În spatele depravării sale, Epstein avea un talent special pentru a-și păstra loialitatea celor de care profita. Viața sa plină de minciuni a început încă din școală, scrie The Times într-un amplu articol despre viața miliardarului acuzat de trafic de minore, abuz și infracțiuni financiare care a murit în 2019, în arest, în urma unui act de suicid, potrivit versiunii oficiale despre decesul său.
În biroul cu lambriuri din lemn al casei cu șapte etaje a lui Jeffrey Epstein, situată lângă Central Park, se instalase un sentiment de panică. Un vizitator neașteptat pe trotuarul din fața clădirii a aruncat în stare de agitație echipa de asistenți tineri, în majoritate femei, ai bogatului om de afaceri din New York, de la adresa 9, East 71st Street.
Domnul cu părul cărunt părea mai în vârstă decât cei 69 de ani ai săi, dar era hotărât să intre pe ușa dublă din stejar, înaltă de 4,5 metri. El a declarat că era „Steven Hoffenberg… unul dintre asociații lui Jeffrey”.
Un asistent al lui Epstein l-a alungat, trimițându-l înapoi în noaptea rece de ianuarie, înainte de a intra să avertizeze restul personalului casei, dar el a fost insistent. Asistentul a îndemnat echipa într-un e-mail să țină ușile încuiate din interior: „Este nebun și NU trebuie lăsat să intre în casă sub nicio formă”.
Epstein a apelat la un prieten pentru ajutor. „Am un nebun pe nume [sic] Steven Hoffenberg care mă urmărește”, i-a scris el. „Ai un agent de securitate înarmat pe care îl pot angaja pentru câteva zile?”
Era ianuarie 2014, iar Hoffenberg nu era un nebun. Era doar furios. Pentru că, la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, el fusese mentorul lui Epstein în afaceri și un important om de afaceri din Manhattan. Dar, în ultimii 18 ani, el fusese închis pentru o fraudă pe care susținea că amândoi o comisese în mare parte împreună.
Din celula sa, a fost nevoit să-și vadă fostul protejat trăind o viață plină de avioane private și case de lux, fiind curtat de personalități precum Bill Clinton, prințul Andrew și Bill Gates.
Pentru a înrăutăți lucrurile, în timp ce Hoffenberg ispășea o pedeapsă pe care chiar și judecătorul a recunoscut-o ca fiind severă, el l-a văzut pe Epstein negociind o înțelegere pentru o infracțiune mult mai gravă, aceea de a fi solicitat sex cu o minoră, pentru care a fost condamnat la doar 18 luni de închisoare cu eliberare pe timp de zi. În ciuda numeroaselor dovezi ale FBI care menționau zeci de victime, echipa juridică a lui Epstein a negociat ca acesta să pledeze vinovat doar pentru o singură acuzație de solicitare de prostituție și una de procurare de persoane sub 18 ani.
Când Hoffenberg a fost eliberat în cele din urmă, a încercat să-l dea în judecată pe Epstein pentru a despăgubi familiile pe care le-au înșelat, dar sinuciderea pedofilului în august 2019 a pus capăt eforturilor sale. Hoffenberg a murit fără un ban, trei ani mai târziu, aproape în aceeași zi.
Deși viețile lor criminale au luat direcții radical diferite, Epstein și Hoffenberg erau asemănători în multe privințe. Ambii au avut o copilărie dificilă în Brooklyn, niciunul nu avea studii superioare, ambii aveau o înclinație puternică spre afaceri necinstite.
Dar exista o diferență majoră. Epstein avea o abilitate extraordinară de a păstra loialitatea elitei mondiale — chiar și după ce o jefuia.
Povestea lui Epstein este una de abuzuri îngrozitoare și organizate asupra copiilor, violuri și trafic de persoane, dar în spatele ei se află și povestea fascinantă a modului în care un om care era în esență un escroc a reușit timp de decenii să manipuleze cei mai bogați și mai puternici oameni din lume, făcându-i să creadă că au nevoie de el.
