Confirmarea faptului că noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, a fost rănit în prima serie de atacuri israeliene subliniază cât de disperată era Garda Revoluționară Islamică (ICRG) să se asigure că rănitul lor ales va fi propulsat în funcția înaltă și cât de încrezătoare este că mașinăria de război poate funcționa aproape pe pilot automat fără el, notează The Guardian într-o analiză.
Amploarea reală a leziunilor suferite de Khamenei și viteza recuperării sale rămân neclare, dar se știe că are cel puțin un picior rupt și leziuni la nivelul feței. Autoritățile nu doresc să se concentreze asupra buletinului medical, deși Ali Larijani, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională, a ales cu grijă cuvintele atunci când a declarat că „starea sa nu a fost raportată ca fiind critică”, o formulare care sugerează că nu l-a văzut personal.
În încercarea de a demonstra că guvernul funcționează în conformitate cu constituția, el a adăugat: „În ciuda acestui incident, el continuă să ofere îndrumare și supraveghere autoritară deplină asupra operațiunilor, iar toate acțiunile și atacurile sunt efectuate cu permisiunea și ordinele sale directe.”
Însă acum se pare că o parte din întârzierea alegerii sale nu a fost doar o problemă tehnică legată de reunirea, în timp de război, a adunării de experți, organismul format din 88 de clerici care alege liderul suprem, ci și de îndoieli cu privire la capacitatea și disponibilitatea lui Khamenei de a prelua această funcție.
Faptul că ar fi putut supraviețui atacului asupra biroului liderului suprem fără nicio zgârietură părea improbabil, având în vedere că tatăl său, ayatollahul Ali Khamenei, mama sa, soția sa Zahra Haddad-Adel și unul dintre fiii săi au fost uciși. De asemenea, și-a pierdut sora, cumnatul și o nepoată. Mama sa a murit la trei zile după atac, din cauza rănilor suferite. Întregul birou al liderului suprem a fost distrus de flăcări. Cel puțin, acest lucru i-ar fi lăsat o urmă emoțională, dacă nu fizică, de neșters.
Grupurile de opoziție din diaspora au afirmat că Khamenei se află în comă și este tratat în mare secret la spital, fără să știe nimic despre numirea sa în funcția de lider suprem și despre pagubele devastatoare suferite de familia sa.
Eșecul aparatului de comunicare al guvernului de a publica o singură fotografie, un videoclip sau chiar un text de la Mojtaba la trei zile după numirea sa a dus la speculații inevitabile că adunarea de experți, în mod conștient sau inconștient, a ales un cadavru sau o siluetă de carton pentru a conduce țara.
Ministerul israelian de Externe nu avea nicio îndoială cu privire la starea lui de sănătate, tipărind o fotografie decupată din carton cu el, alături de mesajul: „Poți fugi, te poți ascunde, dar regimurile de carton se prăbușesc”.
Lipsa unei apariții publice sau chiar a unei înregistrări audio a subminat sentimentul de continuitate generat de alegerea sa și a dus la afirmații pe rețelele sociale că IRGC a susținut în mod conștient candidatura unui om mort. Nici măcar sentimentul că ascunzătoarea sa trebuia protejată de bombele israeliene care o înconjurau nu părea o explicație suficientă.
Un jurnalist iranian a insistat: „Liderul Iranului poate conduce fără să apară în public. Nu este nevoie să fie pe stradă sau într-un centru religios. Important este modul în care este condusă țara”.
Loialiștii au publicat o fotografie cu el, care ar putea fi generată de inteligența artificială, și au afirmat că a prezidat o reuniune a comandanților de vârf ai IRGC.
Modul în care a fost tratat acest episod a fost cu atât mai ciudat cu cât, în ciuda cenzurii severe a mass-media iraniene, aceasta a început să speculeze cu privire la starea de sănătate a noului lider tăcut.
Marți, mass-media locală din Iran l-a întrebat pe Esmail Baghaei, purtătorul de cuvânt al ministerului de externe al Iranului, dacă Khamenei a preluat conducerea și și-a asumat noul rol de lider religios și politic al țării și de comandant suprem al forțelor armate. Baghaei a evitat să dea un răspuns direct, spunând: „Cei care trebuie să primească mesajul l-au primit”.
În schimb, confirmarea faptului că era rănit a venit aproape în treacăt într-un mesaj postat pe Telegram de Yousef Pezeshkian, fiul temperamental și deschis al președintelui, în care, alături de o referire în treacăt la știrile despre zăpada din Teheran, el a dezvăluit că a auzit că Mojtaba fusese rănit, dar că era sănătos și nu era nicio problemă.
Inevitabil, numirea lui Mojtaba, deja denunțată de oponenții regimului, inclusiv de unii din închisoarea Evin, ca fiind o rușinoasă marionetă a IRGC, va fi văzută ca un semn că erau disperați să-și instaleze omul, indiferent de starea lui de sănătate. IRGC nu este doar o armată, ci un imperiu comercial cu investiții răspândite în întreaga economie
Maryam Alemzadeh, profesor asociat de istorie și politică iraniană la St Antony’s College, Oxford, susține că sistemul este robust, fiind conceput în mod intenționat pentru a avea o conducere foarte ușor de înlocuit.
„Reziliența s-a bazat pe această rețea semi-formală formată din IRGC, Basij și alte servicii de stat care au îndeplinit multiple roluri, inclusiv furnizarea de servicii, supraveghere și represiune. Decapitarea nu afectează aproape deloc această rețea. Dacă are vreun efect, acesta este unul limitat, de raliere în jurul steagului în cadrul acestui grup particular, dar nu și în rândul populației în general”, a afirmat Alemzadeh.
Alex Vatanka, cercetător principal la Institutul pentru Orientul Mijlociu, a declarat că ar putea dura până la patru ani până când Khamenei, în vârstă de 56 de ani, să se impună personal, la fel cum tatăl său a luptat pentru autoritate la început. „Funcția nu îți conferă putere. Este personalitatea celui care ocupă funcția. Este nevoie de timp.”
În ansamblu, strategia militară a fost stabilită, iar desfășurarea războiului se face pe pilot automat, pentru a încerca să maximizeze costurile economice externe pentru adversarii Iranului, prin desfășurarea unui război asimetric în care nu există limite. În prezent, Iranul nu are nevoie de un nou lider – mort, viu sau rănit – pentru a actualiza baza de ținte a IRGC. În schimb, poate urmări cum Donald Trump se încurcă zilnic încercând să explice ce încearcă să realizeze. Ce va conta mai mult este dacă va fi nevoie de el pentru a decide dacă și când conflictul se poate încheia. Dar, pentru moment, dacă există o țară în acest război care este fără cârmaci, aceea nu este Iranul, se mai arată în analiza sursei citate.
Citește și:
Editor : A.M.G.