Europa a pornit cu entuziasm pe drumul localizării lanțului de aprovizionare pentru vehiculele electrice, dar începutul anului 2026 aduce o concluzie amară: este aproape imposibil să concurezi cu China pe plan economic. O serie de proiecte majore anulate și falimente răsunătoare arată că visul unei industrii europene de baterii complet independente este sub asediu.
Deși adopția mașinilor electrice pe continent este în continuă creștere, motorul acestei evoluții rămâne, paradoxal, tehnologia chineză. Producătorii europeni se află într-o dilemă strategică: vor suveranitate tehnologică, dar au nevoie de cele mai ieftine baterii pentru a menține prețurile mașinilor la un nivel accesibil.
Cimitirul proiectelor ambițioase
Ultimii doi ani au fost marcați de un „efect de domino” al anulărilor în sectorul producției de celule:
- Northvolt: Campionul suedez care trebuia să pună Europa pe harta mondială a bateriilor a depus cererea de faliment în 2024, după pierderi masive și dificultăți tehnice de producție.
- Porsche: Constructorul din Stuttgart a redus activitatea diviziei sale de baterii, Cellforce, declarând că producția la scară largă nu mai este „viabilă din punct de vedere economic”.
- ACC (Automotive Cells Company): Susținută de Stellantis, compania a înghețat luna trecută două proiecte gigantice de fabrici în Germania și Italia, invocând neîndeplinirea condițiilor economice necesare.
„Ieftin” înseamnă China
Într-o declarație comună rară, emisă la începutul acestei luni, CEO-ul Volkswagen, Oliver Blume, și cel al Stellantis, Antonio Filosa, au sintetizat perfect realitatea dură:
„Investim masiv pentru a construi un sector european integrat, dar consumatorii așteaptă vehicule electrice accesibile. Cu cât prețurile trebuie să fie mai mici, cu atât este mai mare nevoia de a importa cele mai ieftine baterii – cele chinezești.”
China domină autoritar segmentul bateriilor LFP (litiu-fier-fosfat), cea mai ieftină chimie disponibilă pe piață. Datorită subvențiilor masive de stat și a controlului asupra rafinării mineralelor, companiile chineze pot produce baterii la costuri pe care europenii nu le pot egala în prezent.
Dependența mascată: Uzine europene cu unelte asiatice
Există și puncte luminoase, precum divizia PowerCo a Grupului Volkswagen, care a crescut producția la fabrica din Salzgitter (capacitate de 20 GWh, suficient pentru 250.000 de mașini anual). Însă, chiar și aici, adevărul este nuanțat: majoritatea utilajelor de producție sunt importate tot din Asia, în principal din China.
Lupta pentru supraviețuire: Battery Booster
Factorii de decizie de la Bruxelles nu stau cu mâinile în sân. Anul trecut, UE a lansat programul „Battery Booster”, alocând 1,8 miliarde de euro în împrumuturi fără dobândă pentru companiile care produc celule local. De asemenea, Europa începe să impună cerințe de aprovizionare locală pentru mineralele critice, într-o tentativă de a replica modelul american.
Totuși, exemplul SUA este unul de avertizare. Deși s-au anunțat zeci de proiecte după adoptarea legilor protecționiste, multe au fost ulterior anulate sau reduse, lăsând producătorii cu pierderi de miliarde.
Concluzie
Piața europeană de vehicule electrice continuă să explodeze, dar viitorul ei depinde de un echilibru fin. Dacă Europa reușește să-și salveze ecosistemul de producție de baterii prin politici coerente, ar putea deveni un model global de independență față de China. Dacă nu, „inima” mașinilor electrice europene va continua să bată în ritm chinezesc.