Așa cum arată în repetate rânduri tezaurul de e-mailuri din dosarele Epstein, rețeaua sa de prieteni – de la bărbații pe care i-a înșelat până la femeile pe care le-a părăsit – a rămas în mare parte alături de el mult timp după ce infracțiunile sale sexuale au devenit cunoscute. Se pare că cei care bănuiau ce era mai rău au tăcut sau i-au redus la tăcere pe cei care aveau curajul să vorbească. Așa cum i-a spus un asociat al lui Epstein uneia dintre fetele care i-au căzut pradă: „Prietenii nu spun lucruri care să le creeze probleme prietenilor”.
Cum a inspirat o loialitate atât de deplasată și a fost oare motivat doar de lăcomie?
„Era un vânzător extraordinar”
Epstein a crescut în Sea Gate, Brooklyn, o comunitate de clasă muncitoare situată la marginea Coney Island, la 90 de minute cu autobuzul de Manhattan.
Zona arată astăzi aproape la fel ca atunci: o intrare modestă duce către o zonă densă, plină de case și apartamente modeste.
Tatăl lui Epstein, Seymour, lucra pentru Departamentul Parcurilor, iar mama lui, Pauline, era casnică. Cei doi – ca majoritatea locuitorilor din Sea Gate în anii ’60 – erau copii ai unor imigranți evrei.
Epstein era un copil dolofan, cunoscut de prietenii săi de la Liceul Lafayette sub numele de „Eppy”. Pianist talentat, era inteligent – în special la matematică. O iubită din liceu i-a povestit autorului James Patterson că el i-a predat geometria „în doar două luni”.
„Nu putem spune decât lucruri frumoase despre el. De fapt, el este motivul pentru care am mers la facultate.”
Cariera sa profesională a început cu predarea matematicii și fizicii la prestigioasa școală Dalton din Manhattan. Unul dintre părinți, impresionat de abilitățile matematice ale lui Epstein, l-a contactat pe Ace Greenberg, un director de vârf al băncii de investiții Bear Stearns, și i-a recomandat să-l angajeze. Greenberg a fost cucerit de inteligentul puști din Coney Island, care avea inteligența stradală pe care el o considera a fi ceea ce diferenția Bear de rivalii săi mai eleganți de pe Wall Street. L-a angajat, iar tânărul a prosperat. Așa cum a spus un director de la Bear: „Era un vânzător extraordinar.”
Dar chiar și atunci, necinstea era o parte integrantă a modului său de operare.
Departamentul de resurse umane a aflat că Epstein mințise în CV-ul său că avea diplome de la două universități din California. Adevărul era că nu avea nicio diplomă. Dar era atât de fermecător încât, atunci când Greenberg l-a confruntat în legătură cu acest lucru, a sfârșit prin a-l lăsa în pace.
A plecat în cele din urmă când banca a început să investigheze un împrumut necorespunzător pe care îl acordase unui prieten, plus acuzații de tranzacții cu informații privilegiate prin intermediul uneia dintre numeroasele sale prietene.
Declarându-se jignit de acuzații, a demisionat. Dar cei cinci ani petrecuți la Bear i-au permis să-și creeze o agendă de contacte exclusivistă.
O prietenă i-a făcut cunoștință cu înalta societate britanică, reprezentată de bogata familie Leese, care se ocupa cu traficul de arme și l-a primit în conacul lor din Wiltshire, South Wraxall Manor, construit în secolul al XV-lea. Patriarhul, Douglas „Doggie” Leese, fusese acuzat că se ocupa de comisioane ilegale pentru vânzarea de avioane de vânătoare britanice către Arabia Saudită. El l-a luat sub aripa sa pe americanul de 28 de ani, inițiindu-l în tirul cu arma în mediul rural și în nopțile sălbatice din Mayfair și „fete”.
Doggie l-a prezentat directorilor de pe Wall Street, precum și persoanelor mondene, printre care Hoffenberg și magnatul presei Robert Maxwell. Epstein i-a predat matematică celui mai tânăr dintre băieții lui Leese, Julian.
Dar tendința lui Epstein spre necinste a dus la deteriorarea prieteniei. Doggie a aflat că acesta factura zborurile cu Concorde și sejururile la hoteluri de cinci stele pe contul familiei Leese. Mai rău, când Epstein lucra pentru Hoffenberg, i-a vândut investițiile frauduloase nașilor lui Julian. „A fost un dezastru”, a spus Julian mai târziu.
