
O variantă genetică pe care specia noastră a moștenit-o în urma încrucișărilor străvechi cu oamenii de Neanderthal le-ar putea oferi unor persoane din ziua de azi un mic avantaj: o protecție parțială împotriva schizofreniei. Varianta, prezentată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, modifică totodată structura creierului, micșorând ușor o regiune responsabilă de procesarea vizuală, scrie site-ul Science.
„Legătura cu schizofrenia este foarte interesantă”, afirmă Cedric Boeckx, neurocercetător evoluționist la Institutul Catalan pentru Cercetare și Studii Avansate.
Aceasta deoarece descoperirile ar putea sugera baza genetică a unui presupus compromis evolutiv, în care capacitatea creativă ridicată a oamenilor vine la pachet cu un risc mai mare de schizofrenie.
„Există o idee veche (…) conform căreia riscul de schizofrenie ar putea fi «prețul de plătit» pentru modul în care a evoluat creierul uman”, spune Boeckx.
Însă, la fel ca autorii studiului, el avertizează împotriva suprainterpretării acestei noi descoperiri. În cazul schizofreniei și al majorității celorlalte tulburări cognitive, precizează el, „atât genele, cât și mediul contribuie în moduri complexe, neliniare”.
Datorită interacțiunilor dintre primii oameni moderni și verii noștri neanderthalieni, mulți oameni de astăzi poartă un fragment din genele acestora, care influențează imunitatea, metabolismul, dispoziția și alte funcții.
În căutarea genei
Antropologul evoluționist Hugo Zeberg, de la Institutul Karolinska, este în căutarea altor astfel de gene. La începutul acestui an, el și colegii săi au anunțat că au descoperit o variantă neanderthaliană care stimulează puternic producția de hormon de creștere la un subgrup de oameni actuali, crescând ușor masa musculară a purtătorilor.
În noul studiu, Zeberg a făcut echipă cu Svante Pääbo, laureat al Premiului Nobel și cercetător al ADN-ului străvechi, director al Institutului Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă, pentru a identifica și alte variante genetice neanderthaliene. Cei doi colaboraseră anterior pentru a depista o altă variantă de origine neanderthaliană care îi protejează pe oamenii moderni împotriva formelor severe de COVID-19.
Aceștia au căutat gene prezente cu o frecvență ridicată în genomurile neanderthaliene și întâlnite în unele populații moderne, dar absente la populațiile sub-sahariene, ai căror strămoși nu ar fi intrat în contact cu neanderthalienii care trăiau în Europa și Asia.
Cei doi cercetători au descoperit o variantă într-o genă care reglează expresia unei alte gene implicate în dezvoltarea creierului, numită DAAM1. Când echipa a analizat cinci genomuri neanderthaliene străvechi în căutarea semnelor acestei variante, a găsit-o în toate cele cinci.
Însă varianta lipsește din cele două genomuri secvențiate până în prezent pentru denisovani, veri apropiați ai neanderthalienilor, care s-au încrucișat, la rândul lor, cu oamenii moderni. În prezent, aproximativ 20% dintre persoanele de origine europeană au cel puțin o copie a acestei variante.
„Cam atât reprezintă acel volum cerebral”
Pentru a găsi indicii despre rolul pe care l-ar putea avea varianta, Zeberg și Pääbo au consultat UK Biobank, un catalog extins de genomuri moderne care monitorizează și o gamă largă de trăsături legate de sănătate și stil de viață.
Persoanele purtătoare ale variantei genetice de origine neanderthaliană și care efectuaseră investigații de imagistică cerebrală aveau lobii occipitali – o regiune a creierului implicată în procesarea vizuală – cu un volum cu aproximativ 10% mai mic decât cei care dețineau o versiune mai comună, non-neanderthaliană. Prezența a două copii ale variantei neanderthaliene a dublat această reducere de volum.
„Dacă ați comanda un shot la bar, cam atât reprezintă acel volum cerebral”, spune Zeberg.
De asemenea, persoanele cu două copii ale acestei variante aveau o probabilitate cu aproximativ 10% mai mică de a fi diagnosticate cu schizofrenie.
„Nu cunoaștem detaliile din spatele acestei interacțiuni”, afirmă Pääbo. „Gena este implicată în numeroase aspecte ale dezvoltării creierului.”
Cercetările viitoare pe modele animale sau organoide cerebrale ar putea clarifica rolul genei în dezvoltarea creierului, ceea ce, la rândul său, ar putea oferi indicii despre modul în care aceasta influențează sănătatea mintală, adaugă Zeberg. „Însă răspunsul sincer este că, în acest moment, nu înțelegem mecanismele exacte.”
Analizând genomurile străvechi și moderne, autorii au descoperit că frecvența variantei *DAAM1* de origine neanderthaliană a rămas mai mult sau mai puțin constantă de-a lungul timpului, ceea ce sugerează că evoluția nici nu i-a favorizat prezența, nici nu a eliminat-o.
„Nu a fost un dezavantaj major”
Zeberg și Pääbo menționează că mai multe studii au asociat factorii de risc pentru schizofrenie – cum ar fi existența unui frate sau a unei surori diagnosticate cu această tulburare – cu profesii mai „creative”, printre care cele de artist, muzician sau scriitor.
Este posibil ca versiunea non-neanderthaliană a acestei variante să le fi oferit membrilor străvechi ai speciei noastre un avantaj creativ, iar selecția naturală să fi păstrat varianta neanderthaliană ca un fel de mecanism de protecție împotriva schizofreniei.
Dar „toate acestea ar fi pur speculative”, spune Pääbo. „Cred că ceea ce putem afirma este că, cel puțin, nu a fost un dezavantaj major să o porți.”
Karen Berman, neurocercetătoare la Institutul Național de Sănătate Mintală (NIMH), care a studiat legăturile dintre tulburările psihiatrice și homininii străvechi, afirmă că descoperirea se aliniază cu un studiu din 2021 în care ea și colegii săi au raportat că persoanele cu un procent mai mare de ascendență neanderthaliană prezintă rate mai scăzute ale schizofreniei.
Noile rezultate, coroborate cu studii similare ce conectează genele neanderthaliene străvechi de trăsăturile moderne, ne ajută să „înțelegem repercusiunile ecourilor acestui material genetic în fundamentul nostru genetic actual”, spune ea.
Thomas Schoenemann, antropolog și cercetător în științe cognitive la Universitatea Indiana din Bloomington, consideră că legătura dintre această genă și schizofrenie este intrigantă, însă conexiunile cu volumul cerebral „nu reprezintă o dovadă incontestabilă”.
Dacă această variantă genetică ar fi funcționat la neanderthalieni în același mod în care o face la oamenii moderni, notează el, lobii lor occipitali ar fi trebuit să fie relativ mici. Totuși, mulajele craniene ale neanderthalienilor arată că lobii lor occipitali sunt mari în comparație cu alte părți ale creierului lor.
Interacțiunile cu alte gene moderne ar putea modela efectele variantei la oamenii de astăzi, precizează Schoenemann. Însă, într-un astfel de caz, „se pune sub semnul întrebării ce anume putem afirma, de fapt, despre efectele acesteia la neanderthalieni”.
Editor : Bogdan Păcurar

