Inteligența artificială poate să ajute omenirea sau poate să îi facă foarte mult rău. Percepția asupra acestui fenomen tehnologic este diferită în funcție de generații. Cei numiți Boomers au trăit apariția calculatoarelor personale. Cei din generația X au fost martorii dezvoltării internetului, milenialii s-au născut în era rețelelor sociale și a telefoanelor inteligente. Acum, când lumea se bazează pe inteligența artificială, avem Generația Z, care are experiențe online dirijate de algoritmi. La emisiunea „Pașaport Diplomatic” de la Digi24, am discutat cu Nicu Ștefănuță, vicepreședinte al Parlamentului European, despre soluțiile pe care le are Europa să reducă diferențele dintre generații, într-o perioadă atât de complexă precum cea pe care o trăim.
Cristina Cileacu: Nicu Ștefănuță, vicepreședintele Parlamentului European, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Nicu Ștefănuță: Bine v-am găsit, bine că există Pașaport diplomatic.
Demnitatea nu are vârstă
Cristina Cileacu: Există și de data asta vorbim despre tineri. La noi în țară, în România, avem o expresie „tineretul din ziua de azi” și e folosită, de regulă, cu sens peiorativ, în sensul în care pare cumva că tinerii nu au nici valori, nici respect și nici nu sunt interesați de chestiuni mai profunde. Ca să se apere, tinerii spun la rândul lor „mamaie, tataie, nu mai e ca pe vremea ta”.
Nicu Ștefănuță: Boomerule!
Cristina Cileacu: Boomerule, da, asta este expresia, cuvântul folosit. Articolul doi din Tratatul Uniunii Europene face o referire foarte clară la respectul pentru demnitate. Cum transpunem asta în ceea ce înseamnă comportamentul pe care îl avem, pentru că din punct de vedere politic este cam complicat.
Nicu Ștefănuță: Da, dreptul la demnitate umană cuprinde protecția în fața distrugerii a ceea ce înseamnă drepturile tale, a personalității tale. Deci e mai degrabă un articol, poate defensiv să spun așa, dar știu unde bați. Eu lupt pentru poduri intergeneraționale. Am fost ales cu sprijinul multor tineri, dar consider că acum nu este de separat în România. Suntem deja separați în bule. Acest telefon pe care îl am în buzunar și așa ne separă suficient prin algoritmi, așa că nu accept nici tinerii din ziua de azi sunt nu știu cum, dar nici bătrânii, boomerii sunt altfel. Eu cred că ce trebuie să facem este să trecem un pic de de aceste diferențe și politica în acest moment ne cam polarizează. Suntem ca pilitura de fier, așa, pe masă, vin doi magneți mari, unii o dau cu, nu știu: „copilul tău va fi obligat să facă schimbare de sex”, ceilalți o dau cu „hai să trecem înapoi la geto-daci”, și așa se divizează societatea cu niște teme care de fapt nu sunt fundamentale în ziua de azi în societate.
Societatea sub presiunea algoritmilor
Cristina Cileacu: Avem o societate, în epoca în care trăim noi, care se bazează foarte mult pe inteligența artificială și, trebuie să recunoaștem, este un instrument bun. În egală măsură, este și un instrument care deteriorează creierul, dacă nu e folosit cum trebuie. Ce politici se pot face și atenție, cu mențiunea – care să fie aplicate rapid, pentru că suntem deja într-o pantă foarte, foarte alunecoasă în privința degenerării creierului, astfel încât să putem învăța tinerii și nu doar tinerii, pe toată lumea, așa cum spuneți, că e un instrument, nu e un mod de viață.
Nicu Ștefănuță: Mie nu mi se pare un instrument.
Cristina Cileacu: Nu e un instrument?
Nicu Ștefănuță: Mi se pare că este… foarte curând vom deveni noi un instrument și trebuie reglementat la sânge. Eu asta cred, pentru că uite: companii din România deja vorbesc în structura salariatului nostru avem 70% persoane și 30% agenți AI. Se vorbește așa deja la resurse umane, la companiile de IT din Iași, din Cluj. Și atunci ne punem problema este un instrument în folosul omului, într-adevăr? Bineînțeles, are niște practicalități minunate.
