Pakistanul și China au lansat o propunere comună în cinci puncte pentru pace în Orientul Mijlociu, după ce ministrul de externe al Pakistanului s-a deplasat marți la Beijing pentru a solicita sprijinul Chinei în eforturile țării sale, aflate în impas, de a negocia încetarea războiului, scrie The Guardian. Întâlnirea de o zi dintre Ishaq Dar și omologul său chinez, Wang Yi, a avut loc în contextul în care Pakistanul continuă să insiste pentru rolul de mediator între Statele Unite și Iran, chiar dacă războiul nu dă semne că s-ar potoli.
Potrivit unei declarații a Ministerului de Externe al Chinei, vizita a avut scopul de a „consolida” cooperarea dintre China și Pakistan cu privire la conflictul în curs din Iran și de a „depune noi eforturi în direcția promovării păcii”.
Până în prezent, China a menținut o distanță meticuloasă față de conflictul în curs din Orientul Mijlociu și din Golf, deși are legături cu regimul de la Teheran și este cel mai mare cumpărător de petrol iranian.
Deși Beijingul a condamnat atacurile inițiale ale SUA și Israelului asupra Iranului, de atunci a adoptat o poziție în mare parte neutră și și-a concentrat eforturile pe solicitarea unui armistițiu, negociind în același timp direct cu Teheranul pentru trecerea în siguranță a propriilor petroliere prin strâmtoarea Ormuz.
Într-o declarație emisă după întâlnirea de marți, Pakistanul și China au solicitat în comun un armistițiu imediat și protejarea siguranței căilor navigabile, inclusiv a strâmtorii blocate, și au lansat o inițiativă de pace în cinci puncte.
Declarația comună a convenit că dialogul și diplomația sunt „singura opțiune viabilă pentru rezolvarea conflictelor”, dar se pare că s-au înregistrat puține progrese substanțiale în aducerea la masa negocierilor a participanților importanți pentru a pune capăt războiului.
Săptămâna aceasta, Trump a afirmat că negocierile cu Iranul decurg „extrem de bine”, în timp ce Teheranul susține că nu au loc deloc discuții directe.
În ultimele săptămâni, Pakistanul s-a plasat în centrul eforturilor de a obține un armistițiu pentru a pune capăt războiului cu Iranul și a insistat ca Islamabadul să fie locul unde să aibă loc negocierile de pace.
Folosindu-se de relațiile sale cu ambele părți, prim-ministrul pakistanez, Shehbaz Sharif, și șeful armatei, Syed Asim Munir, au comunicat cu președintele SUA, Donald Trump, și cu președintele iranian, Masoud Pezeshkian, precum și cu zeci de alți lideri mondiali, iar mesajele dintre cele două țări beligerante au trecut prin intermediari pakistanezi.
Duminică, Islamabad a găzduit discuții cu miniștrii de externe ai Arabiei Saudite, Turciei și Egiptului, într-un efort de a găsi o soluție regională pentru încetarea conflictului, însă absența SUA și a Iranului de la negocieri a fost percepută ca subminând greutatea diplomatică a acestora.
Analiștii au afirmat că asumarea cu fervoare de către Pakistan a rolului de intermediar între Iran și SUA a venit după ani în care Islamabadul a fost marginalizat de Washington sub președinții anteriori și ca urmare a eforturilor guvernului și ale lui Munir de a face ca țara să fie percepută ca o putere diplomatică regională de anvergură.
Rafiullah Kakar, un editorialist și analist politic pakistanez, a declarat:
„Islamabadul încearcă să-și consolideze poziția de putere medie influentă în cadrul lumii musulmane mai largi și să semnaleze importanța geopolitică continuă partenerilor externi, în special Washingtonului și statelor din Golf.”
Cu toate acestea, așa cum au subliniat analiștii și personalitățile politice, Pakistanul are, de asemenea, propriile mize semnificative în încheierea conflictului și a plătit deja un preț economic greu pentru blocada asupra combustibilului și gazului prin strâmtoarea Ormuz.
Pakistanul are o frontieră terestră de 900 de kilometri cu Iranul și există temeri că conflictul s-ar putea extinde în regiunea agitată a Baluchistanului, care se confruntă deja cu o insurgență violentă.
De asemenea, această regiune găzduiește cea mai mare populație de musulmani șiiți din lume, în afara Iranului, și există temeri că conflictul ar putea stârni tensiuni sectare dacă va continua să se prelungească. Zeci de persoane au fost deja ucise în protestele care au izbucnit când SUA și Israelul au început să bombardeze Teheranul.
Țara a semnat, de asemenea, un pact de apărare recent cu Arabia Saudită, care ar putea amenința să atragă Islamabadul, reticent, în război, dacă țările din Golf decid să treacă la o tactică ofensivă și să riposteze împotriva atacurilor cu rachete și drone ale Iranului.
Kakar a afirmat că interesul puternic al Pakistanului pentru dezamorsarea conflictului din Iran reflectă atât preocupări geopolitice, cât și interne, existând temeri că acesta ar putea submina și mai mult situația de securitate deja extrem de instabilă a țării.
„Pakistanul rămâne dependent economic de monarhiile din Golf, în special de Arabia Saudită, și încearcă să mențină relații stabile cu Statele Unite – totuși, are și o frontieră lungă și sensibilă cu Iranul”, a spus el.
„O instabilitate gravă în Iran ar avea implicații directe asupra securității Pakistanului. Escaladarea riscă să pună Islamabadul într-o poziție foarte dificilă.”
Editor : B.E.