Sunt multe lucruri de apărat în Cipru: un teritoriu european, avanpost în inima Mediteranei orientale, centru de spionaj și unul dintre noile fronturi energetice ale continentului. Drona care a amenințat o bază britanică de pe coastele țării, atac atribuit grupării Hezbollah, în ciuda numeroaselor îndoieli cu privire la autorul acestuia, a provocat o reacție fermă din partea țărilor europene. „Este ca și cum ne-ar lovi pe fiecare dintre noi”, au spus principalii lideri europeni, justificând astfel trimiterea de mijloace importante în regiune, deși zonele militare rămân sub suveranitate britanică, moștenire colonială păstrată după independența insulei, scrie publicația spaniolă La Vanguardia, într-o analiză.
Sosirea lui Emmanuel Macron și semnele de sprijin ale multor lideri occidentali față de autoritățile din Nicosia demonstrează că atenția nu se datorează doar pentru că e unul dintre micile state membre ale Uniunii – care, de altfel, deține din ianuarie președinția rotativă a UE –, ci și faptului că insula este centrul unei strategii care riscă acum să fie pusă sub semnul întrebării. Dronele perturbă și pacea socială: în ultimele zile au avut loc manifestații care cer revenirea la suveranitatea națională deplină, adică recuperarea bazelor britanice. Chiar și printre cei care evită revendicările naționaliste se percepe o anumită distanță față de Londra, care a acționat cu mai multă timiditate decât țările Uniunii Europene.
Operațiunea, însă, este deja în plină desfășurare. Una după alta, în direcția celei de-a treia insule ca mărime din Mediterană (după Sicilia și Sardinia), au plecat mai multe nave europene: fregata spaniolă Cristóbal Colón, nava franceză Languedoc, distrugătorul britanic HMS Dragon și alte mijloace navale din Grecia, Italia și Țările de Jos. La acestea se adaugă portavionul francez Charles de Gaulle, precum și întăriri aeriene: patru F-16 grecești, șase F-35 și elicoptere Wildcat, specializate în tehnologie anti-drone.
„Scutul militar” va continua să se extindă, iar Turcia a luat și ea măsuri, trimițând patru avioane F-16 care se adaugă celor peste 40.000 de soldați prezenți în partea de nord a insulei, ocupată de trupele de la Ankara din 1974.
Președintele Nikos Christodoulides, după ce a mulțumit pentru sprijinul acordat de țările europene, a transmis semnale de calm: „Nu vom participa la operațiuni militare”.
Dar pentru o țară care și-a încredințat o mare parte din apărarea sa unei alianțe strânse cu Israelul, este dificil să mențină o neutralitate autentică.
Drona, atribuită milițiilor Hezbollah, a lovit baza britanică din Akrotiri, un fel de platformă naturală pe mare pentru avioanele britanice, decisivă în operațiunile împotriva grupării Stat Islamic din Siria și Irak.
Dar toate privirile, inclusiv cele ale milițiilor șiite, sunt îndreptate cu o sută de kilometri mai la est, spre Dhekelia, cealaltă bază britanică, ale cărei operațiuni au fost întotdeauna învăluite în mister.
Ceva lumină asupra a ceea ce se întâmplă acolo au aruncat-o scurgerile de informații difuzate începând cu 2013 de Edward Snowden, care au arătat cum antenele uriașe situate în zona militară și în munții Troodos funcționau ca o mare centrală de spionaj pentru întreaga regiune, cu interceptări telefonice, satelitare și trafic de internet prin cabluri submarine.
Informații valoroase la care, potrivit dezvăluirilor informaticianului american exilat astăzi în Rusia, lucrau și serviciile americane. Acum câteva zile, poliția cipriotă a arestat un cetățean azer și pe soția sa estoniană, acuzați de spionaj, probabil în numele Iranului.
Cealaltă miză importantă care se joacă aici este cea a resurselor naturale. În ultimii 15 ani, au fost descoperite importante zăcăminte de gaze naturale offshore în apele dintre Cipru, Israel și Egipt. Pe insulă, cele mai importante sunt trei: Afrodita, Calypso și Cronos. În spatele numelor din mitologia greacă se ascunde o comoară: numai câmpul Cronos ar conține, potrivit unor studii, între 70 și 85 de miliarde de metri cubi de gaze. Explorările au fost încredințate unor companii franceze, precum grupul Total, italiene, precum Eni, și israeliene. Este o chestiune care a alimentat tensiunile cu Turcia, hotărâtă să revendice, pe lângă suveranitatea asupra apelor din nordul insulei, un rol central în întreaga Mediterană (este suficient să ne gândim la Libia).
Celălalt rol pe care Cipru trebuie să îl joace este acela de control al rutelor maritime din estul Mediteranei, grav afectate de instabilitatea din regiune după atacul Statelor Unite și Israelului din 28 februarie. Spioni, baze militare și comerț: prea multe lucruri pentru o insulă atât de mică, conchide analiza La Vanguardia.
Editor : Ș.R.