Cristina Cileacu: Pai la asta mă refer, pentru că e un instrument.
Nicu Ștefănuță: Pentru politică mie mi se pare extrem de periculos și prost, rudimentar. Dacă caut acum pe AI pare că am patru copii, nu doi. Am jucat fotbal la viața mea, n-am jucat, profesionist, cel puțin, deci mie mi se pare că este la un stadiu extrem de prost pentru societate divizează, divizează maxim în acest moment și nici nu creează joburi în acest moment. Adică 12 oameni care se ocupă de data center se să îl mențină în viață nu este o structură de angajați.
Europa: aceeași lege online și offline
Cristina Cileacu: AI-ul este o structură pentru automatizări, trebuie pentru chestiuni care pot fi reglate acolo unde, să spunem, e populație îmbătrânită, acolo unde, de pildă, trebuie o muncă de mare precizie și ai nevoie de roboți. Da, nu creează slujbe, dimpotrivă, reduce slujbe. În egală măsură însă, noi trebuie să reglementăm partea aceasta care ne divizează. Asta cum se poate face? Pentru că și aici ajungem la momentul în care spunem interzicem ceva. E bine să interzicem?
Nicu Ștefănuță: Câte lucruri nu interzicem, nu, din istoria umanității? Dacă nu interziceam multe lucruri, nu ajungeam la stadiul de civilizație. Eu cred că, așa cum a zis și Maia Sandu, drepturile de exprimare ne spun, pentru că m-ai întrebat de societate, dreptul la liberă exprimare se aplică oamenilor, nu roboților, nu boților.
Cristina Cileacu: Da.
Nicu Ștefănuță: Trebuie să găsim ceea ce se aplică în viața reală trebuie să se aplice și în viața digitală. Asta e regula Uniunii Europene. Ce este ilegal pe stradă, în offline trebue să fie ilegal și în online. Deci eu sunt pentru reglementarea foarte strictă, pentru că, vedeți, da, sunt oportunități mari în medicină, în multe domenii, dar sunt și probleme. Uite, am discutat cu asistenți medicali și cu un doctor din Cluj, care sunt cumva relaxați. Ioi, dom’le, nu avea AI-ul finețea omului. Eu cred că în curând va avea acea finețe să poată face task-uri repetitive, de exemplu ale unui asistent medical. Luarea temperaturii, tensiunii și o analiză inițială nu este greu de făcut de un AI. Și atunci trebuie să ne punem problema ok și cu oamenii, totuși, ce facem? Înțeleg că se îmbogățesc 7 miliardari pe planetă, dar oamenii?
Datele personale, noul aur digital
Cristina Cileacu: Și în cazul acesta ce va face mai departe Parlamentul European și Comisia Europeană? Pentru că, într-adevăr, sunt anumite chestiuni care trebuie reglementate în egală măsură instrumentul, eu insist să-i spun așa, există, e folosit de toată lumea de la noi, că avem telefonul în mână, până la industrie….
Nicu Ștefănuță: Da, eu de exemplu nu prea folosesc AI, recunosc. Nu prea folosesc AI, pentru că mi se pare că dăm și datele cu larghețe, adică atunci când întrebăm AI dom’le, cum merge Capricornului astăzi, când mă doare măseaua, îi dăm informația că ne doare măseaua și că suntem Capricorni. Și atunci mi se pare că marfa noastră sunt datele noastre și dăm cu larghețe aceste date. Eu sunt mai poate mai rudimentar. Da, îmi place să caut informația și să știu care e sursa originală și recunoscută.
AI și confuzia globală
Cristina Cileacu: Dar credeți că tinerii care s-au născut aproape cu telefonul în mână și cu internetul la dispoziție au aceeași atitudine pe care o aveți dumneavoastră când e vorba de AI?
