O erupție vulcanică uriașă s-ar putea să fi declanșat o reacție în lanț ce a dus la cea mai devastatoare pandemie din istoria Europei: Moartea Neagră, care în perioada 1345-1353 a ucis între o treime și o jumătate din populația Europei de la acea vreme.
Cercetătorii de la Universitatea Cambridge și din Germania susțin că au rezolvat misterul răspândirii ciumei, după ce o nouă analiză a inelelor din trunchiurile copacilor a arătat că au existat trei ani (1345-47) în care creșterea lor a fost grav afectată.
Cel mai probabil, norul de cenușă și sulf rezultat în urma unei erupții vulcanice uriașe produse în regiunea tropicelor în jurul anului 1345 a învăluit planeta, ceea ce a dus la un șoc climatic și a declanșat o serie de evenimente care au facilitat răspândirea ciumei.
Recoltele slabe obținute în urma schimbărilor climatice bruște au forțat marile orașe-state din Peninsula Italică să importe grâne din zone din jurul Mării Negre – de unde puricii de șobolani infectați cu bacteria Yersinia pestis au adus boala în Europa.
Această „furtună perfectă” de schimbări climatice, foamete și comerț arată felul în care bolile pot apărea și se pot răspândi într-o lume mai caldă și globalizată, potrivit experților.
„Deși coincidența de factori care au contribuit la Moartea Neagră pare a fi una rară, probabilitatea ca bolile zoonotice să apară în urma schimbărilor climatice și să producă pandemii va crește cel mai probabil într-o lume globalizată”, a spus Dr. Ulf Buntgen de la Universitatea Cambridge. „Toate acestea sunt încă și mai relevante după experiențele noastre cu COVID-19.”
Foametea rezultată în urma erupției vulcanice explică de ce Veneția, Genoa și Pisa au apelat la mongolii Hoardei de Aur pentru a importa cereale. Încercările lor de a preveni un dezastru au dus, în ultimă instanță, la producerea unei catastrofe mult mai mari, a spus și Dr. Martin Bauch, unul dintre autorii studiului.
Editor : Raul Nețoiu