În ciuda tuturor acestor furturi, dosarele Epstein sugerează că familia i-a rămas prietenă, schimbând e-mailuri afectuoase ani de zile după aceea.
Cercul său social din New York s-a extins odată cu intrarea în al treilea deceniu de viață, iar el a continuat să îi înșele pe cei a căror prietenie o considera de unică folosință, în timp ce îi cultiva pe cei în care vedea un potențial util – precum Sir James „Jimmy” Goldsmith, finanțistul și fondatorul Partidului Referendumului Eurosceptic Britanic.
Lynn Forester de Rothschild a fost cea care l-a prezentat prințului Andrew, iar el a cultivat o prietenie îndelungată cu Ariane de Rothschild, șefa grupului bancar Edmond de Rothschild, cu sediul în Elveția. Ea i-a plătit milioane de dolari pentru consultanță în timpul asocierii lor, care a durat cel puțin până în 2018.
Era, de asemenea, suficient de apropiat de familia Hanson, industrialiști britanici, încât Robert Hanson, fiul magnatului care a făcut averea familiei, să-i facă aparent o glumă cu tentă sexuală când a fost închis pentru crimele sale de pedofilie. Un prieten comun, al cărui nume a fost ascuns, a afirmat: „Sunt cu Robert Hanson și el te întreabă dacă vrei să-ți trimită vaselină!”
Prietenii și cunoștințele sale făceau frecvent aluzie în conversațiile lor la preferința sa pentru femei. Ei susțin că nu cunoșteau amploarea depravării sale, dar rămâne suspiciunea că Epstein avea un plan.
Potrivit lui Hoffenberg, chiar și la vârsta de douăzeci de ani, Epstein avea o tehnică de afaceri pe care o numea „playing the box”, prin care se referea la a pune pe cineva într-o situație compromițătoare care făcea dificil să nu-ți plătească bani.
El și-a echipat casele cu camere ascunse și se bănuiește că folosea fetele și fotografiile drept compromat pentru a câștiga influență asupra „oaspeților” săi. Au existat cereri pentru o anchetă care să stabilească dacă Epstein furniza informații Rusiei – o țară din care procura femei și unde făcea afaceri.
La începutul anilor ’90, Epstein a cunoscut-o, s-a împrietenit și apoi a început să se întâlnească cu Ghislaine Maxwell și a început, după cum s-a aflat ulterior, să recruteze și să abuzeze de sute de fete și tinere. Departamentul de Justiție al SUA a subliniat că dosarele Epstein „pot include imagini, documente sau videoclipuri false sau prezentate în mod fals”. Acestea sunt pline de sex – fie că este vorba de mesaje abuzive și misogine adresate tinerelor, fie de laude obscene între bărbați în vârstă. Acestea indică faptul că Epstein găsea femei nu doar pentru prințul Andrew, ci și pentru alți bărbați, inclusiv pentru fratele omului de afaceri Elon Musk, Kimbal („ai face bine să fii drăguț cu Jenn”, îl avertizează un asociat al lui Epstein pe Kimbal, „Jeffrey înnebunește când cineva le tratează rău pe fetele/prietenele lui”). Andrew Mountbatten-Windsor, numele pe care fostul prinț îl are după ce i-a fost retrasă titulatura regală, a negat orice faptă ilegală. Kimbal nu a putut fi contactat și nu a răspuns solicitărilor de comentarii.
Dar chiar și atunci când nu le procura femei, Epstein reușea să creeze o atmosferă care îi atrăgea pe contactele sale de elită să împărtășească intimități compromițătoare.
Eduardo Teodorani, industriașul italian și membru al super-bogatei dinastii Agnelli, îi raportează regulat despre „păsărici”, iar regretatul pionier al inteligenței artificiale Roger Schank, unul dintre numeroșii oameni de știință pe care Epstein i-a adus în cercul său prin donații generoase către universități, se laudă că „și-a pierdut interesul pentru păsărici. Știam că pot avea orice fată doresc, în condițiile mele”.