Nicu Ștefănuță: Nu sunt nici chiar așa de naivi, cum crede lumea. Sunt mai crescuți cu spiritul critic decât am fost poate noi, trebuie să spun asta. Adică în școlile noastre și cu ajutorul accesului la internet, tinerii au devenit mai critici, sunt și mai vocali astăzi. Îți răspund, nu mai sunt „cuminți în băncile noastre”, cum zicea Elena Ceaușescu, nu mai stau jos cu mâinile la spate. Nu devenit mai critici, mai căutători. Acuma am văzut și discursuri în AI ale lui Ceaușescu, de exemplu, care îl fac să pară un progresist vizionar, care nu au existat niciodată, Deci este extrem de greu și va fi, după mine, din ce în ce mai greu să facem diferența dintre real, factual și fals creat artificial. Și AI-ul creează propria realitate. E ciudat, AI-ul creează propriile surse, care la rândul lor creează o nouă realitate.
Față în față sau ecran în ecran?
Cristina Cileacu: Spuneți că sunt mai critici tinerii și mai vocali? În teorie da. În practică însă ne uităm că își fac temele sau își obțin cursurile, își dau examenele chiar folosind AI-ul, inteligența artificială. Cu aceea ce facem? Pentru că ei vor avea diplome, dar în practică cât de mult vor ști să facă?
Nicu Ștefănuță: Din nou, cred că revine la politica educațională ca să crești spiritul critic al oamenilor într-o relație față în față. Chiar și în politică încerc să aplic asta. Știu că lumea mă vede ca un politician care face mult social media, dar de fapt nu mă amplific prin social media, pentru că dacă nu prefer de 100 de ori întâlnirile față în față, mersul în universități, mersul pe stradă, pentru că acolo omul simte și emoția, simte și realitatea, și adevărul. Și cred că și educația va trebui, cu instrumentele astea moderne nu se va putea renunța la educația analoagă, să spun așa, față în față.
Generația crescută pe scroll
Cristina Cileacu: Comisia Europeană a făcut recent un studiu și a constatat în mod preliminar, aici, citez, că TikTok încalcă legea serviciilor digitale din cauza designului său care creează dependență, că despre asta vorbeam. Asta include, citez în continuare, funcții precum derulare infinită, redare automată, notificările push și sistemul său de recomandări e foarte, foarte personalizat. Sunt soluții la așa ceva în momentul de față?
Nicu Ștefănuță: Mai știi când se spunea despre YouTube că este un instrument care dă dependență? Că te poți uita la YouTube la nesfârșit?
Cristina Cileacu: Da.
Nicu Ștefănuță: Ei, Tiktok-ul este YouTube pe steroizi, adică este mult mai mult de atât. Și noi lucrăm la Parlamentul European, la ceea ce se numește designul, designul algoritmilor care sunt făcuți să dea dependență. Dacă nu începi de la design, de la eco-design-ul lor despre cum sunt făcute să se interacționeze, dacă nu lucrezi un pic și la limitarea accesului la social media. Uite, eu sunt tată de două fete și încep deja să mă gândesc la impactul asupra psihologiei lor, nu doar a ecranelor, dar și a presiunii imense din social media. Uite, fiica mea de 6 ani mi-a zis să nu mai spun că e drăguță, să-i spun direct că e frumoasă. Deci începe, cum să zic, prin presiunea asta socială să fii nu știu cum să fii..
Cristina Cileacu: Să fii cum se vede în ecran.
Nicu Ștefănuță: Exact, cum e în ecran, în acea lume perfectă și atunci e un element îngrijorător. La școală nu te lasă cu… De ce ar trebui să te lase cu telefonul? Nu e primul lucru interzis Și mi se pare bine ce a făcut Franța, că interzic telefoanele în cadrul orei de clasă, pentru că am văzut chiar acum, recent, un elev care bătea profesorul că de ce a luat telefonul. Păi, nu putem așa ceva, totuși.
Visul european vs. viteza americană
Cristina Cileacu: Dar cum facem să aplicăm asta? Pentru că, vedeți dumneavoastră, e acest mit care e bazat cumva pe realitate, că e Uniunea Europeană se mișcă foarte greu în tot ceea ce implementează. Și știți mai bine decât mine că chiar așa e. În momentul de față nu ne mai permitem aceste așteptări, pentru că da, noi avem spiritul liber de a dezbate. E bine, nu e bine să interzicem, să facem sau să nu facem asta copiilor din Uniunea Europeană și nu doar lor, dar vedem că degradarea continuă.
