Fetele cu autism sunt diagnosticate mai rar și mai târziu decât băieții, arată un studiu de amploare realizat în Suedia. Cercetarea sugerează că diferențele nu reflectă o incidență mai mare a autismului în rândul băieților, ci dificultăți sistemice în identificarea timpurie a fetelor, ale căror simptome sunt adesea trecute cu vederea sau interpretate greșit.
Fetele și femeile se confruntă cu tulburările din spectrul autist în aceeași măsură ca băieții și bărbații, însă sunt diagnosticate mult mai rar în copilărie, potrivit unui studiu amplu realizat în Suedia, citat de The Guardian.
Cercetarea, coordonată de Institutul Karolinska din Suedia, a analizat ratele de diagnostic ale autismului pentru persoanele născute în Suedia între 1985 și 2020. Dintre cele 2,7 milioane de persoane urmărite, 2,8% au fost diagnosticate cu autism între vârstele de doi și 37 de ani.
Studiul a constatat că, până la vârsta de 20 de ani, ratele de diagnostic pentru bărbați și femei erau aproape egale, contestând ipotezele anterioare potrivit cărora autismul ar fi mai frecvent la bărbați.
„Rezultatele noastre sugerează că diferența de gen în prevalența autismului este mult mai mică decât se credea anterior, din cauza faptului că femeile și fetele sunt subdiagnosticate sau diagnosticate târziu”, a declarat autoarea principală, dr. Caroline Fyfe.
Studiul, publicat în BMJ, a mai constatat că, deși diferențele de gen în ratele de diagnostic au rămas relativ constante în ultimele trei decenii pentru copiii sub 10 ani, ele au scăzut rapid pentru toate celelalte grupe de vârstă.
„Rezultatele indică faptul că raportul dintre bărbați și femei în cazul tulburării de spectru autist a scăzut în timp și odată cu creșterea vârstei la diagnostic”, observă autorii. „Prin urmare, acest raport poate fi considerabil mai mic decât se credea anterior, până la punctul în care, în Suedia, nu mai poate fi diferențiat la vârsta adultă.”
Prejudecăți sistemice în diagnosticarea autismului
Anne Cary, pacientă și activistă pentru drepturile pacienților, scriind într-un editorial asociat studiului, a afirmat că cercetarea susține ideea că „prejudecățile sistemice în diagnostic, mai degrabă decât o diferență reală de incidență”, stau la baza discrepanțelor în ratele de diagnostic.
Deși debutul simptomelor poate fi întârziat, iar mascarea joacă fără îndoială un rol, metodele și instrumentele de diagnosticare a autismului ar putea fi părtinitoare și ar necesita perfecționare, a spus ea. „Aceste prejudecăți au făcut ca o fată care va primi în cele din urmă un diagnostic de autism să aibă mai puțin de o treime șanse să fie diagnosticată înainte de vârsta de 10 ani”, a adăugat Cary.
„În timp ce fetele și femeile cu autism așteaptă un diagnostic corect, ele sunt adesea (greșit) diagnosticate cu afecțiuni psihiatrice, în special tulburări de dispoziție și de personalitate, și sunt nevoite să lupte singure pentru a fi văzute și tratate corespunzător: ca paciente cu autism, la fel ca omologii lor de sex masculin”, a mai spus aceasta.
Reacționând la rezultate, organizațiile caritabile din domeniul autismului au spus că este nevoie de mult mai mult pentru a combate stereotipurile de gen.
Apel pentru un diagnostic echitabil
Dr. Judith Brown, șefa departamentului de dovezi și cercetare al National Autistic Society, a declarat că „genul nu ar trebui să fie niciodată o barieră în obținerea unui diagnostic de autism și în accesul la sprijinul potrivit”.
„Istoric, s-a presupus în mod greșit că persoanele din spectrul autist sunt în mare parte bărbați și băieți, dar acum știm că femeile și fetele sunt mai predispuse să ‘mascheze’ ceea ce sunt considerate în mod tradițional semne ale autismului, ceea ce face mai dificilă identificarea dificultăților cu care se confruntă. Femeile diagnosticate greșit pot dezvolta probleme de sănătate mintală asociate, precum anxietatea și depresia, din cauza lipsei de sprijin și a epuizării provocate de mascarea comportamentelor. De aceea este esențial ca experiențele femeilor și fetelor cu autism să nu fie ignorate, iar stereotipurile învechite și presupunerile greșite să fie, în sfârșit, eliminate”, a mai declarat dr. Judith Brown.
Dr. Conor Davidson, coordonator clinic al serviciului de diagnosticare a autismului din Leeds susține că autismul în cazul fetelor rămâne în multe cazuri nedetectat în copilărie, iar semnele afecțiunii pot apărea abia în adolescență sau chiar la începutul vieții adulte.
„Psihiatrii care lucrează în clinicile pentru dezvoltare neuropsihiatrică a adulților din Regatul Unit au început să vadă, în ultimii ani, un număr mai mare de femei decât bărbați care solicită evaluare. Psihiatrii trebuie să fie conștienți de posibilitatea autismului atunci când evaluează pacienți cu probleme de sănătate mintală. Acest lucru este esențial pentru multe femei, ale căror dificultăți din spectrul autist nu au fost recunoscute în copilărie”, mai spune el.
Editor : M.I.