea a pus acest principiu în practică atunci când fiica fostului ei partener i-a mărturisit că vrea să petreacă ziua de Crăciun cu tatăl și frații ei, după ce aceștia se mutaseră. Deși, în sinea ei, își dorea cu disperare ca fata să rămână cu ea, Nicky spune că „la un moment dat trebuie să apeși butonul de pauză și să spui: acesta este Crăciunul tău. Pentru mine este o zi din viață. Ce îți dorești?”
Acceptarea acestei realități a ajutat-o să decidă mai ușor cum să-și petreacă ziua și să planifice o nouă modalitate de a sărbători împreună, înainte sau după Crăciun.
Privește lucrurile din perspectiva copilului
A privi lumea din punctul de vedere al celuilalt, fie că este copil sau adult, este esențial, spune Nicky. În acest fel, poți explica beneficiile deciziei tale, făcându-l pe celălalt să se simtă ascultat și respectat.
„Se numește «puterea negocierii», pentru că atunci când le oferi oamenilor motive pentru care ceva ar trebui sau nu ar trebui să se întâmple, sunt mai dispuși să accepte”, explică ea. „Este vorba despre a recunoaște lucrurile și a fi sincer. Oamenii sunt mult mai receptivi la onestitate decât credem noi”.
Un exemplu frecvent este refuzul legat de ora de culcare. Copiii pot resimți pierderea bruscă a autonomiei atunci când li se spune dintr-odată că trebuie să meargă la somn. Soluția este să încerci să vezi situația din perspectiva copilului, nu din cea a adultului.
Dacă se joacă fericit și, brusc, aude că trebuie să meargă la culcare, acest lucru poate părea abrupt și frustrant. În loc de asta, ea recomandă să pregătești copilul încă de când ajunge acasă, integrând rutina de seară în conversație și reamintind-o pe parcursul serii.
O formulare de tipul „mâncăm, ne uităm puțin la televizor și apoi mergem la culcare” oferă un cadru clar. Astfel, copilul se simte mai implicat și știe la ce să se aștepte, chiar dacă nu îi place neapărat, ceea ce poate duce, în timp, la mai puține manifestări zgomotoase de protest.
Editor : M.I.