Partenerii NATO l-au curtat de mult timp pe liderul american Donald Trump, dar acum tot mai multe țări europene se revoltă împotriva SUA, în frunte cu spaniolul Pedro Sánchez, scrie Der Spiegel.
Trump își varsă furia asupra europenilor
Prim-ministrul spaniol vorbise deja în parlament timp de aproape 20 de minute, amintind neobosit tuturor de consecințele teribile ale războiului din Irak: cei 300.000 de morți, cei cinci milioane de refugiați, consecințele economice pentru Europa.
Sánchez a povestit, miercurea trecută, cum, în februarie 2003, când era tânăr, el însuși demonstrase împotriva războiului, alături de milioane de alți spanioli. Și a avertizat că coșmarul de atunci se va repeta. Războiul cu Iranul, a atras el atenția, nu este o problemă regională, ci ar putea avea consecințe devastatoare pentru întreaga lume.
Dar, printre toate marile întrebări, Sánchez a strecurat o informație surprinzător de concretă. Guvernul său nu numai că interzisese Armatei americane să folosească bazele militare ale țării pentru război, dar nici nu autoriza survolarea bombardierelor și a avioanelor americane – cel puțin nu dacă zborurile erau legate de războiul din Iran.
În Spania, declarațiile au primit inițial puțină atenție. Abia câteva zile mai târziu, când cotidianul „El País”, aparent informat despre această chestiune, le-a preluat, acestea s-au răspândit în întreaga lume.
„Spania închide spațiul aerian pentru SUA ”, au relatat agențiile de știri. Iar la Washington, Marco Rubio și-a exprimat opinia.
Secretarul de Stat al SUA a declarat că Statele Unite s-au angajat să apere Spania. Iar acum aliații săi se lăudau chiar cu faptul că nu i-au mai oferit sprijin țării sale. După războiul din Iran, NATO trebuia „reevaluat”.
Alianța occidentală de apărare trece în prezent prin cea mai gravă criză din istoria sa. Cu câteva luni în urmă, americanii le-au semnalat europenilor că vor trebui să își asume în mare parte responsabilitatea pentru apărarea convențională a continentului. Intenționau să se concentreze exclusiv pe descurajarea nucleară. În loc de „împărțirea poverii”, se vorbea despre „transferul poverii”. Americanii doreau să redistribuie greutatea.
Dar acum este vorba despre mai mult decât atât. Războiul împotriva Teheranului este un dezastru strategic pentru Trump. Președintele SUA își varsă furia asupra europenilor – asupra partenerillor pe care nici măcar nu i-a informat înainte de începerea războiului.
Desfășurarea în Orientul Mijlociu, a declarat recent Trump în Biroul Oval, este „un test pentru NATO”. Europenii nu trebuie să ajute la deschiderea Strâmtorii Ormuz. „Dar dacă nu o faceți, ne vom aminti de asta.” Miercuri, președintele a insistat într-un interviu că „NATO este un tigru de hârtie. Și Putin știe asta” și că se gândește serios să părăsească alianța.
Se destramă acum alianța care a garantat securitatea Europei timp de decenii?
Săptămâna trecută, vineri seara, două avioane de vânătoare americane înarmate au ajuns la Marea Mediterană. În drum spre Iran, acestea plănuiau să facă o escală în Sicilia, la poalele Muntelui Etna. Cererea a ajuns la guvernul de la Roma abia după ce avioanele erau deja în aer.
Dintr-o dată, prim-ministrul Giorgia Meloni a trebuit să ia o decizie: dorea să permită aterizarea avioanelor? Chiar dacă subliniase în repetate rânduri că Parlamentul va decide cu privire la utilizarea bazelor italiene?
Meloni s-a consultat cu ministrul Apărării, Guido Crosetto. În cele din urmă, cei doi le-au refuzat americanilor permisiunea de a ateriza. Decizia se aplică doar acestui caz specific. Spațiul aerian italian rămâne, de asemenea, deschis aeronavelor militare americane. Cu toate acestea, Roma bănuia cum ar percepe Trump acest lucru. „Relațiile cu Statele Unite sunt solide”, a declarat, prudent, un purtător de cuvânt.
Războiul cu Iranul este nepopular, Trump este și mai nepopular
Populista de dreapta Meloni și socialistul Sánchez l-au tratat mult timp pe Donald Trump în moduri foarte diferite. Meloni, inițial lăudată de Trump ca o „tânără femeie frumoasă”, s-a prezentat ca o constructoare de punți. Sánchez a ales o cale diferită. I-a confruntat deschis pe cei pe care îi numește „tehno-oligarhii” lui Trump.
