Ceva neobișnuit se întâmplă cu bărbații din familia Sarkozy la vârsta de 28 de ani. La această vârstă, Nicolas Sarkozy a devenit primar al bogatei suburbii pariziene Neuilly-sur-Seine. Politicianul de dreapta a ocupat o serie de funcții importante în cabinet înainte de a fi ales președinte al Franței în 2007, scrie The Times într-un articol dedicat fiului fostului ocupant al fotoliului de la Palatul Elysee, Louis, care are ambiția și determinarea necesare pentru a deveni primarul orașului francez Menton — și nu se teme de o „înfrângere glorioasă”.
Louis Sarkozy încearcă să–și imite tatăl, cel puțin până la un anumit punct. La 28 de ani, el candidează la alegerile primariale din această lună din Menton, o stațiune de pe Riviera Franceză, încadrată de Marea Mediterană pe o parte și de Alpi pe cealaltă. El a fost citat de o revistă franceză săptămâna aceasta spunând că, dacă va câștiga, va continua până va deveni președinte.
Nu este prima dată când Louis stârnește controverse. În calitate de comentator politic, el a cerut legalizarea tuturor drogurilor și abolirea semafoarelor. De asemenea, el a iritat feministele prin susținerea masculinizării, pe care a descris-o odată ca fiind „una dintre cele mai importante valori ale societăților noastre”.
Întrebat în Menton dacă a ales în mod conștient să-și lanseze cariera politică la aceeași vârstă ca tatăl său, el a răspuns: „Nu, nu a fost intenționat. Dar vă spun că îmi oferă un combustibil psihologic foarte util”.
„Când zilele încep la 7 dimineața și se termină la miezul nopții… este foarte util să mă gândesc că pot călca pe urmele acelui om care, chiar dacă nu sunt cel mai obiectiv observator, pot spune cu siguranță că este una dintre cele mai mari figuri politice franceze ale secolelor XX și XXI.”
Nu toată lumea ar fi de acord cu aprecierea lui despre tatăl său, care a pierdut funcția după un singur mandat și de atunci a fost condamnat pentru corupție în trei cazuri separate – ultimul dintre acestea, privind fonduri ilegale de campanie din Libia, l-a dus în închisoare. A fost eliberat după trei săptămâni dintr-o pedeapsă de cinci ani, iar luna aceasta este așteptat un proces de apel.
Cu toate acestea, fostul președinte, în vârstă de 71 de ani, rămâne o figură influentă, cu mulți admiratori în tabăra de dreapta, dintre care cel mai important pare să fie fiul său. Louis Sarkozy a declarat că nu dorește să fie comparat cu tatăl său, de exemplu, „pentru că îmi pasă de sănătatea mea mintală. Și a te compara cu un om ca el, la fel ca a te compara cu Napoleon sau cu Churchill, este o rețetă sigură pentru dezastru mintal și nesiguranță. Prefer să-l folosesc ca exemplu de urmat”.
El a vorbit după o întâlnire cu locuitorii și proprietarii de bărci într-o cafenea de lângă portul Garavan, situat la marginea orașului Menton, la mai puțin de un kilometru de granița cu Italia.
Evenimentul a ilustrat dificultățile cu care se poate confrunta un tânăr politician ambițios. Cafeneaua era prea mică pentru cele câteva zeci de persoane care veniseră, iar întâlnirea a trebuit să se desfășoare pe terasa din exterior, deși se lăsase noaptea și soarele cald al sudului cedase locul unei seri răcoroase.
Un bărbat din spate continua să bea bere și să intervină cu întrebări despre o dispută pe care o avusese cu consiliul local în urmă cu două decenii. Caroline, o comerciantă de artă în vârstă de 37 de ani, a participat împreună cu Roy, câinele ei Jack Russell, care avea o aversiune ciudată față de aplauze și mârâia amenințător de fiecare dată când cineva aplauda.
Candidatul a trebuit să ridice vocea pentru a fi auzit în timp ce își expunea ambiția de a promova Menton către turismul de lux care se regăsește în multe alte stațiuni de pe Riviera.
Viziunea sa, a explicat el, era aceea a unui „bancher din New York” așezat pe balconul unui hotel de cinci stele, cu vedere la un restaurant cu trei stele Michelin și la plaje private lângă mare. Ascultătorii săi au murmurat în semn de aprobare, deși întrebările lor s-au îndreptat către chestiuni mai banale, precum pistele pentru biciclete, straturile de flori municipale și gropile din asfalt.
Louis Sarkozy a abordat și scandalul care constituie fundalul campaniei sale din Menton. Mathieu Messina, fostul viceprimar, a fost judecat marți la Marsilia în legătură cu presupusa deturnare a 900.000 de euro din fonduri publice, pe care procurorii susțin că le-a folosit pentru a-și plăti vacanțe, mașini, șampanie, caviar și alte produse și servicii de lux. Yves Juhel, primarul în exercițiu, este și el acuzat de complicitate. Messina a recunoscut parțial deturnarea de fonduri, dar a declarat că „dacă voi cădea, nu voi cădea singur”. Juhel neagă acuzațiile.