Nicu Ștefănuță: Păi totuși avem, cred eu, un stil european de viață, cum ziceau americanii: a European way of life. Un vis european. Și visul european este un pic mai social, mai atent la nevoile oamenilor decât în State, unde este principiul – punem pe piață și vedem efectele după. Și asta se aplică de la medicamente la tehnologie, la orice. Noi avem principiul invers testăm, vedem dacă este sigur și după aceea dăm permisiunea inclusiv la medicamente și la alte lucruri de genul ăsta.
Cristina Cileacu: Da, dar la tehnologie nu am făcut asta.
Nicu Ștefănuță: Da, nu știu dacă la rezultatele, poate din Statele Unite sunt cele mai bune, nu știu. Uite, au o populație dependentă de opioide. Sunt foarte multe probleme sociale, distanța a crescut foarte mult, începe lumea să aprecieze mai mult, cred, sistemul european de viață. Chiar l-am auzit în contextul Groenlandei, de exemplu, că spunea spuneau groenlandezii că ei țin cu viața asta nordică, europeană, unde ai sistemul medical, educațional. Și nu era neapărat că nu își doreau pașaport american, dar le plăcea mai mult sistemul scandinav.
Cristina Cileacu: Nu cred că există cineva care să fi trăit în Europa și să nu spună că stilul nostru de viață este de departe cel mai bun din lume. Deci asta cred că este…
Nicu Ștefănuță: Da, numai că și costă mulți bani și asta înțelege toată lumea că, costă mulți bani, ne poate costa în termeni de competitivitate, dar eu cred că este și ceva fundamental aici. Un stil de viață european este un lucru, libertățile trebuie păstrate, dar nu cred că în Europa va prinde curentul ăsta internațional, deși prinde, evident, promovat de MAGA.
Educația: investiție, nu cost
Cristina Cileacu: Da, aici tind să vă dau dreptate. România investește foarte puțin în continuare în educație. La nivel european există Erasmus, e un program minunat care face tinerii din toată Europa să se cunoască, să călătorească și să învețe pe teritoriul Uniunii Europene. În egală măsură, la noi acasă avem generații întregi, fie de tineri care sunt pierduți, pentru că sunt în cine știe ce sate, uitați de lume, fie sunt în zona aceasta a absenteismului funcțional, și aici nu vorbim doar de tineri, vorbim și de populație adultă. Din nou revin la viteza cu care se mișcă Uniunea Europeană, cea care, da, ne face pe mulți dintre noi să trăim o viață mai bună. Pe ceilalți cum îi recuperăm, pentru că diferența este foarte mare.
Nicu Ștefănuță: De aceea, Uniunea Europeană nu trebuie să funcționeze numai ca o piață. Și eu cred că educația este o zonă de investiție și nu de cost. Cred că metoda de acum, în care se taie contabilicește din toate părțile, nu este cea mai bună. Ar trebui această goană după echilibrarea deficitului..
Cristina Cileacu: Stabilizarea.
Nicu Ștefănuță: Da, stabilizarea deficitului să fie un pic mai studiată, mai mai amplu, pentru că dacă tai, nu doar de la cei vulnerabili, n-o să ajungem mai departe. Vii dintr-un tur în ceea ce privește persoanele cu dizabilități, multe depind efectiv de cele câteva sute de mii de lei sau de transport sau de impozitul pe casă. Și atunci tai, efectiv tai viitorul. Cine ne va mai plăti pensiile? Vă mai dau un exemplu de la studenți . Dacă nu au bursele sociale, noi oricum avem o rată de abandon foarte mare. La universitate, jumate din studenți, după primul an se lasă. Dacă le mai iei și bursa aceea, se vor lăsa și mai mulți. Și atunci cine mai creează valoare adăugată pe piața românească ca să plătească pensiile noastre?
Criza locuirii, realitate dură
Cristina Cileacu: O preocupare majoră a tinerilor la nivel european este costul vieții, pentru că cei mai mulți dintre ei spun: este prea scump să trăim în Europa, chiar dacă aici, așa cum ați spus, avem toate condițiile.
Nicu Ștefănuță: E și mai scumpă în State, sau în alte țări ca Japonia sau…
Cristina Cileacu: Da, dar, în egală măsură vedem că tinerii nu își permit să ducă viața pe care și-o doresc. Se poate schimba ceva?
