Atunci când Homo sapiens a păşit în afara Africii, specia noastră s-a întâlnit cu populaţii de Neanderthalieni care ocupau deja porţiuni vaste din Europa, Asia şi Orientul Mijlociu. După cum arată prezenţa ADN-ului neanderthalian la majoritatea oamenilor din prezent, au avut loc încrucişări preistorice, însă circumstanţele au rămas până acum neclare, informează Reuters.
Un nou studiu care s-a concentrat pe cromozomul X, unul dintre cei doi cromozomi sexuali, la oamenii din zilele noastre şi, aşa cum au relevat genomurile antice, la Neanderthalieni, oferă informaţii despre cine a participat la acele împerecheri preistorice. Analiza genetică susţine concluzia că acest fenomen a fost determinat în principal de raporturile sexuale dintre bărbaţii Neanderthalieni şi femeile Homo sapiens.
Cercetătorii spun că nu sunt cunoscute motivele pentru care astfel de lucruri au avut loc, acestea producându-se fie printr-o preferinţă de împerechere paşnică, fie cu forţa sau în baza altor scenarii, notează Reuters, citată de Agerpres.
„Preferinţele uneia sau ale ambelor părţi ar putea produce aceste tipuri de modele, cu sau fără consimţământul celeilalte”, a declarat geneticianul Alexander Platt de la Facultatea de Medicină Perelman din cadrul Universităţii Pennsylvania, coautor principal al studiului publicat joi în revista Science.
Cromozomii sunt structuri filiforme care transportă informaţii genetice de la o celulă la alta. La oameni, femeile prezintă doi cromozomi X – câte unul moştenit de la fiecare părinte. Bărbaţii prezintă un cromozom X moştenit de la mamă şi un cromozom Y moştenit de la tată. Pentru ceilalţi cromozomi, fiecare persoană are două copii – câte una de la fiecare părinte, distribuite în mod egal între sexe.
Majoritatea oamenilor, cu excepţia anumitor populaţii din Africa Subsahariană, prezintă cantităţi mici – adeseori între 1% şi 4% – de ADN neanderthalian în mare parte a genomului lor, dar au puţin sau deloc ADN pe cromozomii lor X. Africanii sunt o excepţie, deoarece strămoşii lor, rămânând pe continent, nu s-au amestecat niciodată cu Neanderthalienii.
Genomuri ale trei Neanderthalieni au arătat un exces de ADN de Homo sapiens pe cromozomii X, un tipar opus faţă de cel al oamenilor din prezent şi care sugerează o împerechere între un Neanderthalian de sex masculin şi un Homo sapiens de sex feminin.
Cercetătorii au examinat, de asemenea, date genetice de la africani din prezent care nu-i au ca strămoşi pe Neanderthalieni, pentru a urmări mai bine fluxul genetic dintre Homo sapiens şi Neanderthalieni, care s-au încrucişat începând cu 250.000 de ani în urmă. O migraţie mai recentă a lui Homo sapiens a dus la încrucişări suplimentare, care au atins o perioadă de vârf în urmă cu aproximativ 47.000 de ani.
Oamenii de ştiinţă au presupus mult timp că absenţa contribuţiei Neanderthalienilor la cromozomii X moderni se datora faptului că unele gene neanderthaliene erau biologic incompatibile cu cele ale lui Homo sapiens, cauzând probleme grave de sănătate pentru nou-născuţi şi fiind eliminate de-a lungul istoriei deoarece acei urmaşi nu puteau să se reproducă – principiul darwinian al „supravieţuirii celui mai bine adaptat”.
Însă abundenţa ADN-ului de Homo sapiens în cromozomii X de Neanderthal a contrazis această noţiune. În schimb, datele genetice, au spus cercetătorii, sunt cel mai bine explicate prin împerecherea dintre bărbaţii Neanderthalieni şi femeile Homo sapiens, modelarea matematică confirmând că această preferinţă de împerechere ar putea reproduce tiparele genetice observate.
Asemănări dincolo de cele anatomice
Homo sapiens şi Neanderthalienii au avut un strămoş comun până în urmă cu aproximativ 600.000 de ani. Linia genealogică s-a divizat apoi, Neanderthalienii evoluând în Europa şi Homo sapiens în Africa.
Neanderthalienii, care au dispărut cu aproximativ 40.000 de ani în urmă, şi Homo sapiens prezentau asemănări care treceau dincolo de cele anatomice. Neanderthalienii, cu o constituţie mai robustă şi sprâncene mai mari, erau inteligenţi, creau artă şi foloseau metode complexe de vânătoare în grup, obiecte simbolice şi, poate, chiar un limbaj vorbit.
Natura interacţiunii lor este dificil de stabilit doar pe baza dovezilor arheologice şi genetice, inclusiv dacă, de exemplu, au existat ostilităţi, cum ar fi raiduri efectuate de bărbaţi Neanderthalieni pentru a răpi femei Homo sapiens.
„Nu avem cum să ştim dacă acele încrucişări se bazau pe un scenariu de conflict”, a declarat Sarah Tishkoff, geneticiană la Universitatea Pennsylvania şi autoare principală a studiului, menţionând că interacţiunile ar fi putut fi paşnice.
„Însă nici nu ştim de ce s-a întâmplat acest tipar al împerecherii femelelor umane mai moderne (Homo sapiens) cu Neanderthalienii – fie că a fost din proprie voinţă, fie că au fost forţate. Asta face ca procesul de cercetare să fie atât de fascinant şi, sperăm, într-o zi, poate că vor exista date arheologice şi fosile care vor oferi mai multă lumină asupra interacţiunilor dintre Neanderthalieni şi oamenii moderni”, a adăugat ea.
La un moment dat, după ce s-a răspândit în Eurasia, specia noastră i-a depăşit cu mult, din punct de vedere numeric, pe Neanderthalieni.
„Dacă ţinem cont că în acea zonă ar fi putut exista de 10 până la 20 de ori mai mulţi Homo sapiens decât Neanderthalieni, observaţia că noi aveam până la 5% strămoşi Neanderthalieni în urmă cu 30.000 până la 40.000 de ani sugerează că este perfect rezonabil să presupunem că a existat pur şi simplu atât de multă încrucişare încât specia noastră a inundat fondul genetic – şi că Neanderthalienii nu au dispărut deloc, ci doar au devenit o parte din noi”, a declarat Alexander Platt.
„E amuzant să te gândeşti că în prezent există aproximativ 6 miliarde de oameni care merg printre noi având aproximativ 2% din genomurile lor provenind de la Neanderthalieni. În contextul în care acest lucru este echivalentul a 120 de milioane de genomuri de neanderthalieni, aş spune că Neanderthalienii se descurcă mai bine ca niciodată”, a adăugat acelaşi cercetător.
Editor : Liviu Cojan