Omul de afaceri miliardar Sultan Ahmed bin Sulayem, descris de Epstein ca mâna dreaptă a șeicului Hamdan bin Mohammed bin Rashid Al Maktoum, prințul moștenitor al Dubaiului, scrie într-un e-mail într-o engleză stâlcită: „Mohammed nu este ca mine și, când vine vorba de femei, este devotat soției sale”. Nu există nicio sugestie că acești bărbați ar fi fost conștienți de abuzurile lui Epstein asupra femeilor sau că ar fi fost implicați în vreo faptă ilegală.
Epstein avea și alte instrumente de persuasiune. Cunoscuții lui vorbesc aproape în unanimitate despre farmecul, carisma și amabilitatea lui. În multe dintre e-mailuri, el oferă sfaturi înțelepte, atât financiare, cât și personale. El ajută un prieten după ce acesta a fost înșelat de schema Ponzi a lui Bernie Madoff, îl asistă pe filosoful Noam Chomsky cu pensia sa, se bazează pe miliardarul Sir Leonard Blavatnik pentru a găsi unei cunoștințe de sex feminin un loc de muncă în Rusia și sfătuiește o altă femeie să nu-și părăsească logodnicul după o întâlnire cu antrenorul ei personal.
Dar el era mereu în căutarea următoarei afaceri. Când schema Ponzi a lui Hoffenberg s-a prăbușit, Epstein a atras o nouă victimă, mult mai bogată decât oricine altcineva pe care îl înșelase înainte. Era miliardarul din comerțul cu amănuntul Les Wexner. Epstein l-a curtat cu succes pe omul din spatele lanțului de lenjerie intimă Victoria’s Secret și l-a încurajat în timp să-l facă principalul său consilier financiar.
Era o prietenie care îl va propulsa din rândurile celor doar bogați în rândurile celor super-bogați. Epstein s-a infiltrat adânc în operațiunile lui Wexner, îndepărtându-i pe managerii existenți și instalându-se în rolurile lor. Pe parcurs, a furat milioane de dolari – uneori zeci de milioane – pentru sine.
Relația a durat ani de zile, până când s-au certat în 2007. Au existat zvonuri – întotdeauna negate de Wexner – despre favoruri sexuale cumpărate. Răposata Virginia Giuffre a susținut că a fost traficată către el, precum și către Andrew Mountbatten-Windsor. Ambii bărbați neagă acuzațiile.
Dosarele recent publicate includ schița unei scrisori a lui Epstein către Wexner în care acesta simpatizează cu fostul său prieten în legătură cu situația Giuffre, dar continuă cu ceea ce ar putea fi interpretat ca amenințări voalate de a trăda confidențialitatea față de soția lui Wexner, Abigail. „Tu și cu mine am avut afaceri comune timp de peste 15 ani”, spune el. „Multe dintre ele, de care ea nu era la curent.” Purtătorul de cuvânt al lui Wexner a declarat că acesta nu a primit niciodată scrisoarea și că Epstein era furios că Wexner a refuzat să se întâlnească cu el. Wexner a rupt legăturile cu Epstein după ce a descoperit furturile și comportamentul criminal al acestuia, a adăugat el.
După ce a fost abandonat de Wexner, Epstein a continuat să formeze o relație similară cu un alt miliardar, magnatul fondurilor private Leon Black, pentru care a prestat servicii financiare similare în schimbul a zeci de milioane de dolari pe an. Black a demisionat din compania sa, Apollo Management, din cauza legăturilor sale cu Epstein, care lucra ca planificator fiscal și patrimonial. Din nou, cei doi s-au despărțit din cauza banilor, Epstein cerând să fie plătit „cu obișnuita sumă de 40 de milioane pe an” pentru a curăța mizeria din averea familiei creată de „copiii tăi retardați”.
Dar, deși despărțirea s-ar fi putut datora banilor, în fundal se aflau și presupuse scandaluri sexuale. Documentele judiciare arată că Epstein i-a prezentat lui Black mai multe tinere, dintre care unele l-au acuzat ulterior pe Black de abuz. Una dintre ele a afirmat că l-a întâlnit pe Black la reședința lui Epstein, unde acesta a violat-o în sala de masaj. Black a negat întotdeauna aceste acuzații.