În discursul său ținut în port, Louis Sarkozy a promis să pună capăt „favoritismului” care, potrivit lui, exista de mult timp în Menton. El susține că tatăl său a fost victima unor judecători răzbunători și a unor acuzații fabricate, dar nu pare să aibă nicio reținere în privința procesului judiciar care i-a adus pe Messina și Juhel în fața instanței. El a denunțat practicile „odioase” și „josnice” care, potrivit lui, vor înceta dacă va deveni primar.
Printre spectatori se aflau Natali Husic Sarkozy, 34 de ani, soția sa americană, cu care a avut un fiu anul trecut, și Cécilia Attias, 68 de ani, mama sa, care l-a părăsit pe Nicolas Sarkozy la scurt timp după victoria sa în alegerile prezidențiale pentru a se muta cu noul său soț în Statele Unite. Louis Sarkozy a petrecut 15 ani de cealaltă parte a Atlanticului și vorbește fluent engleza, oscilând între un stil literar elevat și expresii ale generației Z. Cel puțin din punct de vedere lingvistic, el este cu un pas înaintea tatălui său, care nu a reușit să stăpânească limba lui Shakespeare în timpul mandatului său și a fost uneori acuzat de dificultăți gramaticale și în limba lui Molière.
Dar prezența soției și a mamei sale este văzută la nivel local ca un semn că familia se mobilizează în jurul unui descendent care se confruntă cu o luptă dificilă.
Louis Sarkozy are sprijinul taberei centriste asediate a președintelui Macron și al partidului de opoziție de dreapta, Republica, condus odinioară de tatăl său.
În Menton, ca și în mare parte din Franța, aceste partide sunt cu mult în urma partidului populist de dreapta, Adunarea Națională (RN). Un sondaj realizat pentru canalul de știri BFM a arătat că Alexandra Masson, 54 de ani, candidata RN, era pe cale să obțină o victorie confortabilă, voturile de centru-dreapta fiind împărțite între Louis Sarkozy și alți doi candidați.
El a spus că, dacă va pierde luna aceasta, va încerca să devină din nou primar peste șase ani. „Iubesc acest loc. Locuiesc în acest loc. Iubesc această țară. Voi candida aici până când voi câștiga. Nu contează dacă îmi va lua două săptămâni, doi ani sau 20 de ani. Nu am nimic de pierdut în cazul unei înfrângeri. Consider că înfrângerea este glorificatoare.
„Sunt francez și, la urma urmei, noi ne-am construit ca urmare a Waterloo. Iar Waterloo este o înfrângere glorioasă.”
El știe câteva lucruri despre Napoleon Bonaparte, având în vedere că a scris o carte foarte apreciată despre gusturile literare ale împăratului. Este, de asemenea, un cititor pasionat de poezie – recitând poemul lui Charles Mackay din 1884, No Enemies, la sfârșitul conversației sale cu The Times. Louis Sarkozy a spus că l-a citit „de 1.000 de ori” și l-a găsit „nebunesc”.
În Franța, lucrează ca comentator pentru LCI, canal TV de știri. Ideile sale au atras atenția, deși nu neapărat voturi.
Fabien, un localnic în vârstă de 42 de ani, a declarat: „Cred că spune aceste lucruri pentru a apărea în ziare, dar ele nu îi îmbunătățesc credibilitatea în fața locuitorilor din Menton. Dacă ai elimina semafoarele de aici, ai avea 200 de accidente în trei zile”. El a spus că va vota pentru candidatul la primărie RN, care era „mai cu picioarele pe pământ”.
O altă critică adesea adresată lui Louis Sarkozy este că folosește Mentonul ca trambulină către președinție. El a negat acest lucru și a declarat pentru The Times că comentariul său anterior pentru o revistă franceză a fost scos din context. El a spus că alegătorii ar putea pur și simplu să presupună că următorul pas pentru el ar fi Élysée în cazul unei victorii în alegerile pentru primărie. El a insistat că, în practică, nu are de gând să părăsească Coasta de Azur în viitorul apropiat, indiferent dacă va câștiga sau va pierde.
Sugerând că el și familia sa ar putea fi ținta teroriștilor sau a altor forme de violență, el a spus că s-au mutat la Menton pentru că „voiam un loc relativ sigur”. De asemenea, are avantajul de a fi aproape de aeroportul din Nisa. „Părinții soției mele sunt în Kinshasa. Tatăl meu este în Paris. Mama mea locuiește în New York. Așa că am vrut să avem posibilitatea de a călători”.
Cu toate acestea, el a spus că, mai presus de toate, s-au mutat acolo pentru că le plăcea zona. „Iubim Monaco. Iubim Italia. Sunt motociclist. Îmi place soarele. Aici sunt 300 de zile de soare pe an. Este paradisul pe pământ. Mi se pare întotdeauna un pic ciudat să fie nevoie să justific mutarea în paradis”.
Editor : B.E.