Mircea Lucescu a fost unul dintre cei mai titrați și de succes antrenori din istoria fotbalului românesc. De la echipe din ligi secunde pe care a reușit să le aducă în diviziile superioare până la cluburile cu care a făcut performanță în Liga Campionilor, Mircea Lucescu a reușit să se facă remarcat la toate echipele pe care le-a condus. Dincolo de gloria internațională, „Il Luce” a fost aproape și de echipa națională pe care a condus-o atât la începutul cât și la sfârșitul carierei de antrenor. Mircea Lucescu a murit marți seara, a anunțat Spitalul Universitar din București.
Fostul fotbalist internațional și unul dintre cei mai titrați antrenori din istoria fotbalului românesc, Mircea Lucescu, s-a născut pe 29 iulie 1945, la București. El și-a început cariera de jucător în 1961, la Școala Sportivă nr. 2 București. După doi ani, a fost transferat la Dinamo București (1963-1965), perioadă în care debutează în prima divizie de fotbal, potrivit lucrării ‘Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România’ – Volumul II (București, Ed. Aramis, 2002).
Între 1965-1967 a jucat la Știința București (fostă și actuală Sportul Studențesc), după care a revenit la Dinamo, echipă unde a evoluat până în 1977 și la care a obținut cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) și o Cupă a României (1967-1968).
Și-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1981). A avut 360 de prezențe în prima divizie, marcând 78 de goluri.
Jucător de atac, extremă dreaptă veritabilă, Mircea Lucescu a fost selecționat de 70 de ori în prima reprezentativă a țării, potrivit RomanianSoccer. În 1966, debutează în echipa națională ca jucător în eșalonul secund. Este, apoi, unul dintre componenții de bază și căpitan al reprezentativei noastre participantă la CM din Mexic – 1970 și la CE din 1972, când fotbaliștii tricolori s-au calificat în sferturile de finală. În 1974, a doborât recordul celor 48 de prezențe în echipa națională (deținut, timp de 35 de ani, din 1939, de celebrul Iuliu Bodola), ajungând la 70 de selecții în prima reprezentativă.
Începutul carierei de antrenor
În toamna anului 1979 începe să antreneze echipa Corvinul Hunedoara din pozitia de antrenor-jucător. Încă din primul an reușește să după echipa în Divizia A, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în clasament, și participă astfel la primele cupe europene.
În paralel, a fost antrenorul echipei naționale a României între anii 1981-1986, reușind calificarea la Campionatul European de fotbal din Franța – Euro ’84. În acest interval, a condus echipa națională în 59 de partide. A antrenat apoi pe Dinamo București (din 1986), formație cu care a câștigat un titlu național (1989-1990) și două Cupe ale României (1985-1986 și 1989-1990), obținând și o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).
Înainte să plece de la Dinamo, stabilește recordul pentru cel mai în vârstă jucător care a jucat în Divizia A, la 45 de ani. Asta după ce, într-un meci împotriva echipei Sportul Studențesc din 16 mai 1990, Lucescu se trece pe foaia de joc și intră pe teren în minutul 76. El dribla astfel o suspendare de trei luni dată de federație pentru folosirea unor jucători convocați la națională.
Succes internațional
În vara anului 1990 pleacă în Italia, unde antrenează formațiile Pisa, Brescia și Reggiana, pe care reușește să le promoveze în prima divizie, dar nereușind să le mențină acolo mai mult de o ediție de campionat. Șapte ani mai târziu revine în țară, fiind numit antrenorul echipei Rapid București, cu care a câștigat, în 1998, Cupa României.
La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la celebrul club italian Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). Revine la Rapid, reușind să câștige campionatul 1998-1999.
Din 2000 până în 2002, Mircea Lucescu antrenează echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câștigat Supercupa Europei (2000) și campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 trece la rivala Beșiktaș Istanbul, cu care cucerește, în primul an, campionatul și ajunge în sferturile Cupei UEFA.
Echipa care i-a făcut statuie
Pe 16 mai 2004, „Il Luce” a preluat echipa ucraineană Șahtior Donețk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma sa, Șahtior a cucerit opt titluri de campioană națională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) și șapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1). În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.
După perioada din Ucraina, Mircea Lucescu antrenează timp de un an de zile, între 2016 și 2017 echipa rusă FC Zenit Sankt Petersburg, iar apoi, timp de doi ani (2017-2019), echipa națională a Turciei.
La 23 iulie 2020, Mircea Lucescu a revenit în Ucraina, devenind antrenorul echipei Dinamo Kiev, conform fcdynamo.kiev.ua, poziție ocupată până în anul 2023.
În 2020, Lucescu a revenit în Ucraina, preluând banca tehnică a rivalei lui Șahtar, Dinamo Kiev. Lucescu a semnat cu Dinamo un contract pentru trei sezoane, însă fanii clubului l-au primit cu proteste, deoarece fusese multă vreme antrenorul principalei rivale, Șahtior. Încă din primul sezon la conducerea lui Dinamo, Lucescu a reușit să aducă titlul de campioană în vitrina echipei din Kiev. În noiembrie 2023 pleacă de la echipă din cauza condițiilor dificile de la echipa ucraineană în urma Războiului din Ucraina.
Un an mai târziu, Mircea Lucescu era instalat oficial în funcția de selecționer al echipei naționale a României, pe care o mai ocupase în urmă cu 38 de ani și debuta cu o victorie împotriva Kosovo.
Pe 2 aprilie 2026, FRF anunța plecarea sa de pe banca echipei națională după problemele medicale.
Recunoștință mondială
În martie 2008, Mircea Lucescu era decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”.
La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea președintelui României, Ordinul Național „Crucea României” în grad de Cavaler, „în semn de înaltă apreciere a întregii activități fotbalistice și a performanțelor obținute ca antrenor, încununate prin câștigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul”.
În 2010, a figurat între primii 100 de antrenori ai lumii (locul 41) din primul deceniu al secolului XXI (2001-2010), conform clasamentului stabilit de către Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS).
În 2011, a fost decorat de președintele Ucrainei cu Ordinul de Merit clasa I.
În cadrul Galei „Best of the Best”, organizată de Asociația Presei Sportive și Gazeta Sporturilor, pa 31 mai 2013, Mircea Lucescu, Gheorghe Hagi și Nicolae Rainea au primit premiile pentru reprezentanții merituoși ai fotbalului românesc, la categoriile antrenor, jucător și arbitru.
În 2014, Adunarea Generală a Federației Române de Fotbal (FRF) a votat acordarea titlurilor de membri de onoare ai FRF mai multor oameni de fotbal, printre care și Mircea Lucescu.
Pa 18 decembrie 2018, a primit titlul de cetățean de onoare al Municipiului București alături de alte 12 personalități din domeniul academic, artistic, sportiv și medical, în urma votului acordat de Consiliul General al Municipiului București.
La 19 martie 2019, a fost inclus de revista France Football pe lista celor mai buni 50 de antrenori din istoria acestui sport, ocupând locul al 41-lea.
Antrenorul care duce jucătorii la teatru
Lucescu știa șase limbi străine: engleza, portugheza, spaniola, italiana, franceza și rusa. Conform unui interviu pentru presa străină, în perioada în care a antrenat în România, a dus deseori jucătorii la teatru și le-a cerut să citească mai multe cărți decât să meargă la restaurante, de asemenea împingându-și jucătorii de la spate să urmeze cursuri universitare.
Fiul său, Răzvan Lucescu, a fost de asemenea fotbalist și a devenit apoi antrenor, în prezent conducând clubul PAOK Salonic din Grecia.
Editor : I.B.