Nicu Ștefănuță: A ajuns Clujul mai scump decât Bruxelles, un metru pătrat de apartament, de locuire, ceea ce este inimaginabil. Da, este costul de viață, este enorm Și, evident, ne-am pus problema, chestiunea asta încă de acum doi ani. A fost prima campanie care a vorbit despre locuire, criza locuirii și după aceea a fost copiată de Simion și de alții. Dar criza locuirii este reală. De aceea avem o comisie specială aici, tinerii de la noi se mută de la părinți mult mai târziu, după 30 de ani. Dacă nu te muți de la părinți și nu ai o casă, nu îți întemeiezi familia. Deci, cumva, toate argumentele extremei dreapta sunt prost puse pentru că nu, nu știu un acces la biserică sau mai știu ce nu aia ar rezolva problema, ci chestiunile sociale. Dacă-i dai tânărului casă, o să aibă și familie, o să aibă și copii. Dacă-i dai tânărului transport din rural, o să termine școala și o să producă mai mult pentru societate. Deci toate chestiunile astea sunt într-un lanț, așa și costul vieții este mai mare, evident că este mai mare cu generațiile…Nu știu, eu sunt la mijloc cumva, dar generațiile dinainte cum și-au dobândit proprietățile? Cumpărând de la statul comunist apartamentul în care stăteau ieftin, moștenind sau luând credite cu buletinul, în anii 2000, când se dădeau cu larghețe. Toate astea nu mai sunt acuma pe piață, nu mai sunt. Vârsta a crescut, oamenii trăiesc mai mult, moștenesc mai puțin 2. Creditele nu se mai dau cu buletinul și costă 10% rata dobânzii de 3 ori. Deci cumva, eu accelera mersul României spre zona euro, pentru că am intrat și noi în sistemul bancar european în care dobânzile sunt la fel pentru toată lumea, pentru toți din zona euro și sunt mult mai bune.
Transparența, antidotul manipulării
Cristina Cileacu: Ce ați spus mai devreme, faptul că înainte puteai să îți cumperi casă de la statul comunist. Știm foarte…
Nicu Ștefănuță: Da, mama și tata așa au obținut apartamentul în care am crescut.
Cristina Cileacu: La fel cum cred că e și cazul pentru mulți dintre cei de vârsta mea, de vârsta dumneavoastră.
Nicu Ștefănuță: Și a costat, cred că 100 de mii de lei, ceea ce era foarte puțin. Chiar atunci era mai mult de o Dacie dacă nu mă înșel.
Cristina Cileacu: Ceva de genul. Dar întrebarea este următoarea. Să spunem că avem această informație, care este reală. În egală măsură în momentul de față și amplificată de social media, de rețelele sociale, există această informație picurată în urechile tinerilor, cu precădere că înainte era mai bine. Comunismul este bun. Spuneați de discursurile lui Ceaușescu făcute cu inteligența artificială, astfel încât să pară foarte, să spunem, inovatoare pentru momentul în care trăim. Din nou mă întorc la tineri, pentru că este subiectul discuției noastre. Mai putem să-i aducem, să spunem nu pe calea cea dreaptă, că nu știm noi care-i calea cea dreaptă, dar să îi aducem în punctul în care să poată gândi singuri ce e bine și ce e rău?
Cristina Cileacu: Să sperăm că va funcționa rolul dumneavoastră.
Nicu Ștefănuță: Dacă ar face foarte mulți, dacă ar fi tot mai mulți politicieni tineri, de toate vârstele, să fie onești, să zică astea sunt adevărurile. Cred că o parte din problemă este și că statul român ascunde prea mult.
Cristina Cileacu: Dar poate ar trebui să ne gândim și la ceilalți…
Nicu Ștefănuță: Să ne protejeze, vezi Doamne, dar acest ascuns mistifică lucrurile și le face pe toate suspecte.
Cristina Cileacu: Să, nu știu, sperăm pentru un adevăr mai mare și mai mai bine spus, direct, uitându-ne unii în ochii celorlalți. Nicu Ștefănuță vicepreședinte al Parlamentului European, mulțumesc mult pentru discuție.
Nicu Ștefănuță: Mulțumesc mult!
Editor : Cristina Cileacu