Premierul britanic Keir Starmer pare dispus să ignore criticile lansate de Donald Trump la adresa sa în contextul tensiunilor legate de Iran, mizând pe faptul că poziția sa prudentă reflectă mai degrabă opinia publică din Marea Britanie. În timp ce liderul de la Washington a sugerat că Londra a întârziat să sprijine operațiunile americane, guvernul britanic consideră că deciziile sale sunt dictate de interesele naționale și de dorința de a evita o implicare directă într-un nou conflict în Orientul Mijlociu, scrie The Guardian.
De ce nu îl deranjează pe Starmer criticile lui Trump
Poziția prudentă a premierului britanic privind sprijinul acordat Statelor Unite în confruntarea cu regimul de la Teheran reflectă, în mare măsură, și opinia electoratului. A fost, probabil, unul dintre cele mai tensionate momente ale sesiunii de întrebări adresate premierului în Parlament. Răspunzând unui nou atac al conservatorilor privind poziția sa față de Iran și impactul acesteia asupra relațiilor cu Statele Unite, Keir Starmer a declarat: „Avioane americane operează de la baze britanice – aceasta este relația specială în acțiune”.
„Schimbul zilnic de informații pentru a ne menține oamenii în siguranță – aceasta este relația specială în acțiune. A ne agăța de ultimele cuvinte ale președintelui Trump nu reprezintă relația specială în acțiune”, a spus el.
În ultimele zile, analizarea constantă a declarațiilor adesea schimbătoare ale lui Trump a devenit un adevărat interes național în Marea Britanie.
Luni, președintele american a declarat pentru Daily Telegraph că Starmer „a întârziat mult prea mult” să permită folosirea bazelor aeriene britanice de către forțele SUA.
Marți, într-un interviu pentru The Sun, Trump a spus că premierul britanic „nu a fost de ajutor”. Mai târziu, în aceeași zi, el a adăugat ironic în fața jurnaliștilor: „Nu mai suntem în epoca lui Churchill. Pot să spun că Regatul Unit a fost foarte, foarte necooperant în privința acelei insule stupide pe care o au”.
În alte perioade, astfel de critici din partea unui președinte american ar fi provocat o serioasă introspecție la Downing Street și în cadrul Ministerului britanic de Externe, unde ideea așa-numitei „relații speciale” cu Washingtonul este încă importantă.
De această dată însă, așa cum s-a văzut și în Parlament, Starmer pare relativ calm în fața comentariilor lui Trump și convins de strategia sa, din trei motive principale.
Primul este o regulă diplomatică modernă: dacă nu îți place opinia lui Trump despre un anumit subiect, nu trebuie decât să aștepți puțin, pentru că este posibil ca aceasta să se schimbe.
În același spirit, Starmer a primit cu politețe – dar și cu o anumită nedumerire – declarațiile anterioare de apreciere făcute de Trump la adresa sa, care au vizat atât judecata sa politică, cât și „frumosul” său accent.
Niciun președinte american din istorie nu a făcut atât de multe declarații publice, uneori contradictorii, iar liderii altor state au învățat în timp să ignore multe dintre ele, așteptând să vadă dacă sunt urmate de acțiuni concrete.
Declarațiile lui Trump, privite cu prudență la Londra
Al doilea motiv este că Downing Street știe foarte bine că, deși lidera conservatorilor Kemi Badenoch și colegii ei critică guvernul pentru că nu s-a alăturat imediat operațiunii militare americano-israeliene împotriva Iranului, opinia publică britanică este mai degrabă de partea lui Starmer.
Un sondaj YouGov publicat luni arată o opoziție destul de puternică față de operațiunea militară americană din Iran și o reticență chiar și față de utilizarea bazelor britanice pentru atacuri asupra țării.
În cele din urmă, la Downing Street există și o anumită frustrare față de faptul că deciziile lui Starmer privind Iranul sunt interpretate aproape exclusiv prin prisma modului în care gestionează relația cu Trump.
„Este clar că premierul acționează în interesul Marii Britanii și pentru protejarea cetățenilor britanici”, a declarat o sursă guvernamentală, adăugând: „Acesta este motivul pentru care a luat deciziile respective.”
Această explicație simplifică însă puțin lucrurile. În trecut, Downing Street a primit cu satisfacție și laudele lui Trump la adresa lui Starmer, văzut de unii oficiali drept un diplomat capabil să joace rolul de „punte” între Statele Unite și Europa.
Starmer a încercat și el să mențină o relație bună cu liderul american, mergând la prima sa vizită la Casa Albă cu o scrisoare din partea regelui Charles, în care era propusă o a doua vizită de stat – un gest fără precedent.
Chiar dacă Trump este considerat un lider foarte pragmatic, strategia britanică urmărește obținerea unor beneficii concrete, inclusiv evitarea unor tarife comerciale impuse de administrația americană.
Există totuși și limite. Downing Street l-a criticat pe Trump pentru declarațiile repetate și inexacte despre primarul Londrei, Sadiq Khan, pe care președintele american îl acuza că ar fi permis migrația necontrolată.
În ianuarie, Starmer l-a mustrat public pe Trump și pentru afirmația potrivit căreia soldații britanici din Afganistan ar fi evitat linia frontului. Premierul a calificat comentariul drept „insultător și, sincer, revoltător” și a sugerat că Trump ar trebui să își ceară scuze.
Strategia diplomatică a Londrei este coerentă, chiar dacă uneori incomodă și, după standardele altor epoci, neobișnuită. Însă acesta este contextul în care operează și ceilalți aliați ai Statelor Unite – iar până acum niciunul nu a găsit o modalitate de a rămâne permanent pe placul lui Trump.
Editor : Ș.A.