Acum, pozițiile lor par să conveargă. În Italia, la fel ca în Spania, șase din zece oameni se opun războiului cu Iranul. Trump este și mai nepopular. Meloni și Sánchez știu asta. Nu își pot permite să transforme bazele lor militare în centre pentru un război care a declanșat un șoc energetic global.
Prețurile la combustibili cresc de ceva vreme. Comisia Europeană recomandă ca oamenii să călătorească mai puțin. Institutele economice își revizuiesc în jos previziunile de creștere. Situația s-ar putea agrava și mai mult în vară. Alegătorii își vor aminti atunci foarte clar de partea cui a fost guvernul lor.
La Madrid, s-au făcut predicții cu săptămâni în urmă că și alți șefi de guvern se vor alinia poziției Spaniei. „Nu suntem singurii, doar primii”, a spus Sánchez oricui a ascultat. Nimeni nu se prezintă drept anti-Trump la fel de bine ca el. Dar schimbări prudente de poziție pot fi observate aproape peste tot în Europa.
Cancelarul Friedrich Merz îl contrazice deschis pe Trump. Prim-ministrul britanic Keir Starmer vrea să apropie țara sa de UE. În weekend, Franța a refuzat dreptul de survol al unui avion de transport israelian care transporta arme americane. Iar Polonia refuză să desfășoare un sistem de apărare aeriană Patriot în Orientul Mijlociu, în ciuda unei solicitări din partea Washingtonului, pentru că și Varșovia are nevoie de el.
Europenii sunt acum supuși la predică după predică. Ar putea răspunde cu ușurință: NATO este o alianță defensivă. Nu a fost creată pentru a sprijini membri individuali în războaie de agresiune care încalcă dreptul internațional. La Berlin, Varșovia și Paris, există o îngrijorare reală că Trump ar putea retrage sprijinul pentru Ucraina dacă Europa nu îl urmează în războiul cu Iranul. De fapt, potrivit unui raport din Financial Times, Trump a amenințat deja că va face acest lucru.
Dependența nu mai este la fel de mare ca acum câțiva ani. SUA furnizează acum doar date despre țintire și informații secrete. Deși Trump ar putea opri rachetele antiaeriene americane Patriot, contribuabilii europeni deja plătesc pentru acestea.
Totuși, certurile nu duc nicăieri cu Trump. În cel mai rău caz, s-ar putea să cedeze impulsurilor pe care le-a nutrit dintotdeauna.
O amenințare fără precedent pentru NATO
Europenii au depus eforturi considerabile pentru a preveni acest lucru. La ultimul summit NATO, toți membrii, cu excepția Spaniei, s-au angajat să își mărească semnificativ bugetele de apărare. Cuplul regal olandez l-a primit pe Trump la palatul regal. Șeful NATO, Mark Rutte, l-a numit „tăticul” (daddy).
Eforturile de atunci par acum aproape ridicole. Rutte intenționează să încerce din nou săptămâna viitoare, în timpul unei vizite la Washington, să-l îmbuneze pe Trump.
Starmer și președintele francez Emmanuel Macron, împreună cu zeci de alte țări, explorează modalități de redeschidere a Strâmtorii Ormuz – dar numai după încheierea războiului. Propunerea germană de a înființa un grup de contact merge în aceeași direcție. Dacă aceasta este concepută ca o concesie, până acum nu a avut niciun efect. Starmer este umilit de președintele SUA cu fiecare ocazie, iar Macron și Merz nu o duc mult mai bine.
Expertul militar Carlo Masala a afirmat că situația este mai periculoasă pentru NATO decât a fost de mult timp. „Dacă războiul din Irak a fost o experiență aproape mortală, războiul din Iran ar putea fi un atac de cord – fără nicio posibilitate de resuscitare”, a explicat el.
Formal, Congresul SUA ar trebui să aprobe o retragere din NATO. În realitate, însă, o postare a președintelui pe rețelele sociale ar fi probabil suficientă. Trump ar putea submina puterea de descurajare a NATO, angajamentul de apărare reciprocă în temeiul Articolului 5, cu o singură propoziție.
La sediul NATO din Bruxelles, oficialii au învățat să gestioneze izbucnirile de furie ale lui Trump din ultimii ani. Adesea, acestea nu au avut consecințe. Cel puțin până miercuri seara, reprezentanții SUA nu primiseră nicio instrucțiune de la Washington. Ei încă speră că și această furtună va trece.
Editor : Ș.R.