Aproape 100 de nave au traversat Strâmtoarea Ormuz de la începutul lunii martie, în ciuda atacurilor asupra transportului maritim din zonă, însă traficul zilnic s-a prăbușit cu aproximativ 95% de la începutul conflictului cu Iranul, arată o analiză realizată de BBC Verify pe baza datelor furnizate de compania Kpler.
Potrivit acestor date, 99 de nave au trecut prin una dintre cele mai importante rute maritime din lume în această lună, ceea ce înseamnă o medie de doar 5-6 nave pe zi. Înainte de izbucnirea conflictului, pe 28 februarie, aproximativ 138 de nave traversau zilnic Strâmtoarea Ormuz, transportând circa o cincime din oferta globală de petrol, conform Joint Maritime Information Centre.
Analiza arată că aproximativ o treime dintre traversările recente au fost realizate de nave cu legături cu Iranul. Printre acestea se numără 14 nave care navighează sub pavilion iranian, dar și alte vase aflate sub sancțiuni din cauza suspiciunilor privind legături cu comerțul petrolier al Teheranului.
De asemenea, nouă nave aparțin unor companii cu adrese asociate Chinei, iar șase au India drept destinație. Totodată, mai multe nave fără legături directe cu Iranul au acostat în porturile acestei țări, inclusiv unele deținute de companii grecești.
Rute schimbate și control sporit al Iranului
Datele de urmărire indică faptul că unele nave aleg rute mai lungi și neobișnuite pentru a traversa strâmtoarea. De exemplu, un petrolier sub pavilion pakistanez a navigat aproape de coasta iraniană în timpul traversării din 15 martie, evitând ruta centrală utilizată în mod obișnuit. Potrivit lui Bradley Martin, cercetător la RAND Corporation, nava ar fi urmat „un set de instrucțiuni din partea Iranului”.
Experții spun că aceste schimbări de traseu pot indica prezența unor mine sau încercarea autorităților iraniene de a controla mai strict traficul maritim.
„Iranul închide și controlează strâmtoarea prin teama de atac și de minare”, a declarat Michelle Wiese Bockmann, de la Windward Maritime Analytics. „De aceea, navele sunt nevoite să navigheze de-a lungul coastelor iraniene, în loc să folosească ruta internațională”.
La rândul său, Michael Connell, de la Center for Naval Analyses, consideră că navele ar putea avea acorduri informale cu autoritățile iraniene pentru a naviga în siguranță pe anumite culoare.
Atacuri asupra navelor comerciale
De la începutul conflictului, au fost verificate 20 de atacuri asupra unor nave comerciale în apropierea coastelor iraniene, nu toate în zona imediată a strâmtorii.
Pe 11 martie, cargoul sub pavilion thailandez Mayuree Naree a fost lovit de două proiectile în timp ce încerca să traverseze Strâmtoarea Ormuz. Trei dintre cei 23 de membri ai echipajului sunt în continuare dispăruți, fiind considerați prinși în sala motoarelor. Proprietarii navei au declarat că membrii echipajului care au supraviețuit au fost „traumatizați” după explozii.
În aceeași zi, alte două nave, Star Gwyneth, deținută de o companie grecească, și MT Safesea Vishnu, deținută de o companie americană, au fost, de asemenea, atacate. Un membru al echipajului a murit în urma atacului asupra navei americane, iar cei 28 de membri ai echipajului au fost nevoiți să sară în apă pentru a scăpa din nava în flăcări.
Experții avertizează că transportul maritim din zonă este expus unui mix complex de amenințări, inclusiv drone, rachete anti-navă, ambarcațiuni rapide fără pilot și mine marine.
„Un dragor de mine tradițional va avea dificultăți în a detecta și neutraliza minele dacă este atacat simultan din aer și de la suprafață”, a explicat Arun Dawson, de la King’s College. În plus, geografia strâmtorii, îngustă, puțin adâncă și flancată de zone muntoase, oferă Iranului un avantaj strategic, reducând timpul de reacție al navelor.
Navele își ascund poziția
Amenințările sunt multiple: drone, rachete anti-navă lansate de pe coastă, ambarcațiuni rapide fără pilot și, posibil, mine marine. În încercarea de a evita detectarea, multe nave își opresc deliberat sistemele de urmărire AIS (Automatic Identification System).
„Majoritatea acestor nave traversează practic ‘cu ochii închiși’”, spune Dimitris Ampatzidis, de la Kpler. Prin dezactivarea sistemelor în momentul intrării în Golful Oman, navele dispar de pe hărți și reapar după câteva ore sau zile în altă locație.
Deși această practică ajută la ascunderea poziției, ea complică monitorizarea traficului maritim. „Totul a fost verificat manual de analiștii noștri și prin imagini satelitare”, a precizat Ampatzidis pentru BBC Verify.
Editor : M.I.