Contacte în Silicon Valley
Pentru Epstein, cultivarea contactelor era o afacere serioasă. El a apelat la serviciile unor profesioniști în networking, precum Peggy Siegal, o directoare de relații publice care îi trimitea periodic rapoarte detaliate și pline de bârfe din circuitul petrecerilor celebrităților, descriind iahturile, avioanele și piscinele între care se plimba în timpul sezonului de la Cannes.
La o petrecere din 2010, ea i-a trimis un e-mail pentru a-i recomanda să se întâlnească cu David Reuben, magnatul metalurgic devenit investitor în tehnologie, a cărui familie este a doua cea mai bogată din Marea Britanie, potrivit The Sunday Times Rich List. Ea scrie: „Stau lângă el. Locuiește în Londra și Cannes. Are un iaht numit Siren, lung de 73 de metri. Mâine pleacă în Antigua… trebuie să te întâlnești cu el. Cât de departe este insula ta de Antigua?”
„Adu-l mâine la ceai”, răspunde Epstein.
Siegal a declarat că nu era la curent cu infracțiunile sexuale ale lui Epstein și că era „profund jenată” de relația ei cu acesta.
De ani de zile, el curta elitele din Orientul Mijlociu. La un moment dat, a fost numit în consiliul de administrație al unei companii de sănătate din regiune, cu rolul exclusiv de a organiza întâlniri cu contactele sale. Contractul specifică în mod neobișnuit pe care bărbați a fost angajat să-i vizeze: cei mai puternici trei bărbați din regiune: Mohammed bin Salman, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, șeicul Mohammed bin Zayed Al Nahyan, conducătorul Abu Dhabi, și șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, conducătorul Dubaiului.
Mai târziu, a tranzacționat acțiuni ale companiilor de tehnologie, pompând milioane de dolari în Valar, o firmă de capital de risc înființată de Peter Thiel, miliardarul PayPal din Silicon Valley. A obținut profituri uriașe investind din timp în Coinbase, bursa de criptomonede, și a dezvoltat contacte impecabile cu personalitățile din Silicon Valley, ceea ce i-a dat acces la oportunități de investiții la care publicul larg nu avea acces.
Din casele sale din New York, Insulele Virgine și New Mexico, el oferea în mod regulat informații și bârfe vastei sale rețele de contacte. Lordul Mandelson, acum căzut în dizgrație, sau „Petie”, cum îl numește el, a fost unul dintre cei care au beneficiat de acest lucru. Un e-mail care nu a fost raportat anterior pare să arate că, în aprilie 2010, în timp ce Mandelson era secretar de stat pentru afaceri în guvernul britanic și Partidul Laburist lupta în zadar pentru a câștiga alegerile generale, Epstein l-a informat despre o afacere valoroasă din punct de vedere politic. JPMorgan era gata să anunțe o investiție majoră în Marea Britanie, cu un nou sediu în Londra.
Gigantul bancar american, i-a spus el lui Mandelson, „poate anunța angajamentul său de construire în Canary Wharf în momentul ales de tine și cu orice atribuire a ajutorului tău, după cum consideri potrivit”.
De-a lungul carierei sale, mulți din lumea afacerilor s-au străduit să afle cum a devenit Epstein atât de bogat. Colecta informații compromițătoare despre elita occidentală pentru Kremlin? Era implicat Mossadul? Agențiile de informații americane? E-mailurile oferă indicii tentante, dar nimic concret. Când un cunoscut l-a avertizat în 2011 că cineva îl întrebase cum a făcut bani, Epstein a răspuns: „Spune-i că cei mai bogați oameni din lume vin la el acasă să-i ceară sfaturi. Lideri ai guvernelor străine, oameni din trezoreria SUA etc. Nu dezvălui nimic mai mult”.
Detaliile infracțiunilor sale financiare încep să iasă la iveală, dar s-ar putea să nu aflăm niciodată adevărul complet despre motivul pentru care atât de mulți au căzut sub vraja lui. Epstein era un infractor, dar era unul inteligent, iar multe dintre cele mai intrigante e-mailuri și mesaje text ale sale se termină cu îndemnul „sună-mă”, moment în care pista se pierde.
Editor : B.E.